Istoria filmelor cu vampiri (7): Vampiresele superbe din anii 60

Bine ai venit la noua ta serie preferată, Istoria filmelor cu vampiri. Toată lumea iubeşte filmele cu vampiri, toată lumea s-a amorezat de minimum un vampir, şi e amuzant să descoperim cum s-au conturat elementele cheie ale unui gen cinematografic fără de care serile noastre ar fi mai sărace.

Am trecut prin debutul genului, în anii 30 (aici şi aici) – și am avut în vedere doar filmele sonore, ca să nu ne lungim până la apocalipsă -, prin stagnarea lui, în anii 40 (aici şi aici), apoi prin inovațiile fascinante ale anilor 50. (Aici și aici.)

Suntem în anii 60, și observăm un nou trend: apariția regizorului-autor de cinema și desăvârșirea cinematografiei ca artă și ca fenomen cultural. Și da, acest lucru se aplică și filmelor horror.

Și, totodată, dacă în primele decenii, accentul era pe povești masculine, pe eroi buni care îi înving pe ticăloșii uneltitori, în anii 60, lentila camerei începe să exploreze senzualitatea femeii. Sigur, printr-o obiectificare elevată, un „male gaze” transfigurat prin cultură și spirit artistic.

Și în anul Domnului 1960, apar două filme cu vampiri care au protagoniste femei: …Et mourir de plaisir de Roger Vadim, difuzat în limba engleză cu titlul Blood and Roses și La maschera del demonio, debutul regizoral al lui Mario Bava, geniul italian al filmului horror, difuzat în limba engleză cu titlul Black Sunday.

Ce reunește aceste două filme aparent diferite? Pe de o parte, complexitatea personajului principal feminin. Apoi, accentul în primul rând pe atmosferă și suspans, cu extrem de puțin gore concret. E ca și cum ai face o oră preludiu și 30 de secunde de s*x propriu-zis. Inspirația literară – ambii autori au descoperit că există și alte opere de literatură gotică, în afară de Dracula lui Bram Stoker, și, deși s-au inspirat din ele, au spus o poveste diferită, bazată în primul rând pe mesajul și sensibilitatea lor de artiști. Și prezentarea empatică a eroinei, ca un suflet tulburat care alege răul pentru că nu i s-a dat niciodată șansa să aleagă binele.

Acum, să vorbim despre fiecare în parte:

Roger Vadim nu e un autor de filme horror. După cum o arată și filmul lui de debut din 1956, Și Dumnezeu a creat femeia, motorul care îl mână în luptă e fascinația față de frumusețea, senzualitatea și misterul feminității. Toate filmele lui sunt pretexte pentru erotism. Nu chiar la nivelul în care intriga din filmele p**o e doar o proptea pentru a se ajunge cât mai des în pat – dar nici foarte departe. El a lansat carierele unor zeițe ca Brigitte Bardot, Annette Stroyberg (creditată în filmele lui ca Annette Vadim, pentru că a fost căsătorit cu ea), Catherine Deneuve și Jane Fonda.

După cum o spune și titlul, …Et mourir de plaisir examinează latura erotică a vampirismului, dar o face într-o manieră subtilă și discretă, care plasează accentul mai mult pe creșterea tensiunii, decât pe descărcarea ei.

Filmul e inspirat din nuvela lui Sheridan Le Fanu, Carmilla, povestea unei vampirese din străbuni, Mircalla Karnstein, care ia forma unei copile pe nume Carmilla și e adoptată de o familie binevoitoare, doar pentru a crea o relație ambiguă de atracție și vampirism cu fiica familiei, Laura. Evident că bărbații puternici reușesc s-o ucidă la final, iar Laura revine la normalitate. Nuvela lui Le Fanu e o metaforă transparentă a homosexualității și finalul e cel clișeic: te poți „îndrepta” dacă îți reprimi instinctele păcătoase. Sigur, intențiile moralizatoare nu au anulat faptul că Le Fanu a creat prototipul vampiresei lesbiene.

Roger Vadim nu are intenții moralizatoare, dimpotrivă. Îi face o deosebită plăcere să construiască relația dintre Carmilla, tânăra contesă Karnstein, interpretată de Annette Stroyberg, și Georgia Monteverdi, fiica gazdei, jucată de superba vedetă italiancă a vremii Elsa Martinelli.

Dar în filmul lui Vadim, Carmilla nu e vampir de la început. E doar o fată tânără și însetată de pasiune. Identică cu Millarca, strămoașa ei vampir. Vadim creează un triunghi amoros, aducându-l în ecuație și pe vărul Carmillei, Leopoldo, care o curtează pe Georgia.

E relativ neclar cum vampirii aristocratici de altădată au urmași oameni, dar aflăm că sătenii, sătui de fărădelegile familiei Karnstein, i-au nimicit pe toți cu o țepușă înfiptă în inimă. Singura care a scăpat a fost Millarca și, de atunci, aceasta a dispărut fără urme.

Relațiile din triunghiul lui Vadim sunt complicate. Leopoldo și Carmilla au împărtășit o afecțiune incestuoasă nefinalizată în adolescență. Georgia și Carmilla au o poveste neasumată de dragoste. Iar când Leopoldo o cere pe Georgia de soție, Carmilla implodează din gelozie. Vizitează vechea criptă a familiei în timpul petrecerii de logodnă care îi inspiră furie și repulsie. Și o explozie de artificii care declanșează o mină îngropată în sol face sicriul Millarcăi să crape. Ecranul se întunecă înainte să aflăm ce se întâmplă.

Din acel punct, Carmilla se schimbă. Devine mai capricioasă, mai libertină cu dorințele ei, și față de Leopoldo, și față de Georgia, dar meritul filmului lui Vadim este modul în care tot ce se întâmplă după aceea e liber la interpretare. Poți trage concluzia că fata a devenit vampir și a început să bea sânge, până în clipa în care, în patul Georgiei, e pătrunsă de un puseu de vinovăție și se duce în locul unde explodează minele, murind înfiptă într-o țepușă. Sau poți trage concluzia că starea ei psihică a degenerat din gelozie și s-a sinucis din lipsă de opțiuni. Nu vedem acte de violență pe ecran, vedem doar un mix de vise senzuale, și da, exact ca în titlul în limba franceză, se moare de plăcere.

Ce e surprinzător la acest film? Intensa tensiune erotică pe care Vadim știe s-o creeze cu aproape nimic. Nu avem multă nuditate, nici prea mult mozol, avem zero scene explicite, dar senzualitatea sparge ecranul. Asta înseamnă să fii artist.

Black Sunday, în schimb, e opera unui creator autentic de suspans și horror, chiar dacă împărtășește același minimalism.

Filmul e inspirat dintr-o nuvelă de Nicolai Gogol numită Viy, dar, din nou, regizorul tratează povestea inițială doar ca pe un pretext pentru a crea o operă de sine stătătoare, infuzată de teme și motive care definesc trope-urile genului horror modern.

Acțiunea este mutată din Kiev într-o Moldovă fictivă pentru că, se știe, noi românii suntem originea tuturor vampirilor. În Moldova asta fictivă, există o familie princiară fictivă numită Vaida, și, de la începutul filmului, avem o dramă de familie: principele Vaida își condamnă sora, pe Asa, și pe iubitul ei Javutich, la ardere pe rug, pentru vrăjitorie și vampirism. Arta lui Mario Bava se reflectă în modul în care dozează informația: la rostirea condamnării, vedem fața frumoasă și nevinovată a eroinei, și ochii ei mari, care te fac să te întrebi dacă nu e o vânătoare clasică de vrăjitoare din Evul Mediu, în care orice femeie care nu poate fi trimisă la cratiță fără discuții e arsă pe rug.

În fond, nu vedem nici o blestemăție reală comisă de Asa, ÎNAINTE DE CONDAMNARE. Dar, după ce aceasta e marcată cu fierul încins, imprimându-i pe corp litera „S”, începe brusc să blesteme cu o voce adâncă și înfiorătoare tot neamul lui Vaida.

Modul în care e ucisă e la fel de crâncen: e adusă „masca diavolului”, cea care dă titlul versiunii italiene, plină pe interior de cuie groase și ascuțite, și îi e țintuită pe față cu un ciocan gigantic, în timp ce un cui îi străpunge gâtul. Modul în care e filmată execuția, însă, e de o grație și maiestate regală, care infuzează întregul film, și care dă nota stilistică specifică a lui Mario Bava. Furia Satanei stinge focul, cele două cadavre nu pot fi arse, prin urmare sunt înmormântate așa cum sunt, el în cimitirul criminalilor, iar ea, în cripta princiară.

Două secole mai târziu, doi medici trec prin zonă, în drum spre o conferință medicală de la Moscova. Pentru că li se desprinde brusc o roată de la trăsură, ajung să exploreze cripta părăginită a defuncților Vaida și descoperă mormântul vrăjitoarei, cu masca pe față. Chinuit de curiozitate, medicul mai în vârstă, Choma Kruvajan, simte nevoia să-i scoată masca și descoperă scheletul Asei. Dar se rănește într-un ciob de sticlă și sângele lui o trezește pe principesa damnată la viață.

Abia atunci, cei doi decid să iasă din criptă și, în timp ce se plimbă prin pădure, se întâlnesc cu Asa însăși. Din nou, Mario îți lasă câteva clipe de ambiguitate. Dar nu e Asa. E descendenta prezentă a familiei Vaida, Katya, care e interpretată tot de Barbara Steele.

Exact ca în Carmilla, avem tema urmașei de peste secole, care e identică cu strămoașa damnată.

Katya locuiește cu fratele ei Constantin și cu tatăl ei în castelul părăginit al familiei Vaida, și ne e sugerat faptul că gloria de odinioară a apus, că famiilia e sărăcită, și perspectivele de viitor sunt nule. Temă pe care o întâlnim frecvent la Gogol. Tatăl e extrem de speriat, pentru că urmează noaptea magică a Sfântului Gheorghe, când tot răul se trezește la viață, iar blestemul Asei ar putea să își atingă efectul.

Și într-adevăr, acum că Asa s-a trezit la viață, există toate șansele…

Nu vă voi povesti întregul film, pentru că pe acesta recomand călduros să-l vedeți. Frumusețea răpitoare a fiecărui cadru, complexitatea fiecărui personaj, inteligența și creativitatea scenariului, toate, TOATE, fac ca „Black Sunday” să fie un 10 din 10. O veți descoperi pe diva genului horror, Barbara Steele, în rolul ei de debut, aducând pe ecran furia răzbunătoare a Asei și inocența magnetică a Katyei. Actorii lui Mario Bava sunt toți frumoși și aristocratici, twisturile se țin lanț, și vă veți atașa până și de vaca Irina, pe care o mulge fiica hangiței în noaptea în care se dezlănțuie iadul. Spoiler: vaca nu pățește nimic. Are și Mario Bava o inimă.

Black Sunday e o experiență cinematografică completă și îl găsiți gratis pe YouTube.

***

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading