Dependenţa de văicăreală

Se scriu texte despre dependenţa de alcool şi droguri, chiar şi despre dependenţa de dulciuri sau de sex, dar nu se scriu suficiente texte despre dependenţa de văicăreală.

Vai, Lorena, dar oamenii trebuie să-şi comunice problemele.

Desigur.

Îţi comunici problemele, apoi vezi ce măsuri iei pentru a le rezolva.

Data viitoare comunici un update cu modul în care ai avansat, stadiul nou la care te afli şi eventual noi probleme.

Dar sunt indivizi care nu funcţionează aşa. Sunt indivizi care nu doresc să-şi rezolve problemele. Sunt indivizi care simt că nu atrag suficientă atenţie dacă nu au şi probleme. Sunt oameni care se folosesc de probleme ca de o modalitate de a târfi cu neruşinare atenţia altora, iar şi iar şi iar şi iar.

Sigur, folosesc incorect verbul a târfi. A târfi presupune să oferi o plăcere şi o bucurie celuilalt. Dar ăla cu văicăreala gălăgioasă şi agasantă nu apelează la hormonii plăcerii. Dimpotrivă. Se hrănește din disconfortul tău, ca genul ăla de cerșetor care se mutilează de unul singur, ca să obțină mila populației.

Genul ăsta de om te agață cu o văicăreală din care reiese că viața lui/ei e un calvar, că el sau ea a fost apostolul bunătății și pâinea integrală a lui Dumnezeu, că toți ceilalți oameni au fost niște odioși și niște nemernici. OK. Ai răbdare, propui un plan de bătaie, eventual îi și oferi susținere, materială sau morală. La următoarea conversație, constați că n-a făcut nimic să-și rezolve problemele, dimpotrivă. Exact ca în cazul cerșetorului de la metrou, tot ce ai oferit tu s-a consumat, rana e în stare și mai avansată, și văicăreala e de la zero.

Și atunci, te prinzi. Stai așa. Ăsta nu e un om care vrea să-și rezolve problemele. Aici, problema în sine trebuie musai prelungită și alimentată, și folosită ca vacă de muls pentru timpul, eforturile, banii fraierilor.

Noi toți trebuie să învățăm să ne gestionăm mai bine timpul.

Vasilica ți se vaietă de ceva. Să zicem, iubi abuziv. Tu îi spui unde să găsească asistență, îi explici de ce să iasă din relație, că nu îl schimbă pe iubi și că nu rezolvă nimic bocind.

Data următoare când vorbești cu Vasilica. Uhhm. E tot cu iubi abuziv, și văicăreala e în același stadiu. Ook, poate nu ai fost suficient de explicit prima dată, îi mai spui o dată tot ce e de spus. Unii dintre noi mai și scot câteva sute de lei din buzunar, să susțină biata victimă în drumul ei spre libertate și fericire.

Daaar minune. A treia oară când vorbești cu Vasilica, uimire. E tot cu ăla abuziv și cu o nouă rafală de văicăreli agonizante.

Și atunci te prinzi: a fi cu iubi abuziv nu e o problemă care trebuie rezolvată. E de fapt un reality show în desfășurare, dar fără camere de filmat și echipă. Un modus vivendi. Un business. Dacă din văicăreli, vine tot ce vrei tu de la oameni, de ce să îndepărtezi problema?

Dacă cerșetorul de la metrou ar pansa rana aia oribilă, ar pierde obiectul muncii și sursa principală de bani din viața lui. Interesul lui e să supureze și să sângereze în continuare, că asta face doamnele miloase să renunțe la pateul pe care tocmai se pregăteau să-l cumpere și să-i pună lui ăia 5 lei în bască.

Cam așa și cu victima profesionistă. Dacă toate problemele dispar, dispare obiectul șantajului emoțional și al presiunii psihologice prin care îi exploatează pe alții.

OK. Pe de o parte, e important să ne menajăm nervii și timpul să și să nu ajungem caii de bătaie și idioții utili ai acestui tip de om.

Pe de alta, e important să identificăm în noi înșine apucăturile de victimă profesionistă. Există vreo problemă cu care mă complac? Sau pe care o întind pe termen lung, din diverse motive, deși există soluții simple și rapide? Îmi place să ocup timpul și energia altora cu ea? Simt oare că acest timp mi se cuvine de la sine, nerecompensat, că așa mi se cuvin mie lucruri?

Știu să comunic clar și inteligibil problema? Dacă da, mă interesează o soluție, sau doar să mă plâng? Sigur, sunt momente când chiar ești furios și ai nevoie de un pomelnic de morți de mamă, să te calmezi, dar nu despre asta vorbesc. După ce te-ai calmat. Fac ceva să rezolv problema, sau doar mă lăfăi în ea ca porcul în nămol și mă folosesc de ea să atrag atenție de la lume?

În cazul meu, au fost contractele pe cărțile mele. Sume derizorii, investiție minimă din partea editorilor lor pentru promovare, deși aveau cea mai mare parte din beneficii. Făceam 90% din muncă și aveam 10% din profit.

M-am victimizat mult pe net pe acest subiect.

Soluția, însă. e simplă.

Nu mai semna nici un contract care nu-ți convine, și nu te zgârci la o sumă x să soliciți serviciile unui amic avocat să vadă și el sau ea termenii și condițiile, iar dacă anumite promisiuni nu sunt incluse pe acolo, să negocieze pentru tine să fie incluse.

E adevărat, asta va însemna că o să semnezi mult mai puține contracte, pentru că, de cum dau de un avocat, impostorii fug mâncând pământul. Dar măcar știi că nu riști țepe.

Și nu mai cad în capcana de a mă văicări de problemă. Îmbrățișez soluția și mă bucur că există.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.