De ce urâm popii

Prin însăşi menirea lor, popii sunt consideraţi “aleşii Domnului” şi investiţi cu o autoritate pe care ei, ca oameni, nu o merită deloc. Conştiinţa că eşti “ăl ales”, dacă nu se însăilează armonios pe o anume conştientizare a propriei umanităţi, dă naştere la monştri. Pentru că respectivul “ales” va încerca să îşi impună fixismele personale drept “vrerea Domnului”.

Nu mă apuc să vă plictisesc, amintindu-vă câte tâmpenii au făcut “aleşii Domnului” de-a lungul istoriei, câte idei progresive au anihilat în faşă, câţi oameni au dezinformat şi câţi au torturat. Câte crime au comis, cu justificarea senină că o fac în numele Domnului…

Bun, poate e prea mult, pentru un filmuleţ în care un popă brazilian spurcă producţiile Disney. Dar m-am enervat nespus!

Spumegând de nervi, m-am uitat peste programul Cartoon Network (căruia sfinţia sa nu are nimic să-i reproşeze! Satana, vezi bine, e toată adunată în Disney! :D). Titluri: “Robotboy”, “Laboratorul lui Dexter”, “Fetiţele Powerpuff”, “Pet Alien”, “Familia mea de spioni”.

Pe PRO TV: “W.I.T.C.H.”

Pe Antena 1: “Transformers: Cybertron”.

Deci… într-o lume a desenelor animate robotizate, abrutizate, spionizate, efecte special-izate, un “ales al Domnului” se găseşte să denigreze una din puţinele companii care şi-au păstrat umorul, căldura, frumuseţea imaginilor, şarmul personajelor.

Iată un sample din acel “Lion King” care, după cum afirma alesul, îi pregăteşte pe ucigaşii de mâine:

Later edit: iată şi un sample din feeria marină numită “The Little Mermaid”

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

73 Responses

  1. Shaka_lu says:

    de ce sa-ti faci “sange rau” degeaba, you know what’s good 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    eu ştiu. dar auzi ce auditoriu are nenea ăla? mă îngrozeşte ideea că un singur bou ajuns la o tribună poate face atâta rău.

  3. drifter says:

    haha sa vezi ce ne-am certat cu un idiot din asta indoctrinat zilele trecute pe 360. pentru omu respectiv nu existau ca religie decat crestinii, restu fiind pagani si agnostici si atei care erau the bad guys.nu concepea ca poti crede in dumnezeu daca nu vrei sa te supui unei forme de religie organizata.a fost penibil rau de tot

  4. Jen says:

    asta e ca aia care cautau 666 in codurile de bare…

    vai, leul merge efeminat, genial :))

    din fericire pentru nervii mei, e mai mult amuzant decat enervant. adica abereaza in asa hal incat nici nu merita bagat in seama.

    for the record:
    Powhatan himself gave her the name Pocahontas meaning “Little Wanton”.

  5. mentosan says:

    Buaha. Aveam o profă de română în clasa a noua.. soţul ei era preot. Şi m-am certat cu ea la o oră de română pe tema Matrix (eram fan. :D) Şi like.. zicea că Smith e diavolul şi o grămadă de bălării de stăteai ca prostu şi te uitai la ea şi habar n-aveai ce să-i spui.

    “Doamna profesoară. Este un film SF.”
    “Este antichristul! Nu-mi spune tu mie Paula!”

    😐

    ( btw, am avut un noroc tâmpit rău de tot la examen. 😀 Îl iau. Cu notă slăbuţă cred, dar îl iau. 😀 oi veni la mărire în toamnă. 😛 )

  6. c. p.-b. says:

    Maaamaa! Ce tema misto ti-ai ales ca interfata!

  7. Pentru masele care au nevoie de o religie adaptata posibilitatilor lor limitate de intelegere, biserica si popii isi au rostul lor. Nu si pt mine, dar faptul ca eu am un IQ peste medie nu ma face sa dispretuiesc pe cei mai saraci cu duhul. Iau distanta si atata tot.

  8. blogideologic says:

    Tragedia americană, ne zicea subliminal romancierul Theodore Dreiser (1871–1945), se ascunde în proliferarea ciclică a sectelor care nu cred în dogma Sfintei Treimi din secolul IV. În finele peliculei Close Encounters of the Third Kind, Steven Spielberg comite un flagrant act de incultură, forţându- i pe oamenii îmbarcaţi pe un starship construit de Aliens a primi ultima absolvire de la preoţi de rit vechi. Dar sacerdotul creştin, –impresionant redat de filmul lui Spielberg–, trebuia să creadă în dogma Sfintei Treimi, Holy Trinity de uzăm anglicismul. Aceasta doctrină a cugetării teologice din biserica orientală a veacului marcat de lucrarea filosofilor cappadocieni Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ierarh Grigore Nazianzus (Bogoslovul) şi Sfântul Grigore de Nyssa este o teorie a înDumnezeirii, adică a Spiritului, Omului şi Creaţiei, o teorie ce exclude posibilitatea existenţei unor ETI, a unor extra – tereştri inteligenţi (Extra Terrestrial Intelligences). Vedem incorporat acelaşi Spirit ce exclude din lume personajele de ficţiune Aliens, –nu doar ca probabilitate, dar mai ales ca plauzibilitate şi posibilitate!–, într-un principiu formulat în secolul XX de fizicianul experimentator şi teoretician Enrico Fermi (1901-1954), un om de ştiinţă de confesiune catolică, educat în respectul pentru messa tridentină – liturghia bazată pe Vulgata călugărului scit Ieronim din Romania Orientală.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  9. blogideologic says:

    Natura culturală a timpului
    Revitalizarea catolicismului prin Vulgata, injecţie în Occidentul Europei a învăţăturilor unui Sfânt Ierarh din biserica orientală care modelează spiritual traducerea latinizantă a Bibliei, reuşea mai mult decât lansarea intelectuală a Contra Reformei. În secolul XVI al erei creştine, Vulgata cea veche a călugărului Ieronim modifică natura culturală a timpului din Europa occidentală. În locul Renaşterii cu accentul pus pe artele vizuale, o Renaştere când Divina Commedia era considerată operă ştiinţifică nu operă literară, după Cinquecento vine un secol al marilor descoperiri ştiinţifice. Aducând intensitatea noutăţii cognoscente şi speranţe de optimum care nu vor fi depăşite în vreunul din veacurile următoare. Contra Reforma punea un accent deosebit pe acurateţe. În dedicaţia la cartea De revolutionibus orbium coelestium – Despre mişcarea orbitală a corpurilor cereşti (tipărită în anul 1543), Nicolae Copernic menţionează necesitatea unei reforme a calendarului iulian. Legislaţia calendaristică a fost propusă lumii din jurul Mediteranei de către dictatorul quintesenţial Iulius Cezar, la sfaturile astronomului egiptean Sosigenius. Calendarul iulian defineşte o divizare astronomică a timpului calendaristic, anul calendaristic iulian măsurând 365 de zile şi încă un sfert de zi medie. O zi care ne este dată de soare, de măsurarea umbrei pe care o lasă un obiect luminat, iar nu de trecerea stelelor peste linia meridianului dintr –un loc geografic. Ultimul proces de modernizare a calendarului iulian a fost întreprins de călugărul scit Dionisie Exiguus (470 – 544, fiecare dintre aceste două date trecute aici, a naşterii şi a morţii, este afectată de incertitudini istorice). Singurul text biografic succinct dar complet credibil despre Dionisie cel Mic ori Exiguus a fost scris de Cassiodor, secretar al gotului ‘socii’ – alizat Teodoric, care din cetatea Ravenna guverna cu înţelepciune peninsula italică. Ameliorarea adusă de călugarul scit Dionisie cel Mic calendarului iulian se referă numai la o gradare. Pe rigla timpului, civilizaţia este separată în două zone : timpul necreştin, înainte de naşterea Mântuitorului nostru Iisus Christos, şi timpul creştin, unde fiecare an calendaristic este considerat a fi an al erei creştine, sau an al Domnului, numărul anului fiind urmat de notaţia AD, iniţialele sintagmei Anno Domini. Dionisie cel Mic mai adăuga un tabel cu datele sărbătorii zilei de Paşte din fiece an calendaristic iulian. Această dată a sărbătorii pascale se precizează cu ajutorul calendarului selenar: prima Duminică urmând primei faze de Lună plină care soseşte după echinocţiul de primăvară. Dar pe termen lung, problema se complică din cauza fenomenului astronomic al precesiei echinocţiilor. Acurateţea tabelelor lui Dionisie cel Mic pentru data pascală fiind pierdută din cauza unui fenomen astronomic ştiut de la Hipparc, dar şi din pricină că anul real diferă de anul convenţional iulian, era necesară reforma calendaristică. Este finalizată în anul 1582. De către mişcarea intelectuală afiliată Contra Reformei. Dar nu a fost acesta singurul succes ştiinţific al Contra Reformei. Prin făţişa îmbrăţişare spirituală a Vulgatei creată în spiritul teologic din Romania Orientală, Contra Reforma are meritul că stârneşte intelectualilor din Europa Occidentală interesul pentru texte din Romania Orientală create în epoca de civilizaţie a excelenţei din secolele IV, V, VI.
    Ochiul omului postmodern care îmbrăţişează spiritul Contra Reformei este focalizat mai ales pe ‘Discorsi e Dimostrazioni Matematiche, intorno a due nuove scienze’ (Discursuri şi demonstraţii matematice despre două ştiinţe noi), unde Galileo Galilei (1564 – 1642) prezenta ‘o ştiinţă foarte nouă care tratează un subiect foarte vechi’. Acest subiect, — noi îl numim acum Dinamica–, era tratat pe cale corectă de Galileo. Dar prima indicaţie a direcţiei pentru Galileo Galilei era un subiect teologic. Subiect de ‘teologie negativă’, spunem anticipând un pic explicaţia. În secolul IV al erei creştine, Părinţii Cappadocieni ai bisericii universale înfăptuiau o remarcabilă exegeză a Sfintei Scripturi, bazându -se pe ideile filosofiei greceşti. Aceşti Părinţi Cappadocieni erau Sfântul Vasile cel Mare (ca. 330 – 379 A.D), Sfântul Grigore Teologul (329-389) care a influenţat nemijlocit şi mijlocit Vulgata, precum şi Sfântul Grigore de Nyssa (c. 330-c. 395), fondatorul antropologiei moderne. Folosind mijloace filosofice bine stabilite până la acel moment al culturii, Părinţii Cappadocieni reuşiră o reconciliere logică între doctrina Sfintei Treimi şi concepţia dogmatică a divinităţii monoteiste ca Unul Absolut. Doctrina Părinţilor Cappadocieni despre Sfânta Treime a fost condensat exprimată în limba latină de către filosofii religioşi ai secolului XIII de la Chartres, France, prin formulele alternative şi echivalente Unitas Trinitate şi Trinitas Unitate. Spre disperarea filosofilor analitici de astăzi, teologii cappadocieni au folosit definiţia negativă a conceptului de Absolut. Astfel, Părinţii Cappadocieni au iniţiat o cale apofatică a discursului teologic sau ‘via negativa’. Acest tip de discurs mai este numit ‘teologie negativă’. Pot fi identificate stadii mijlocii la trecerea acestei tradiţii apofatice sau ‘teologii negative’ din Biserica Orientală în Biserica Occidentală. Prima fază este marcată prin existenţa unui teolog şi filosof anonim din Biserica Orientală a secolului V, foarte probabil un călugăr scit care este cunoscut sub pseudonimul Pseudo-Dionisie Areopagitul, un pseudonim acordat de posteritatea recunoscătoare. Unii filosofi occidentali îl consideră pe altminteri anonimul călugăr scit a fi ‚părintele teologiei negative’. Pe mai multe căi, scrierile sale ajungeau în Occident. Prima dată o parte din scrierile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul ajung la Roma în secolul VII. Nu se ştie dacă au fost traduse atunci din elineşte în latină. Probabil că nu. Apoi, în secolul IX, doi dintre împăraţii dinastiei bizantine pre- Macedonene trimit manuscrisele greceşti ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul împăraţilor occidentali ai dinastiei carolingiene. Exista convingerea că Sfântul Martir Denis al Parisului, Dionisie Areopagitul amintit în Faptele Sfântului Apostol Pavel, şi teologul Pseudo-Dionisie Areopagitul erau una şi aceeaşi persoană. Abia Pierre Abélard (1079–1142) va distinge personajele. Cei doi bazilei care vor trimite în Occident manuscrisele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul au fost Mihail al II-lea Amorianul (820-829), şi Mihail al III-lea Amorianul (842-867). De ce s -au întâmplat toate aceste bizare expedieri de cărţi în timpul medieval ? Pentru că bazileul Mihail al II-lea Amorianul reflectase profund impresionat de o cerere a califului mutazilit Al Ma’mun ibn Harun din Bagdad. Acesta îi solicita să accepte în marile biblioteci ale Romaniei Orientale copişti arabi pe hârtie ai cărţilor de ştiinţă şi filosofie greceşti scrise pe suport de pergament. Ştiind despre mai vechea legătură epistolară a lui Charlemagne cu Harun al Rashid, Mihail al II-lea Amorianul trimite urmaşilor carolingieni copii ale cărţilor solicitate de urmaşul lui Harun. În Occident a existat o primă traducere nereuşită din elineşte în latineşte, apoi s -a impus o traducere fericită, realizată la Academia Palatină de călugărul de origine irlandeză Ioan Scotus Eriugena (ca. 815–877). De atunci, scrierile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul traduse pe latineşte se cheamă Corpus Areopagiticum. Acest profund gânditor şi extraordinar om de duh, care a fost Ioan Scotus Eriugena, rămâne de asemenea cunoscut ca fiind primul adept al teologiei negative în Biserica Occidentală. Însă cel mai remarcabil reprezentant al teologiei negative în Biserica Occidentală a fost cardinalul Nicolae din Cusa (1401– 1464). Cardinalul Nicolae din Cusa sau Nicolaus Cusanus a exemplificat modul de gândire în ‚via negativa’ considerând cazul unei bile perfecte de marmoră mişcându -se pe o masă orizontală plană, infinit de netedă. Nicolaus Cusanus a asertat că în absenţa oricărei influenţe din partea altor corpuri, ce sunt pur şi simplu absente într -o abordare conceptuală ‚via negativa’, această bilă de marmoră trebuie să se mişte indefinit pe o linie dreaptă şi cu o viteză constantă. Galileo Galilei ştia prea bine despre acele scrieri ale lui Nicolaus Cusanus, le citise şi reflectase profund asupra conţinutului textelor. Galileo Galilei a incorporat aserţiunea aparţinând lui Nicolae din Cusa, cardinalul, în formularea principiului inerţiei. Există deci o cale de gândire care conduce de la Părinţii Cappadocieni ai bisericii, la Galileo Galilei şi la fundamentele teoretice ale lumii moderne. De altminteri chiar Sfântul Ierarh Vasile cel Mare punea bazele conceptelor fizice moderne de spaţiu şi timp care vor fi utilizate apoi de Albert Einstein într -o abordare conceptuală descendentă sau top- down approach, în ‚top’ fiind ideile filosofului cappadocian Vasile cel Mare despre spaţiu şi timp.
    Titus Filipas

  10. blogideologic says:

    Mai recent, şi în cuvinte de obicei folosite exclusiv pentru duşmani, tînărul teolog român Cristian Bădiliţă atacă virulent în presă opera teologică scrisă a părintelui Dumitru Stăniloae. Să prezentăm aici spre substanţiere numai excerptul: “Cine realmente l-a citit pe Stăniloae, nu poate să nu constate o involuţie a acestuia din tinereţe până la moarte, care se poate explica, parţial, prin semiizolarea culturală în care a fost condamnat să trăiască după 1950. Last but not least, Stăniloae nu trebuie uitat pentru volumul publicat, sub Ceauşescu, împotriva Bisericii greco-catolice, desfiinţată dictatorial de regimul comunist. Nimic nu poate scuza un asemenea gest, josnic în contextul respectiv. Cine încearcă să-l apere se discreditează şi ca om, şi ca istoric.”, este un citat de ameninţare copiat de noi din articolul publicat de cotidianul bucureştean ZIUA pe data de 20-10-2007. Există lucruri în aparenţă elementare, dar care se află mai presus de noi, mai presus de presa cotidiană, chiar mai presus şi este aproape blasfemic ce spun –desigur glumesc– decât ameninţările acestea de ridicol extrem proferate de Cristian Bădiliţă ! Deşi conform injuncţiei impuse scrisului nostru de către Cristian Bădiliţă, “Cine încearcă să-l apere se discreditează şi ca om, şi ca istoric.”, noi suntem chemaţi în primul rând să apărăm logica elementară în construcţia textului românesc. Este aceasta o lecţie bine învăţată de noi, şi pe care o respectăm cu dreaptă credinţă. Astfel că noi categorisim injuncţia –altminteri obraznică– pronunţată de către Cristian Bădiliţă doar ca pe o ambuscadă de dialog, de genul tacticii mereu uzitate şi de tovarăşul Mircea Dinescu în apariţiile sale publice pe treptele CNSAS, alături de fruntaşul în construcţia socialismului şi capitalismului, veşnicul onorat cu funcţii Constantin Ticu Dumitrescu. Cu mai mult respect pentru reflecţie, Cristian Bădiliţă ar fi înţeles poate şi viaţa reflexivă păstrată într -o intensitate magnifică “din tinereţe până la moarte” a cărturarului Dumitru Stăniloae. Cum poţi plasa epitetul de “involuţie” –how can you tag as involution, ca să spunem lucrurilor şi pe englezeşte– peste gândirea teologului Dumitru Stăniloae! Reperele de timp sunt decelabile în frazele citării din ziar. Noi le vom folosi. Pentru a demonstra aici cât de vie şi cât de aprinsă a fost mereu puterea de cugetare a teologului ortodox Dumitru Stăniloae, un cărturar şi un teolog român pentru toate timpurile.
    Se ştie că Nicolae Ceauşescu a preluat puterea în anul 1965. Dar anul acesta este foarte important pentru biserică şi teologie! La Conciliul Vatican II, în anul 1965, se decidea renunţarea la Messa Tridentină, într- o tentativă de aşa zisă modernizare a bisericii catolice. Să înţelegem că prin mutaţia de cod teologic produsă la Conciliul Vatican II, totodată şi uniatismul greco- catolic românesc îşi pierdea orice legitimitate şi justificare. Făcând zadarnică, inutilă, jertfa supremă a martirilor greco – catolici din temniţele comuniste. Astfel Conciliul Vatican II a lucrat chiar mai eficient decât Stalin, ce ura în general uniatismul greco- catolic, şi în mod special pe cel malorus, adică uniatismul din Ucraina, pentru detronarea gloriei martirilor uniaţi. Deci studiul teologic al părintelui Dumitru Stăniloae, cu opinii exprimate clar împotriva uniatismului greco- catolic, era după anul 1965 perfect justificat de evenimentele istoriei de atunci. Pentru că, iată ! o neplăcută surpriză ulterioară a pontificatului a fost să constate pierderea elanului
    bisericii catolice de facto prin acea mişcare aproape sinucigaşă de la Vatican II. Messa tridentină pe care o denunţă şi la care renunţă catolicismul prin hotărârea conciliului Vatican II fusese adoptată de conciliul de la Trent pentru Contra Reformă, din secolul XVI. Textul esenţial după care se conduce messa tridentină este Vulgata Sfântului Ieronim, unul dintre călugării sciţi, iar teologia incorporată de acesta în Vulgata este chiar teologia Bisericii Orientale din secolul IV. De fapt, tînărul călugăr scit care avea să devină Sfântul Ieronim, autorul Vulgatei, asculta cu devoţiune la Nova Roma predicile Sfântului Ierarh Grigore Teologul (Bogoslovul). Aşa numita ‘modernizare’ a catolicismului făcută la Vatican II prin renunţarea la messa tridentină era motivată de facto de ’spălarea’ de influenţa Bisericii Orientale în Occident. Dar catolicismul ar trebui să renunţe simultan şi deschis la dogma Sfintei Treimi, care este o creaţie a teologilor filosofi cappadocieni din secolul IV. După cum Occidentul ar trebui să renunţe şi la ’softul’ anselmian care se bazează pe dogma Sfintei Treimi. Toată civilizaţia de calitate a Occidentului este doar un acquis universalist căpătat din Romania Orientală, deci împrumutat din Biserica Orientală sau ‘biserica ortodoxismului’, cum se mai numeşte acum.
    Cristian Bădiliţă mai scrie de asemenea dispreţuitor şi cu suplimentare accente de condamnare despre părintele Dumitru Stăniloae : “Părinţii latini nu-l interesează deloc! Singura excepţie o constituie Laurenţiu de Novae, un sfânt “proto-român” din secolul VI sau VII, căruia i-a consacrat o introducere din raţiuni… patriotice.” Cristian Bădiliţă este aşa de nullum la istoria noastră pentru situarea unuia dintre importanţii cărturari străromâni pe scala timpului cu atâta incertitudine ? Ironia este amplificată de circumstanţa că teologul ortodox Cristian Bădiliţă pare a se fi integrat perfect lumii francofone, dar totodată el nu a găsit “timpul material” să citească studiul în limba franceză intitulat ’Laurentiu de Novae et la nouvelle conception du temps’, elaborat de cărturarul N. Zugravu încă din anul 1993. Mulţi dintre Părinţii latini ţin de Nova Roma, o idee mare, o idee cu atracţie imperială, o idee încapsulată în discursul creştin al Bisericii Universale de la anul 381. Conciliul ecumenic ce a avut loc în Constantinopol la 381 AD este totodată şi punctul cel mai vizibil de ancorare pentru teritoriul Latium Novum (de unde este şi Laurenţiu de Novae ) în mirabila civilizaţie ariană din Romania Orientală. Civilizaţie care se creează în secolele IV, V, VI, şi la care noi participăm prin « cărturarii sciţi ». Ale căror scrieri, într- o latinească aspră dar clară, formează capitolul din cultura noastră care se cheamă acum literatura străromână. În acest capitol putem adăuga şi Vulgata lui Ieronim, text care asigură succesul Contra Reformei dar este respins de Conciliul Vatican II din anul 1965. Abia pe parcursul lucrărilor îndelungatului conciliu din Trent (1545- 1563), în biserica apostolică occidentală s – a recunoscut în modul cel mai explicitat faptul că textul Bibliei Sfântului Ieronim, Vulgata, constituie cea mai limpede traducere a Cuvântului Divin. Însă nici măcar la acel faimos conciliu tridentin, în Europa occidentală nu se recunoaşte încă importanţa învăţăturilor Sfântului Ierarh Grigore Teologul la făurirea spiritului de luciditate şi de reflecţie al traducătorului Bibliei în limba latină. Probabil de aceea domnul Cristian Bădiliţă nu a reţinut nici acum informaţia de esenţă că marşul Contra Reformei catolice înspre victorie a fost extraordinar de mult facilitat de incorporarea textului unui călugăr balcanic latinizant, “proto- român” cum îi spune el folosind ghilimelele dispreţului, un călugăr format spiritual în civilizaţia din Romania Orientală unde au fost generate premisele civilizaţiei din Europa modernă. În acest sens, putem spune că pregătirea Contra Reformei avea câte ceva din trăsăturile protocronismului actual de la noi. Geniul călugărului scit Eusebiu Sofronie Ieronim a fost mai important decât geniul lui Wallenstein pentru câştigarea victoriei uneia dintre bisericile creştine apostolice împotriva protestantismului. A fost o neplăcută surpriză pentru papă şi cardinali să constate pierderea elanului bisericii catolice prin acea mişcare de la Vatican II petrecută în anul 1965. Astfel că printr – o epistolă Motu Proprio din anul 2007, papa Benedict al XVI anunţă episcopii bisericii catolice despre faptul că pregăteşte revenirea la spiritul Contra Reformei prin îngăduirea Messei Tridentine. Este mult prea târziu. Mai ales că într- o mişcare contraparalelă cu spiritul oarecum promiţător afişat în Motu Proprio, papa Benedict al XVI- lea îşi anunţa abdicarea de la îndatorirea sacră de exercitare a funcţiei de Patriarh al Occidentului. Această funcţie a fost conferită episcopului Romei de către Biserica Orientală pe vremea când această Biserică era încă Universală. Şi să adăugăm aici, concluzie la o teorie culturală, faptul că Declinul Occidentului, – Der Untergang des Abendlandes-, întrevăzut de filosoful german Oswald Spengler (1880 –1936), înseamnă declinul civilizaţiei occidentale care îşi refuză noi lecturi din marea Vulgata a civilizaţiei europene, adică îşi refuză asimilarea unor valori generate în Romania Orientală.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  11. dadatroll says:

    Cas barbati, si uram barbatii?

  12. Lorena Lupu says:

    andrei: “să te supui unei forme de religie organizată”… loool. de parcă te-ai supune la cazne.

    jen: tu te amuzi. dacă individul ar abera singur, m-aş amuza şi eu. câtă vreme e investit cu autoritate, devine periculos.
    în altă ordine de idei, mie de exemplu, isteria de pe 6 iunie 2006 mi s-a părut cea mai mare tâmpenie din categoria 666.

    mentosan: se vede că eşti în anul 1. :). Toţi ne minţim singuri că ne ducem la măriri în toamnă… apoi vara ne luăm cu altele şi le lăsăm încolo de măriri.

    cpb: e mişto, nu-i aşa? te plimbi pe bloguri, dai comenzi: bă, ia schimbaţi-vă voi interfeţele că nu-mi convine, şi pipălu’ se execută pe loc. 🙂

    impresii blonde: aici nu e vorba de mine, de tine, de jen sau de shaka_lu. Aici e vorba de “turme”, care sunt incapabile să judece cu capetele lor şi au nevoie de “păstori” pentru a îndeplini această funcţie, şi de “păstori” care folosesc autoritatea asupra “turmei” pentru a impune aberaţii. de pericolul pe care îl reprezintă faptul că tu, individul X., cedezi altei persoane dreptul de folosinţă asupra intelectului tău.

    domnul titus: mi-aţi dat un răspuns f. amplu, iar eu sunt pe fugă. vă voi parcurge amănunţit diseară, şi revin cu răspuns.

    dadatroll: vezi că ai ghicit din prima?

  13. Mda.
    1. Ipoteza: Anule trecut(cred) s-a mai gasit si un bou in Iran care a declarat ca Tom si Jerry sunt o conspiratie evreiasca (http://www.worldnetdaily.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=48996).
    2. Legea distributiei prostiei: Densitatea de prosti depinde doar de densitatea populatiei si nu de natiune, sex, religie.
    Tinand cont de cele de mai sus: Avem si noi falitii/istericii/etc. nostri…

  14. Ceea ce mi se pare a fi ciudat e ca popii sunt in mod exclusivist barbati, iar enoriasii practicanti sunt in proportie covarsitoare femei.

  15. danielomae says:

    e simplu si cu religia. oamenii au avut , au si vor avea spaime..ancestrale,moderne..dar au. iar cand logica se epuizeaza sau primeaza frica – de orice – apelam la ceva mai sus decat noi.. la divinitate.
    la inceput au fost zeii, dar s-a vazut ca erau prea multi asa ca s-a trecut la dumnezeu – dar s-a vazut ca era prea putin
    au inventat deci trinitatea, sa-i multumeasca pe toti..
    dar s-a vazut insa ca erau prea multi pe aceeasi placinta asa ca au inventat budinca, pizza, etc.. adica crestinismul, catolicismul,protestantismul, etc
    sa nu uitam de budda, allah, samd.
    ceea ce vreau sa spun e ca religiile sunt inevitabile si – cel mai important – sunt trecatoare.
    sa-i fi spus unui egiptean de acum 3000 de ani ca zeul ra va disparea de pe scena.. cred ca te lapida instantaneu.
    religia e nevoia de prostire in fata – stii ca esti mintit, stii ca popa face ce face dar tu tre sa urmezi dogma..
    rahat pe romaneste.
    asa ca trebuie sa-i lasam ca cei ce simt nevoia impartasirii unei religii s-o faca.. dar fara sa-i calce pe bataturi pe cei de alte religii sau atei.
    ps… nu suport popii, de nici o culoare.

  16. “religia e nevoia de prostire in fata”. Nu chiar. Religia promite omului nemurirea si viata de dupa moarte, reincarnarea, etc. Asa ca atata timp cat omului ii e frica sa moara (chestie normala de altfel ce tine de instinctul de conservare), tot atata timp va exista religia, indiferent de forma pe care o ia.

  17. Lorena Lupu says:

    blogideologic: v-am parcurs cele trei comentarii îmbelşugate (m-am ţinut de cuvânt 🙂 ). concluzia: walt disney nu e nici primul, nici ultimul care înghite găluşca pe nemeritate. da, dar în cazul lui walt disney e vorba de sentimentele mele. 🙁

    pendulul: mi se pare aberant, reiau, ca un popă să-şi folosească autoritatea de trimis al Domnului pentru a-şi realiza fixismele personale. Norocul lor e că nu sunt procuror. I-aş târî prin tribunale, sub acuzaţia de abuz în serviciu (parcă aşa se numeşte…)

    impresii blonde: de ce te miră? bărbaţii sunt cei care bagă vrăjeala cât mai credibilă, iar femeile, cele care o înghit. 🙂

    danielomae: iar popii, în contextul menţionat de tine, sunt cei care manipulează poporul profitând porceşte de fricile acestuia.

    tot impresii blonde: corect! câtă vreme există cerere, va exista şi ofertă. dar cererea nu implică neapărat lipsă de discernământ.

  18. Popii reprezinta autoritatea palpabila, de aceea sunt necesari intr-o religie. Pt ca divinitatea nu e vizibila sau palpabila, asa ca omul de rand poate ca s-ar intreba mai des daca intr-adevar exista. Asa ca autoritatea divina, necesara pt buna functionare psihica a omului de rand, este inlocuita cu succes de cea umana. De aceea popii sunt barbati (pt ca deocamdata societatea nu recunoaste drept forma de autoritate decat patriarhatul), si tot de aceea enoriasii sunt cu precadere femei (pentru ca in mod subconstient, un barbat nu va recunoaste niciodata suprematia unui alt barbat, cu atat mai mult cu cat vede ca acesta acapareaza tot timpul liber al nevestei lui, si in plus ii mai baga si prostii in cap cum ca ar trebui sa se imperecheze cu ea doar de vreo 2 ori pe an)

  19. Lupu says:

    Nu, Lorena, ai inteles gresit punctul de vedere al domnului Titus Filipas. El voia doar sa-ti explice cat de invatat este dumnealui.

  20. Lorena Lupu says:

    soro! încă o dată: eu nu am contestat necesitatea popilor în cadrul religiei ci modul în care unii din ei abuzează de autoritatea dată.

    nu societatea e de vină pt. patriarhat. ci multe femei sunt fie exagerat de umile, fie exagerat de ţaţe. şi tu, ca femeie, te poţi impune, dacă dovedeşti fermitate a punctului de vedere, capacitatea de a-ţi susţine argumentele şi seriozitate. ba te poţi impune şi altfel, folosindu-ţi forţa de seducţie. deci, ai două căi.

    un bărbat nu recunoaşte niciodată supremaţia altui bărbat? şi atunci cum explici instituţii ca armata şi marina?

    Lupu: looool! =))

  21. mentosan says:

    Cred că şi să nu-mi ardă mie de mărire, lu’ mama tot îi arde. 😀
    Şi besides. Până acuma aşa de bine m-am descurcat la şcoală.. Numa note peste 8. N-ar fi păcat un 5 acolo? 😀 Culmea. La liceu mă durea undeva, de când am venit la facultate îmi pasă. Is that normal? :-S

    Şi-apăi cu masacrarea lu’ Lion King de mai sus.. Doamne. Ăla a fost unul dintre cele mai importante desene din copilăria mea. L-am pus pe bunicu’ să-l tragă pe video şi mă uitam săptămânal. Cred că Walt Disney se rostogoleşte în mormânt right about now. (BTW. Funny fact. E născut în acceaşi zi cu mine. 😀 I am proud. Şi încă un btw. Iar nu-mi merge messu’ mnezeii lui. 😀 )

  22. bine fata, hai ca imi impun punctul de vedere cu fermitate si imi voi folosi forta de seductie pt a fi poapa in satul bunica-mii. ca vad ca e chiar funny.

  23. Lorena Lupu says:

    mentosan: serios? şi eu sunt săgetător. de-aia simpatizam cu umorul personajelor… umor tipic de săgetători. cioaca aia cu păsările care fug de elefanţi şi o ultimă toantă rămasă în urmă care cloncăne disperată. :D. ca şi gâştele englezoaice geniale din 101 dalmaţieni. şi crabul ăla mic şi haios din Mica sirenă. Şi motanii rockeri din Aristo Cats. Şi… puşca mea, să nu-i fuţi în gură cu dedicaţie pe cei care îndrăznesc să umple de noroi aşa ceva? (scuze de vorba proastă, dar m-am enervat.)

    impresii: loool. stai puţin, poapă nu te poţi face nu din cauza societăţii patriarhale ci din cauza religiei ortodoxe care predică necurăţia originară a fomeii.

  24. catafleoshc says:

    De-asta nu ma spovedesc eu >:)

  25. Lorena Lupu says:

    ooo, asta îmi aminteşte de prima mea spovedanie… pe care v-o voi nara într-o postare viitoare. 😉

  26. Daniel says:

    Citind titlul aflu ca o parte din bloggeri urasc popii… ca sa aflu ca e vorba de fapt de pastori in articol… si sa ajung pe la unii popi in comentarii… nu stiu daca ati aflat, dar popii astia sunt tot oameni si ca noi… si inca nu am auzit de religia care iti ia dreptul la gandire… nu de alta, dar ar fi cam ilogic sa faci ce se spune acolo ca un robot fara sa mai gandesti si singur la ce e bine si ce e rau…
    Pe mine ma lasa rece cei luati de val… si chiar am vazut si cazuri mai grave… dar sunt si popi care stiu sa dea sfaturi si atat… pentru ca fiecare isi decide singur viata si alege ce vrea sa faca… oricum, mai este o chestie care se numeste credinta care e putin mai complexa si chiar absurda daca am face o analiza logica. Insa o abordare de genul ca ar fi o cedare a vointei proprii este cam simplista si aici cred ca ar mai fi multe de discutat. Din pacate, momentan stau cam prost la capitolul asta, asa ca nu pot sa dau mai multe detalii.

  27. Lorena Lupu says:

    S-o luăm pe căprării:

    1. nu-mi spune mie că numai pastorii fac de-astea şi popii noştri nu. ba din contră, la ai noştri intoleranţa atinge deseori limitele ilarului.
    2. şi în articol se menţiona clar: “conştiinţa că eşti “ăl ales”, dacă nu se însăilează armonios pe o anume conştientizare a propriei umanităţi” etc. etc. acest “dacă” arată că există cazuri în care cele două se însăilează armonios, şi nu pe alea le discutăm.
    3. n-am afirmat nicăieri că ar fi marţieni.
    4. “crede şi nu cerceta” cum îţi sună? ţi-a enumerat domnul titus filipas destule cazuri în care părerea personală era considerată o ofensă la adresa divinităţii.
    5. nasol dacă te lasă rece “cei luaţi de val”. ei sunt cele mai mari pericole sociale.
    6. n-am negat că există şi popi care dau doar sfaturi. nici o clipă. reamintesc “dacă” de la punctul 2.
    7. credinţa, când există, o porţi în tine şi o dovedeşti prin coloana vertebrală cu care înţelegi să trăieşti.

  28. danielomae says:

    @ Lorena Lupu ““religia e nevoia de prostire in fata”. Nu chiar. Religia promite omului nemurirea si viata de dupa moarte, reincarnarea, etc. Asa ca atata timp cat omului ii e frica sa moara (chestie normala de altfel ce tine de instinctul de conservare), tot atata timp va exista religia, indiferent de forma pe care o ia.”

    la acelasi lucru ma refeream cand vorbeam de frica.. iar frica de moarte s-a nascut odata cu parameciul, cred 😉

    @Daniel : indiferent de argumentatie e bine sa lasam ca fiecare sa decida . stiu ca facultatile de popi exista cursuri speciale de dogma sau cum s-or mai chema, cursuri create special pentru a demonta argumentele “necredinciosilor”.
    Noi, muritorii de rand , ne-am vazut de viata noastra in timp ce popii, din banii nostrii, au stat si au creat zeci de manuale de convertit si bulversat poporul… ca de .. un “necredincios” inteligent face rau la bobor !
    iar daca va uitati pe net la postarile popilor – de orice credinta – vedeti ca au o barbologie incredibila.. dupa ce ai terminat de citit articolul, in afara amenintarilor cu afurisia vesnica, iadul si altele asemeni, nu ramai cu prea multe idei. Religia e bazata in principal pe teama !
    o sa incerc sa dezvolt ideea asta maine.

  29. mentosan says:

    Săgetatoare, and proud of it! 5 decembrie 1988. Remember this day pipăl! Şi clar. Personajele Disney sunt classics. I’m a big Disney fan. Şi deşi clar îmi plac şi mă hlizesc ca proasta la 3D-urile de acum, parcă mi-e dor de un true Disney classic from time to time. Those were the good old days.

  30. Lorena Lupu says:

    danielomae: dar nici n-am scos-o eu pe aia cu “religia e nevoia de prostire pe faţă”. nu mi-o revendic, nu îmi aparţine. dacă ai răbdare, reciteşte cârnatul de comentarii de mai sus şi vezi a cui e 🙂
    de altfel, sunt întru totul de acord cu ce spui.

    mentosan: dumnezeule! 1988! adică… la revoluţie, tu sugeai de la ţâţă!? Mă faci să mă simt ca o relicvă a istoriei. 😛

  31. danielomae says:

    @ Lorena Lupu : scuze, am dat un copy&paste peste toata postarea ta (cea adresata mie) si “m-am copiat” si pe mine partial.. 😉

  32. Lorena Lupu says:

    deci, eşti un “self-contradictory man”. :). ca eroii moderni de romane.

  33. danielomae says:

    cel mult un anti-erou, dar da, ma contrazic in postari – pot sustine cu aceeasi inversunare puncte de vedere diferite, nu opuse – depinde de starea de spirit.

  34. motanes says:

    prostia si manipularea nu au religie si nici doctrina politica. Duca-se!

  35. Lorena Lupu says:

    danielomae: dragul meu, asta cu romanele moderne era o mică ironie la adresa criticilor tipice de carte contemporană: “the hero, X. X., is a self-contradictory character bla-bla.”.
    asta cu starea de spirit o am şi eu. ceea ce ne transformă în jucării pe marea învolburată a dispoziţiilor noastre contrastante. :)) (iartă-mă, acum am chef să iau în derâdere limbajul ăsta de lemn al analizei literare.)

    motanes: nu te superi că ţi-am făcut un mic edit la comment. :). prostia şi manipularea sunt deja două 😉

  36. drugwash says:

    Am să menţionez că urăsc religiile, bulk. Motivul? Look back în istoria lumii, la toate războaiele. Într-un fel sau altul, o ’eminenţă cenuşie’ a fost în spatele fiecărui conflict.

    Dar popii… ei, cu ăştia e tărăşenie mai mare. Îi văd plimbîndu-se în maşini luxoase proprietate personală (sau în cel mai rău caz, proprietatea parohiei şi aflate în uz personal la liberă voie), au case bine aranjate şi dotate cu ultima tehnologie, au putere la nivel mediu-înalt şi profită de ea fără jenă… şi toate astea (şi altele) în timp ce-mi predică mie să fiu umil, să plec capul, să ascult de ‘divinitate’ (prin intermediul lor, evident), să fiu un ‘beheheeeee’ cuminţel.

    Ca exemple cît pot de sumare:
    1. Pe cînd eram pasionat de electronică, aveam diverse aparate desfăcute prin casă, în probe… vine popa şi începe să latre şi să azvîrle cu apa aia ‘sfinţită’ prin aparatele mele (unele sub tensiune) – să fac infarct, nu alta.

    2. Fiind ‘liber la program’, obişnuiam să stau treaz noaptea şi să dorm ziua – fizicul îmi cerea asta. Eu mă culc dimineaţă spre prînz, vine popa după 2-3 ore – cu ce treabă, n-am habar – mă vede că dorm, şi începe să latre tîmpeniile lui din toţi rărunchii la căpăţîna mea.

    3. Sătul după asemenea faze repetate în timp, într-o zi pun piciorul în prag (la propriu şi la figurat) şi-i zic maică-mii: “De azi încolo, nici un popă nu mai calcă în casă; ai treabă cu popii, o rezolvi la uşă sau la ei acasă”. Şi-o scot afară pe hol – evident, era un popă la uşă care voia să intre-n casă să-şi facă ‘numărul’. La care el de colo: “Mă măgarule, cum îţi permiţi tu să vorbeşti aşa… bla-bla… n-ai pic de bun-simţ… etc”. La care eu: “Ştii ceva,’mă măgarule’? Dacă n-aveam atît de mult bun-simţ, acum te-aş fi jucat în picioare; să-i spui ‘mă măgarule’ lu’ fi-tu, că nu tu m-ai făcut şi nu tu mi-ai dat să mănînc. E problema mea cum vorbesc cu propria-mi familie”.

    Concluzia pe care o pot trage, prin prisma celor observate personal: popii, în mare majoritate, nu au pic de respect pentru persoană, pentru credinţa altora (dacă e diferită de ceea ce propovăduiesc ei) şi se comportă de parcă lor li s-ar cuveni totul. Din punctul meu de vedere, tot ce li se cuvine e un şut în… oare au aşa ceva?

    Apropo: maică-mea e o fanatică a religiei iar eu sînt ateu sau mai bine zis, agnostic. Şi locuim împreună…

  37. mentosan says:

    Două e sub cincizeci, nigga pliz. 😛

    Şi da, la revoluţie sugeam de la ţâţă. :)) Come on, i’m not that young. I’m almost 20 pentru numele lu Dumnezeu (cu dî mare, nu mic!) 😛 Ce ciudat sună. Douăzeci.

    “Salut, sunt Paula şi am douăzeci de ani.” tssss! 😛

  38. Lorena Lupu says:

    drugwash: excelentă esenţializare:

    “popii, în mare majoritate, nu au pic de respect pentru persoană, pentru credinţa altora (dacă e diferită de ceea ce propovăduiesc ei) şi se comportă de parcă lor li s-ar cuveni totul. ”

    eu n-am reuşit s-o zic aşa clar. bravo!

    mentosan: oohhh… ce n-aş da să mai fiu de 20 de ani. Dar fără incertitudinile de atunci.

  39. mentosan says:

    Na, eu de-abia am făcut 19 aşa că nu mă gândesc încă la 20. 😀 Poate şi pentru că am o ciudăţenie mică şi am impresia că vârstele impare sună mai bine decât vârstele pare. Parcă sună mai fain “nouăşpe” decât “douăzeci”. N-am prea găsit oameni care să-mi dea dreptate însă. 😀 Dar căutarea mea continuă!

  40. Lorena Lupu says:

    cea mai faină vârstă e aia care-ţi place. am zis. 😀

  41. mentosan says:

    Vai! Printr-o simplă propoziţie mi-ai luat povara din spate! Tu – Zeus, eu – Sisif. 😀

    ——- end of vorbit aiurea ——-

  42. Lorena Lupu says:

    există moduri şi moduri de a vorbi aiurea.

    unele sunt simpatice. nu ai cum, 40 de comentarii în şir, să plictiseşti cititorii doar cu un singur subiect. mai intervii şi cu momente de respiro. aşa e şi cazul tău. ai talentul de a abera cu graţie şi farmec, tipic oricărui săgetător, şi asta e de bine. 😛

    alte moduri de a vorbi aiurea sunt enervante pt. că îl tratează pe bloggerul gazdă de parcă acesta s-ar fi tras de şireturi cu comentatorul în cauză. pe alea le trimit la “spam”. întotdeauna mi s-a părut că gestul de a comenta pe un blog e ca o vizită în casa cuiva. nu mi-aş permite în viaţa mea să intru în intimitatea cuiva cu bocanci plini de noroi şi să îi umplu spaţiul de mizerie. bat sfios la uşă şi văd dacă sunt bine-primită. în cazul ăsta am dreptul să pretind reciprocitate.

  43. mentosan says:

    Adevărul e că ultimele mele comentarii nu prea sunt la subiect. :-S M-am şi gândit. O fi ok.. n-o fi ok.. But hey. Mi-a plăcut conversaţia şi am zis că dacă e ceva, sunt trimisă la spam alături de ‘ăi mulţi’. ^_^

    O mică anecdotă. În afara faptului că azi noapte am dormit de la 10:30 până la ora 13 azi.. Mi-a zis ze roomie că am vorbit în somn. Ce-am făcut? Am strigat-o pe “Ioana” (o colegă de grupă cu care m-am împrietenit şi cu care mă mai consult la proiecte şi alte alea), şi am strigat TSC. Na. Şi de dimineaţă, când mi-a zis.. zic ia caută în google TSC. Rezultat: “TSC Marketing”. Funny shit cu inconştientul ăsta. Şi mai funny thing e că eu nu ştiu ce-i aia TSC. :))

  44. permafrost says:

    eu nu ii urasc pe toti! exceptia: popa prostu`. pe ala il iubesc kizii si nu numai.

  45. Lorena Lupu says:

    mentosan: ţi-am spus deja că e în regulă. nu mă pune să mă repet.
    faza cu marketingul e genială. 😀

    permafrost: păi da! că în tinereţile noastre, access la solitaire aveau doar copiii de bogătaşi. la “macao” mă ofticam cumplit că uitam mereu să anunţ “macao” (ce rost avea, doar era evident că eşti cu ultima carte) şi mă puneau repejor să salt două.

  46. permafrost says:

    ps: eu urasc CLERUL de fapt, cat si impartirea facuta cu toptanul intre clerici si laici, unitatea d emasura fiind “harul”, “cunostinta”, “chemarea”, “dedicarea” si alti termeni care transforma everestul in umflatura d eparchet pe langa culmile ridicolului atinse de astia cu tresele “pescaresti”.

  47. Lorena Lupu says:

    bine, nu poţi băga tot clerul într-o singură oală (sau poţi, dar trebuie să faci o oală f. mare. 🙂 )

  48. mentosan says:

    Da şefa, nu te pun, nu te pun! *takes a bow*

    Pe mine m-a speriat puţin faza cu marketingul. Zău. Cât de stresat tre să fii să şi visezi pe tema asta. : Şi like.. chiar am strigat pare-se. As in.. mai tare decât vorbitul normal. :

  49. Lorena Lupu says:

    Mie mi se pare f. tare. Să visezi lucruri pe care nu le ştii.

    Dragii moşului, vă anunţ oficial că parchez pe dreapta. Voi povestiţi tot ce aveţi chef, şi daţi “submit”. Chiar dacă nu vă vizualizaţi pe loc, nu vă impacientaţi, vă veţi vizualiza dimineaţa. (cu condiţia să nu ziceţi nimic de mama, desigur.)

  50. mentosan says:

    Somn uşor and all that yadda. ^_^ >:D<

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading