Despre control vs. angajament

Stăteam eu de vorbă cu un băiat drăguţ, cu care colaborez zilele astea la un proiect. Şi, printre altele, începem să vorbim despre cum femeile au devenit foarte independente, libere, de sine stătătoare, şi cum nu le place bărbaţilor lucrul ăsta.
“Dar de ce nu vă place? Că ele-şi văd de treaba lor şi nu vă afectează pe voi cu nimic.”
“Păi da, dar un bărbat vrea să-şi poată controla femeia.”
Când am auzit-o pe asta, am început să râd în hohote, să mă tăvălesc pe jos. După ce am terminat de râs, am mai izbucnit şi am mai râs o tură. Şi la final, am zis:

“Păi vezi? Toate problemele pornesc de la termenul malefic ‘control’.”
“Adică?”
“Nici un om liber cu o fărâmă de creier funcţional nu-şi doreşte să fie controlat. În secunda în care orice femeie normală simte tentativa de control, se crizează şi se cară.”
“Şi atunci ce ar trebui să facă bărbaţii, să moară de labă?”
“Ăia proşti, da. Dar ăia deştepţi pot pune problema altfel.”
“Şi anume?”
“Nu încerca să-i obţii supunerea, că nu vei face decât s-o enervezi. Încearcă să-i obţii angajamentul.”
“Adică?”
“Adică arată-i că eşti persoana căreia merită să i se dedice. Femeile sunt foarte loiale şi foarte devotate. Să ne gândim cât de mult investesc în pets, iar pets nu le ordonă nimic. Pe lângă asta, dau un exemplu: eu. Am fost un an întreg într-o relaţie la mare distanţă, şi n-am călcat strâmb nici măcar în gând. Nu trebuia să mă păzească nimeni, mă păzea faptul că îmi asumasem un angajament.”
“Tu?”
“Da, eu. Controlul e iluzoriu, angajamentul e real. Încearcă să controlezi o persoană şi nu vei obţine decât o supunere formală, adeseori dublată de sabotaj voit sau neintenţionat, pentru că omul nu e făcut să fie controlat. Încearcă să-i obţii implicarea şi angajamentul, şi vei avea un partener care stă lângă tine pentru că vrea, şi nici dracu’ nu-l va lua de acolo.”
Mi-a dat dreptate.
Şi eu am simţit să transcriu această discuţie.

Controlul porneşte de la premisa că interlocutorul e prost sau trebuie prostit. E o formă de încălcare a demnităţii personale. Oamenii care îţi vor tolera abuzul fără să crâcnească ţi-l vor plăti crunt într-o zi. Femeia care-ţi zâmbeşte când ţipi la ea îţi coace cea mai sinistră răzbunare.

Angajamentul porneşte de la premisa că interlocutorul e valoros şi tot ce aduce el e un lucru minunat şi dorit. Angajamentul începe cu preţuire şi comunicare onestă. Şi de obicei, cuplurile care au avut acest gen de relaţie rămân buni prieteni şi dacă se despart.

Am observat mulţi bărbaţi care invidiază banii şi succesul femeilor. Inclusiv dacă femeia respectivă e iubita lui, iar banii contribuie la bunăstarea cuplului. E vorba de un concurs prost înţeles, în care eu trebuie să demonstrez cu fiecare pas că sunt mai bengos decât tine.
Genul ăsta de invidie, pe lângă că e penibilă, e cel mai crunt vaccin antierotism pentru femeie. Când un bărbat devine veninos, fie sub formă de predici nesărate, fie sub formă de remarci caustice, îşi pierde orice atractivitate în ochii noştri.

Chiar dacă iubita ta câştigă mai mult decât tine, dacă stă cu tine e un semn de angajament. Fii bărbat şi bucură-te pentru ea. Dacă relaţia are angajamentul ei, nu va pleca niciodată. Dacă tu cauţi s-o faci să se simtă mereu mai mică, mai urâtă şi mai insignifiantă, la un moment dat o să-şi bage pula. “Dar femeile n-au pulă, Lorena”. Ei bine, o să facă rost, special pentru acest eveniment.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: