Azi e duminică şi e iarnă. Două motive să dorm până târziu. Dar, pentru că ieri seara nu am ieşit (pentru că, de când cu Dry January, mă frustrează să ies şi să beau apă plată cu lămâie în timp ce lumea din jur face alcoolul să curgă, şi tind să devin bursuc morocănos), m-am trezit la un extrem de rezonabil 8:30. Şi în timp ce îmi pregăteam cafeluţa şi scrolam pe Facebook, mi-a căzut sub ochi asta:
Culmea, cel care o postase comenta acid reacţia doamnei, care nu ştia să aprecieze poezia matinală. În mintea mea a fost instant ceva de genul: Ei, vezi, băiatule, de-aia o să mori singur şi n-o să te plângă nici câinii.
Sunt genul de om care îşi pune alarmă şi se trezeşte când munceşte, când are o zi de filmare sau whatever else motiv serios. A se citi remunerat. Da, mă trezesc iritată, morocănoasă, fără chef de viață. Dar gândul la paycheck mă mobilizează.
Dar sunt genul de om care, dacă primeşte mesaje aiurea la 4 dimineaţa, sau chiar și la 8 dimineața, dacă e o zi în care a avut mult de muncit și doarme să-și recupereze forțele – dă block fără să discute.
Înainte, îmi băgam toată p în morţii şi răniţii expeditorului – prin 2017 – 2019, când „masculinitatea red-pill” făcea ravagii în România, toată gigelimea își formase obiceiul de a trimite mesaje de băgare în seamă la ore târzii de noapte sau dimineața devreme, pentru că guru lor Andrew Tate și alte labe slinoase le explicau că trebuie să incomodezi femeia, dacă vrei s-o subjugi. Dar apoi am observat că mulți gigei nu vor atenția ta pozitivă și entuziastă. Vor doar atenție. Morții de mamă din partea ta sunt singura lor interacțiune cu o femeie pe ziua în curs și vor târfi reacție cu meltenisme, până nimerești butonul de block. Și atunci, hai să nu mai irosim energie pe ratați și să ne stricăm somnul. Bing! la 5 dimineața? Nu e vreun cunoscut la urgențe sau vreo rudă care a făcut boala lui calache peste noapte, ci doar gigeloarecare345 de pe net, care se zgârcește să plătească o profesionistă? BLOCK.
Dar și în relațiile personale – primul pas în prietenia noastră e să-mi respecți orele de somn. Mă deranjezi o dată când dorm? Îți explic politicos să reîncerci după 10 dimineața și, pe viitor, să respecți acest hotar. Mă deranjezi a doua oară? Te întreb pe un ton mult mai puțin protocolar dacă nu s-a înțeles de data trecută hotarul de 10 dimineața. Mă deranjezi a treia oară? Îți comunic că pe viitor interacțiunea dintre noi va fi pur profesională și că se va desfășura exclusiv între business hours. Iar a patra oară e cu block.
Bunica mea din partea mamei era artistă la a trezi oameni. Intra în cameră lent, lăsând lumina să se strecoare doar prin deschizătura ușii, și pășea blând spre tine, apoi te mângâia cu iubire pe cap: Hai, trezește-te.
AȘA DA.
Maică-mea – și mulți alții – deschideau brusc ușa și o dădeau de perete, îți aprindeau lumina în cap, deschideau fereastra să intre un frig mușcător de Secuime și băgau aspirator să-ți zbârnâie la maximum în cap. Îți venea să înjuri din rărunchii ființei, dar copil fiind, nu-ți permiteai de frica unor palme peste figură.
AȘA NU.
Pentru unii oameni, familiaritatea presupune să recurgă la niște comportamente intruzive și agresive pe care nu le-ar aplica nici dușmanilor. Oamenii ăia trebuie ținuți la distanță, că doar așa obții their best behaviour.
Și da, țin la somnul meu mai mult decât voi ține la tine vreodată. Iar acesta e un fapt pe care nu-l schimbi, orice ai face. Păstrează-l pe Eminescu pentru intervalul orar 10 – 20, sau îl vei recita singur la perete. Iar partea asta e nonnegociabilă.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say