Bine aţi venit la Clubul de Filme Vechi, o serie în care luăm un film făcut cu cel puţin zece ani în urmă, îl revedem cu mintea de acum şi analizăm dacă ne mai dă fiori şi azi, şi de ce.
Am dat urmăritorilor de pe Facebook și TikTok să aleagă cel mai frumos film romantic. Am dat trei opțiuni: Titanic, The Notebook și Brokeback Mountain. Titanic s-a scufundat fără supraviețuitori. Pe pagina mea, Brokeback Mountain a câștigat aproape în unanimitate. Dar prietenii de pe contul personal și puștimea de pe TikTok au ales aproape toți The Notebook, prin urmare, iată-ne.
Când am văzut prima oară The Notebook, eram o copilă. Și mi s-a părut fascinant, romantic, senzual și perfect.
Acum, trebuie să recunosc. mi se pare un film inegal. Scenariul e un clișeu de Hallmark. Fata frumoasă și bogată merge în vacanță la țară și cunoaște un flăcău simplu, din popor, care o face să se îndrăgostească rangă. Părinții bogați au alte planuri cu moștenitoarea lor, prin urmare, o duc cu sila înapoi în oraș. Fata cunoaște un milionar adecvat pentru ea, dar în buza nunții, se răzgândește și se întoarce la iubitul ei.
Povestea asta i-o relatează un domn în vârstă unei doamne internate la o clinică de lux pentru cetățeni seniori. Doamna nu-l cunoaște pe bărbatul care vine să-i citească, dar povestea îi sună familiar. Și nu, nu pentru că s-a uitat mult la Hallmark, ci pentru că e chiar povestea lor.
Scenariul e plin de toate clișeele pământului: de la prima privire care se umple brusc de emoție, de zici că omul tocmai a câștigat la loto, la insistențele lui cu care până la urmă tot cucerește fata – incorect, nu o cucerește pentru că e insistent, ci pentru că e Ryan Gosling – până la certuri viforoase și până la logodnicul perfect, care e și frumos, și carismatic, și milionar, dar eroina îl părăsește oricum.
Și totuși, de ce e The Notebook filmul preferat de dragoste al publicului?
Pentru actoria spectaculoasă, grăitoare și magistrală a întregii distribuții.
Nu doar că Rachel McAdams și Ryan Gosling sunt de o frumusețe răpitoare, dar găsesc nuanțele și reacțiile perfecte să dea sens și pasiune dialogului stupizel. Chimia lor face ecranul să clocotească. Interpretarea lor e atât de autentică, de intens emoțională și de convingătoare, încât ar putea să citească și predicțiile meteo pe săptămâna viitoare, și tot ar fi fascinant.
Jocul lor e completat de interpretarea sublimă a celor doi actori care-i joacă la bătrânețe: Gena Rowlands și James Garner. Ei doi au noroc de o partitură mai puțin clișeică și mult mai ofertantă: el e într-o stare de permanentă tânjire și speranță că o va regăsi pe soția lui în lupta cu Alzheimerul, iar ea are toate acele treceri de la familiaritate la ostilitate.
Țin minte că, în 2004, am plâns la scenele lor de am inundat cinematograful. Recunosc cu mâna pe inimă că ieri seara, boceam de zgâlțâiam canapeaua. Nu ai cum să nu plângi la acel final sfâșietor. Nu ai cum.
Sunt momente care pe mine ca spectator adult mă irită: când amenință el că se aruncă de pe carusel dacă ea nu vine la întâlnire cu el. Când trage de ea pe stradă. Genul ăsta de clișeu îi învață pe băieți că e ok să tragă de fete care nu-i vor, și că „nu” e relativ. Așa se ajunge la situații neplăcute sau chiar periculoase.
Sau clișeul că fata de milionar nu știe ce să facă cu viața ei și se plictisește de dimineața până seara cu activități impuse până când vine EL s-o învețe ce e bucuria. E ok, știm și singure ce e bucuria.
Dar, când ești pregătit să urăști filmul, îți dă un moment poetic, ca acela în care ei doi își fac planuri mărețe de viitor în bătrânul conac părăsit sau prima lor scenă de dragoste care se termină cu un atac de panică din partea ei. Sau modul în care Allie îl cunoaște pe milionar: face voluntariat printre veteranii de război răniți și unul, praf de zdrobit și bandajat ca mumia lui Tutankamon, o invită foarte serios la un date, că e un excelent dansator. Allie râde și îl îngrijește în continuare. Da, ăsta e un început credibil de idilă.
Una peste alta, dincolo de un scenariu clișeic și plin de toate platitudinile genului, The Notebook te poartă într-un vârtej emoțional irezistibil, pentru că toți actorii lui sunt incredibil de talentați. Și da, generații după generații de adolescenți însetați de o pasiune dezlănțuită se vor regăsi în certurile sălbatice ale lui Noah și ale lui Allie, și în sărutările lor pasionale. Regizat discret și cu grație de Nick Cassavetes, cu o cinematografie superbă semnată de artistul francez Robert Fraisse, The Notebook e filmul ideal să-ți amintească de faptul că încă mai pâlpâie ceva în locul întunecos unde ai avut odinioară o inimă.
***
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say