De ce să NU fii diplomată cu ţărănoii

Se mai nimereşte ocazional pe peretele meu câte o doamnă prost înţeleasă. Iar doamna prost înţeleasă începe să mă şcolească nesolicitat: “Indiferent cât de ţăran e cineva în ton şi atitudine, tu TREBUIE să riplai ca o doamnă, pentru că faci în primul rând pentru tine, ţi-o datorezi ţie, blablablabla.”

Eu susţin din toată inima diplomaţia faţă de oamenii care o merită. Susţin diplomaţia faţă de bunicii care îţi repetă a opta oară aceeaşi poveste. Faţă de copilaşul care e în coadă în faţa ta şi are nevoie de un sfert de oră să numere restul. Faţă de omul care nu ştie un lucru şi întreabă. Faţă de prietenul tău cel mai bun care te minte că are diaree dar tu ştii că de fapt îi e lene să iasă din casă. Toţi aceşti oameni merită politeţea şi amabilitatea ta, pentru că în principiu, nu dăunează cu nimic nimănui şi, dacă poţi oferi un strop de iubire, de ce să n-o faci?

În schimb, gherţoiul care, din o mie de tonuri posibile, îl alege pe ăla agresiv şi beligerant, merită înjurat fără să te repeţi. Şi iată de ce.

A) Pentru că nu îl interesează să creeze comunicare plăcută sau măcar suportabilă.

Iar dacă el nu face acest efort, tu de ce ai face-o?
Nu datorezi nimic nimănui care n-a făcut ceva concret pentru tine. Iar dacă un străin alege, fără să-i fi futut tu mama înainte, să adopte un ton mârlănesc cu tine, îţi anulează cu asta orice obligaţie de politeţe.
Interesant e că, dacă-i răspunzi cu aceeaşi monedă, în general o să se dea de ceasul morţii, de unde deducem că nici lui nu-i place propria lui reţetă.
Orice dialog e cooperarea a doi oameni. Dedică efort celor care îţi dedică efort. Bagă-ţi pula în cei care încearcă să-şi bage pula. Şi e posibil ca după primele trei sute de mui şi blockuri să se prindă că fac ceva greşit.

B) Prin politeţe, de fapt îl ajuţi să te domine.

Care era comportamentul servitorilor în Evul Mediu? Indiferent cât de beţi sau abuzivi erau monseniorii, servitorii erau de o politeţe impecabilă şi o serviabilitate fără limite.
Tu eşti un om liber. Nu datorezi atitudine de slugă ca răspuns la atitudinea de stăpân. E ca şi cum ai semna cu mânuţele tale fine şi date cu cremă de mâini un contract de subordonare neplătit. Şi, prin politeţe, îl asmuţi pe dobitoc să fie şi mai agresiv. Îi sugerezi că tonul lui e acceptabil şi că te supui.

C) Oricum, nu-ţi respectă şi nu-ţi apreciază politeţea

Dacă remarci o trăsătură comună a tuturor gherţoilor, e faptul că ei PRETIND politeţea ta, ca şi cum li s-ar cuveni din naştere. Pretind un anumit tip de atitudine submisivă din partea ta. Pretind să faci lucruri aşa cum dau ei instrucţiuni.
Pentru genul ăsta de om, nu există noţiunea de recunoştinţă. Sau apreciere. Nu există ideea de consideraţie faţă de timpul şi priorităţile tale. De aceea, trebuie să trasezi tu foarte clar limite, termeni şi condiţii, şi să-l forţezi să le ia la cunoştinţă. Cu frumosul, cu urâtul şi, în definitiv, cu înjurătura de autobază.

D) Cu cât omul e mai primitiv, cu atât e mai condus de frică

Omul lipsit de argumente şi stil încearcă să-şi impună dominaţia cum ştie mai bine: înfricoşând. De ce? Pentru că exact lucrul ăsta îl subordonează pe el.
Un gentleman nu are nevoie să te înfricoşeze, pentru că ştie că are alte arme în arsenal. Un gentleman care oferă amabilitate şi delicateţe e cuceribil prin amabilitate şi delicateţe. Un gherţoi care împroaşcă ură poate fi dominat doar cu un volum de violenţă mai mare decât cel pe care îl pune el pe masă.
Practic, omul brutal umblă cu cătuşele la vedere. Brutalizează-l mai aprig decât încearcă el să te brutalizeze şi ai un sclav pe viaţă.

E) Dacă nu împarţi politeţe oricui, oricum, oriunde, îi faci pe oameni să se străduiască un pic să-ţi merite politeţea.

Exact ca în cazul sexului: fetele care o împart generos oricui solicită sunt trecute la catastiful de ţinte uşoare, în schimb cele care te pun la lucru sunt cele în care chiar investeşti. Aşa şi cu politeţea. Stabileşte criterii clare pentru cei care vor să se califice la politeţea ta. Cu cât ştii să ceri mai ferm, cu atât ţi se va da exact ce soliciţi şi nu “ceva pe acolo”.

Foto de Andraw.