Despre văicăreală şi cum o îndurăm

Stăteam la poveşti cu o prietenă. Munceşte remote, se pregăteşte de examene de master şi, printre picături, abia apucă să-şi prăjească nişte cartofi şi să-şi facă a opt suta cafea a zilei. Şi îmi spune că are o rudă care o tot ţine la telefoane să o stoarcă de empatie şi să i se vaiete de ce a mai făcut bărbatul azi.

-Şi face ceva serios?

-Face o p. E ea o melodramatică şi amplifică orice rahat până la infinit să aibă cu ce să-i învinuiască pe alţii.

-Şi tu de ce o suporţi?

-Păi, vrei să mă adaug la lista ticăloşilor ei?

-Soro, tu chiar ai şi job, şi înveţi şi pentru master. De ce să foloseşti ora aia ascultând-o pe asta cum ţi se vaietă, în loc să dormi o oră în plus, sau puşca mea, să alergi o rundă în jurul blocului, că ne-am îngrăşat ca vacile şi deja comentează haterii că ni s-a rotunjit faţa?

-Pentru că nu-i pasă şi mă sună în continuare.

-Şi tu nu răspunzi.

-Nu pooot.

La care eu i-am expus teoria pe care o aplic şi în viaţă.

Blabla-ul neproductiv şi pălăvrăgeala fără sens omoară extrem de mult timp pe care l-am putea investi în treburile noastre. De aceea am comunicat şi pe social media că nu practic chatuială de nici un fel. Ai ceva de spus? Dai un comentariu. Ai ceva de întrebat? Trimiți mail pe poșta redacției. Vrei timpul meu? Îl plătești.
Mi se lungeau unele cu drama vieţii lor, ore în şir, deşi eu nu le datoram absolut nimic, eram doar un rahat de blogger pe care îl citeau, şi în multe cazuri, nici nu îl susţineau pe Paypal sau în alte moduri, în schimb, se foloseau cu neruşinare de timpul şi atenţia ta. So… messagingul privat se limitează la oamenii cu care colaborez profesional şi la prietenii personali.

Dar şi cu prietenii personali, văicăreala e selectivă şi targetată.

Adică:

Da, dacă ai un job de 2.000 de euro salariu şi e complicat să găseşti ceva similar pe vremurile astea, te ascult cum şefa ta nesimţită te şicanează inutil, deşi te încurajez s-o întrebi pe cucoană ce problemă are de fapt şi să-i comunici că nu îţi place tonul ei.

Dar dacă ai un fukkboi care te sună noaptea la trei să te fwtă şi-ţi toarnă o poveste cum a fost el ocupat, dar curând îţi va da atenţie, tu o cumperi, te duci şi după aia iar nu auzi de el trei săptămâni, apoi iar te sună – şi tu mi te vaieţi mie – eu îţi spun O DATĂ că ăla nu e interesat real de tine şi te foloseşte de sac colector de sloboz.

Dacă tu nu ţii cont şi te duci şi data viitoare, înseamnă că tratamentul lui e cu acordul şi cooperarea ta.

“Dar după aia nu mă caută deloc”.

Mai fair decât să exploateze iubirea ta pentru el, să te amăgească şi să suferi.

Dacă ai un mascul care se poartă jenant în public şi te face de râs faţă de cunoscuţi, şi tu mi te vaieţi, îţi spun  O DATĂ să te desparţi de prost. Dacă mă suni peste două zile cu acelaşi subiect, adică nu mi-ai ascultat sfatul, deci eşti tot acolo, îţi închid telefonul.

Dacă ai un golan care te sună doar să se folosească de pilele tale, de cunoştinţele tale, de ceva skill al tău, şi în rest nu ţine cont de nevoile tale cu nimic, îţi spun O DATĂ să începi să ceri bani pentru serviciile tale. Dacă mă suni peste trei zile cu aceeaşi problemă, derivată din faptul că nu m-ai ascultat, îţi închid.

Şi nu mă interesează argumentul cu “femeile nu vor o soluţie, ci vor doar să se vaiete”.

Există psihologi. 200, 300 de lei ora. Tu le ocupi timpul cu vaivaivai, ei câştigă un ban din asta. Sau na, plăteşte-mă 300 de lei ora şi te ascult şi eu. De vreme ce tot nu vrei o soluţie, ci doar să te vaieţi, apoi persişti în aceeaşi greşeală.

Care e însă simptomul oamenilor care se vaietă?

Majoritatea celor care ţi se plâng că vai, boufrendu, că vai, soţul, că vai, nesimțita asta care dă seen la mesaje NU VOR actually să schimbe ceva în vieţile lor.

Vor pune botul în continuare la ce minte boufrendu, sau vor tolera că le înşală soţul, sau vor trage mai departe de tipa care dă cu seen. Cu alte cuvinte, NU VOR ACȚIONA, NU VOR SCHIMBA NIMIC. în schimb îţi vor SECA ȚIE toată energia cu văicăreli. Aceleaşi văicăreli, zi de zi. Iar asta deja e muncă și trebuie plătită, sau nu se întâmplă.

Oamenii care vor să schimbe ceva VORBESC CU TINE O DATĂ, şi data viitoare când discutaţi, deja îţi povestesc cum au ieşit sau ce măsuri au luat în situaţia în care se aflau.

Drept care, nici tu nu trebuie să ai regrete dacă tai piuitul uneia care te sună a suta oară cu exact aceleaşi văicăreli legate de yuby. Cât timp tu accepţi să fii preşul lui yuby, văicăreşte-te în oglindă. Sau, mă rog, dacă amplifici cu lupa fiecare mic defect al lui yuby şi îl găseşti vinovat pentru orice băşină, văicăreşte-te unui psiholog, pe bani. Pentru că e genul de bagaj toxic de care n-are nimeni nevoie.

Also, când eu am o problemă, de obicei nu îi sun pe ăia care mă vor empatiza. Îi sun pe ăia care vor veni cu soluţii. Am citat la un moment dat exemplul stupid din “White Men Can’t Jump” cu “noi, femeile, dacă ne plângem că ne e sete, nu vrem pe unul care să ne dea un pahar cu apă, ci pe unul care să empatizeze”.

No, ma’m.

Dă paharul ăla cu apă.

Sau mai simplu, dacă e un robinet aproape, mă servesc singură şi tac naibii din gură.

*

-Da, ai dreptate, n-o mai ascult nici cinci minute.

-Dacă pierzi bursa de la master că bagi atâtea ore în c*rul ei, îţi dă ea banii?

-Îmi dă o mu…

-There you go. Să plătească un psiholog. Gata că te-am ţinut destul, treci la învăţat.

Un prieten adevărat îţi respectă nevoile reale, nu văleleu – văleleurile.

***

Dacă îţi place acest blog, ai avut vreodată intenţia să-l susţii dar ai tot amânat, acum ar fi un moment foarte bun.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.