(Această postare este dedicată hoardelor de necunoscuţi care au impresia că simpla lor curiozitate legată de persoana mea mă obligă automat să le dau socoteală. Ia mai gândiţi-vă!)
Nu mă mai adăuga pe messenger, dacă nu ne cunoaştem. Nu mă mai fute la icre aiurea. (Nu mă refer la adresa publicată în sidebar, unde oricum intru doar când am chef – şi mi se întâmplă foarte rar să am chef – ci la cea privată, care nu e publicată. Oare faptul că nu e publicată spune ceva?)
1. Nu datorez “accept” nimănui, pentru simplul fapt că îmi citeşte blogul. Sau pentru că m-a văzut pe facebook şi i s-a părut că arăt bine.
Că nu ne-am câştigat la belciuge, de-aia. Că în lista mea de prieteni se află oameni cu care chiar simt o afinitate. Nu poţi tu să mă obligi să simt o afinitate cu tine, dacă eu nu o simt. E dreptul meu de om să îmi limitez lista la 3, 5, sau de ce nu, 2 persoane.
2. Dacă ai ceva să-mi spui referitor la o postare a mea, foloseşte cu încredere secţiunea comentarii.
Da, Lorena, dar vroiam să-ţi zic între 4 ochi… Nu am nimic de discutat cu nimeni între 4 ochi. Sau dacă am, te adaug eu pe messenger. Sau îţi scriu un mail. Dacă n-ai înţeles ceva dintr-o postare, mai bagă un comentariu.
3. Nu datorez explicaţii private nimănui, referitor la nimic. “Da’ eşti chiar Lorena?” De unde pula calului ai tu tupeul să mi te bagi în intimitate să mă întrebi una ca asta? Da, sunt Lorena şi e dreptul meu de persoană privată să nu te cunosc şi să nu am chef să te cunosc. Azi, acest blog a fost vizitat de 1.499 de persoane. Cum ar fi fost ca toţi cei 1.499 să aibă câte o problemă strigentă de discutat şi neapărat în privat?
4. Nu datorez nimănui sluj sau o figură simpatică.
“De ce eşti aşa rea?” Rea e prostia care te face pe tine să mă fuţi la melodie – eu îmi apăr liniştea şi dreptul la lăsare în pace. Poate mă uitam la un film artistic din anii ’30 şi mă pătrunsese atmosfera. Poate mă uitam la un pornache. Poate îmi făceam declaraţii de dragoste cu cineva din Honolulu. Poate desenam în Paint cea mai mare pulă văzută vreodată şi intruziunea ta mi-a întrerupt linia delicată, şi totuşi brutală.
5. “Dar mă gândeam că să ne cunoaştem mai bine”.
Nu mă interesează să te cunosc mai bine. Eşti bine la distanţa la care eşti. Stai acolo, nu veni mai aproape, nu-mi lua aerul. Nu vreau să mă tragi de şireturi, nu vreau să mă tragi de brăcinari. Nu vreau să îmi povesteşti banalităţi, nu vreau să mă întrebi căcaturi stereotipe. Dacă vrei, mă citeşti, dacă nu, nu; puteţi să fiţi 1.499 sau 10 – dar timpul meu zilnic e compus din 24 de ore pe care nimeni nu mi le va da vreodată înapoi.
Da, foarte direct, ca de obicei! Direct si cu patima 🙂
🙂
Stii ce ai reusit? Nu stiu..ai reusit sa fii vulgara fara sa-ti pierzi feminitatea, lucru pe care mai rar l-am vazut.
Aia cu desenatu pulii in paint mi-a dat maxim. Recomand Photoshop, paint-ul e doar pentru amatoare.
Ideea e că e dreptul meu să o fac în linişte, în orice program vor muşchii vaginului meu. 😉
Notorietatea costă, după ce termini desenul, va trebui să te gândești să angajezi pe cineva căruia să-i delegi atribuții. 🙂 Poate găsești voluntari în primă fază. Știi că nu-ți spun noutăți… bine că ți-a trecut răceala, tonusul e perfect. 🙂
ce bine mi-ar fi fost ca in anumite momente in viata, in bunatatea mea, sa nu ma mai implic sa rezolv altora problemele, iar eu sa ma neglijez.. Sa fi zis ce ai zis tu: “stai acolo, nu veni mai aproape, nu-mi lua aerul”. mama ma-si..asta e..
geo: sau îmi fac un alt id de mess, cu adevărat confidenţial.
cudetoate: stai aşa, eu mă refeream la necunoscuţi. rezolv şi eu destule probleme ale pretenarilor, da’ barem la ăia ţin.
Este o soluție parțială, cred; ideea este de a putea socializa cât mai mult, direct sau indirect. Motivul îl știi tu mai bine, eu zic doar atât: fără cititori nu există scriituri și scriitori.
Păi dacă mergem pe principiul ăsta, de ce să nu îmi bată ăia şi la uşă, de ce să nu-mi golească şi frigiderul în ideea că “fără cititori nu există scriitori”?
în fond, opţiunea cititorului ar trebui motivată de un singur lucru: calitatea scriiturii. Scrii bine – te citeşte. Dacă nu, nu te citeşte.
Şi chiar nu văd rostul socializării între 4 ochi. Nici o socializare din lume nu poate compensa pentru scriere proastă. Iar dacă scrierea e bună – ce nevoie mai e de socializare?
Vezi doar partea goală a paharului,în opinia mea.In general, în west persoanele care au îndeletniciri ca și ale tale, au o adresă de mail publică, ceea ce mi se pare normal și firesc. Răspund cititorilor când au timp, mai mult sau mai puțin personal prin e-mail. Pentru mess, mi se pare corect să ai o adresă privată, în adevăratul sens al cuvântului cu o listă imensă de ignorați.(pentru că oricât te-ai împotrivi, tot se va afla).
din câte se vede în postare, nu mailul e problema mea, ci stalkereala de messenger.
Știi ce-i determină să te deranjeze, cred, plus unele aprecieri ale confraților din presa scrisă, de pe bloguri de „specialitate” și nu numai. Scrie și tu un articol: „de ce urăsc bărbații” și explică-te, dar nu pe blog, bănuiesc că femei care să te vâneze sunt mai puține și ele își manifestă altfel invidia. 🙂
Concluzia mea este că nu prea ai soluții radicale,doar să-i ignori cu calm…
Imi cer scuze! M-am oprit la rândul 9, pentru că e prea ilar. Cred că e infernal de greu să fii atât de superbă. LOL.
În fine! Dacă nu ţi-a trecut răceala/gripa, îţi recomand cu căldură un ceai de pulángură. Ceva cald pe gât…
Da, e infernal de greu să fii atât de hărţuită. Iar eu îţi recomand un ceai de moartenchinurifutuţiopemătanrâtdeidiotulmorţilormătii. îţi va prinde bine.
Offff! Mă-ntristez când te văd cât de limitată şi fără haz eşti…
Nu mai abuza atâta de înjurături fără substanţă! Calitatea bate cantitatea, pepushe mică şi netalentată.
E incredibil cât de bine te descrii. Dar nu înţeleg de ce o faci la mine pre blog. Tu nu ai blog?
Mamelu, tu, vezi ce se petrece afara? Maine , poimaine o sa scriem ( daca o sa ni se mai dea voie)la gazeta de perete a strazii, despre sucesurile in economie. Adio lebertatea presei!
În această clipă mă încearcă o profundă indiferenţă. Revino mâine cu acest dureros subiect.
cam nervoasa …………
punctele de suspensie se pun câte trei, nu câte o sută.
parca ai mai scris asta o data.
o scriu de zeci de ori, de câte ori mă fute cineva la icre. care-i problema?
sa faci icre.
nu le fac, le cumpăr de la magazin.
cred ca iti dai seama ca nu rezolvi nimic cu acest text. Nu numai ca hartuielile nu vor inceta, dar stalkerii nici macar nu se vor recunoaste in situatiile descrise, ba poate chiar te vor sustine
rămâne de văzut.
Cred ca exista un alt substrat al acestei situatii care noua naivibilor ne scapa. Oricum, probabil ca numarul prostilor care-si inchipuie ca o saluta pe messenger ar putea fi scazut prin afisarea unui alt status, oricare altul decat acela de online. Nu neaparat idle sau nonvizibila pentru ca asta ar insemna sa se simta cu musca pe figura, dar ar merita incercat statusul de Lorena. Sau cel de lup din Scufita Rosie.
🙂
Doamne asta se crede si talentata si frumoasa si hartuita de barbati…LOL LOL….:)))
caz clinic ce mai…
hai, pe bune. să ajung să îmi cenzurez eu prezenţa pe messenger pentru că voi nu ştiţi să vă măsuraţi lungul nasului!!
atâta timp cât e vorba de o adresă pe care nu mi-am pus-o la vedere, orice om cu minim de bun simţ poate deduce că nu e cazul să o ardă amical pe-acolo fără semnal preliminar din partea mea. Poate încerca versiunea – mult mai puţin intruzivă – a unui mail.
scuza´ma!
(amuzez si io de dracii tai)
filotas: nu, bovină penibilă, tu şi cei ca tine sunteţi cazuri clinice. trist e că nu realizezi de ce.
garcea: probabil că din afară se vede funny.
da mai, ai dreptate. Mi s´a intimplat si mie sa fiu asaltat in momente cind pur si simplu´mi sufla sefu´n ceafa. Ba chiar am fost odata mustrat “adica cum imi permit sa bag statutul “do not disturb” 🙂
şi tu măcar erai asaltat de cunoscuţi, care aveau un oarecare temei să mizeze pe atenţia ta. acum, imaginează-ţi aceeaşi obrăznicie din partea unora pe care nu i-ai văzut în viaţa ta.
pretu´celebritatii?
mai degrabă preţul prezenţei online. cred.
mdeah. de fapt ce ma framinta pe mine este atitudinea aceea nu foarte fair, cind ii sar in circa cite unui cunoscut; in conditiile in care din exact aceleasi motive stau nonstop pe invizibal 🙂 dar incep invariabil cu “salut! deranjez?”
răspuns: “nu pot vorbi acum. îţi dau eu semn”.
a apărut filotas! loooool! ce-mi place mie la categoria asta a bigoţilor de ocazie e că nu ezită să devină, de cele mai multe ori, exact obiectul acuzelor lor. până mai ieri era tot miere şi mir, încercând în zadar s-aducă oile domnului între limitele ţarcului. văzând că nu i-a ieşit, s-a cocoţat pe fereastră (după ce iniţial fusese poftit afară pe uşă, ca tot omu’)şi s-a scremut câteva secunde până i-a ieşit un “caz clinic”. deci, fraţilor, cine nu gândeşte ca filotas şi nu pupă poala popii când i se scoală habotnicului ăstuia e declarat, automat, “caz clinic”. gata, de azi postesc. poate ajung şi eu la rafinamentul acestui măgar cu agheasmă în desagă.
pliznot.
ştii bancul ăla cu ceauşescu la vânătoare de pliznoţi, nu?
(ah, ref. la filotas: el nu dispare niciodată. nici nu se transformă. e impermeabil la sugestii fine gen “fără tineeee…” sau la invitaţii de degajare a terenului.)
da!! :))
mi-am amintit de o melodie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4IP9h40z0sk]
să mai zici că nu-s instabilă. 😀
danboeriu, alt sclav al matroanei care se baga singur in seama…cand eram eu ma miere si mir??:) tu esti nebun la cap
sa ma confunzi cu tine presule, care mai intai ai fost injurat ca la usa cortului de lorena, apoi cu o atitudine de carpa in loc sa ripostezi ca orice barbat cu coaie ai inceput sa te guduresti penibil pe langa ea in speranta ca o sa-ti dea un loc in tarcul ei…
…acum te iei de mine ca sa ce?
mie mi se pare penibil la fatuca asta ca dupa ce ca e urata cu spume, n-ar bani nici sa treaca strada, mai scrie si compuneri de clasa a 5-a pe care le numeste “continut quality” LOL (cat am ras la faza aia…:)) si in plus de asta cand vede ca nu o mai baga nimeni in seama se apuca si republica acelasi text cum ca e ea hartuita, atacata, stalkeriat etc etc., ea cea mai talentata, cea mai frumoasa (asta cu frumusetea a fost chiar super tare…..adica lorena tu te uiti in oglinda:)) )
cretinoidule, tu confunzi “a fi bărbat” cu “a fi un mahalagiu impertinent, mitocan cât cuprinde, incapabil de comunicare, persistent în a cerşi atenţie în locuri în care nu e dezirabil”.
dan boeriu a fost înjurat ca la uşa cortului în urma unei dispute mai vechi. între timp, s-a informat, şi-a dat seama că nu se vorbeşte aşa cu o colegă ceva mai tânără dar cu un CV consistent şi a făcut cel mai bărbătesc lucru cu putinţă – şi-a cerut scuze.
de ce se ia lumea de tine, bou bătut în cap? se ia pentru că insişti să te bagi în seamă într-un loc în care ţi s-a explicat de mii de ori că eşti indezirabil. nu eşti în măsură să apreciezi nici quality content, nici o compunere de a cincea, ai supt şi tu o mârlănie gratuită din pula lui Andrei Ruse (fără să dai autorul citatului, logic, că aşa se face la voi la periferie).
Şi încă o dovadă a prostiei tale nelimitate: unde morţii mă-tii am spus eu că sunt frumoasă, proastea? Am spus că “li s-a părut că arăt bine”. Asta în creierul tău de fecale e totuna cu sunt frumoasă?
ai dreptate cu lista de mess, la fel e si cu numarul de telefon il poti da cui vrei. nu esti obligat sa si raspunzi la telefon. tare articolul la fel ca si celelalte direct la subiect. felicitari!!!!
mulţumesc.
domnule dragă, după cum vezi, sunt foarte calm. aşa că o să-ţi spun câteva lucruri.
1. am fost “înjurat ca la uşa cortului” dintr-o eroare, pe care lorena lupu a recunoscut-o într-un mesaj ulterior. e lungă povestea. eu nu sunt ranchiunos, am înţeles-o şi am mers mai departe. şi, până una-alta, relaţia mea cu lorena lupu nu e treaba ta. vezi-ţi de citate sforăitoare din mai marii bisericii.
2. mă acuzi că n-aş avea coaie. bun. hai să facem un pariu. ne întâlnim undeva, te las să mă cauţi la ouă şi, dacă le găseşti intacte, pedeapsa va consta într-o muie pe care s-o primeşti de la un satanist feroce. vrei?
3. ah, tot în contul “bărbaţilor cu coaie”, mă gândesc că te afli în aceeaşi situaţie. dacă ţi s-a spus, mai voalat, mai pe înţelesul tău (adică bovinistic), că nu ai ce căuta p’acilea, de ce tot dai cu mucii-n fasole şi revii să mai latri chinuit? n-ai coaie? ţi-au căzut la liturghie?
4. nu m-am gudurat în viaţa mea pe lângă nimeni. n-am de ce. mă străduiesc să fac lucrurile în aşa fel încât seara, la culcare, să pot pune capul liniştit pe pernă. n-am nevoie de dobitoci mistici ca dumetale care să-mi arate calea. că, la o adică, aş putea şi eu să-ţi recomand nişte cărţi de gramatică. te exprimi ca un cocalar în călduri.
sper că s-a înţeles. dacă nu, caută lămuriri. că doar oastea domnului te aşteaptă. îţi face deja galerie. iar tu stai aici, printre noi, ca un fraier căcat pe dumesale, şi-o iei în freză. păi nu e păcat, miorule?
lorena,
1. da, mi-am cerut scuze la timpul potrivit pentru eventualele neplăceri, însă n-am vrut să inserez asta în răspunsul meu către dobitoc, pentru că nu era treaba lui.
2. nu sunt mai în vârstă. sunt din 1981… 😛
serios? ai un stil matur, cumpănit şi echilibrat de a scrie, am presupus că ai vreo 35 – 40 de ani.
da, ştiu, mi s-a mai spus că scriu ca un moşneguţ… 🙂 când eram comentator la o publicaţie, cineva m-a căutat într-o zi. voia să mă cunoască personal pentru că-i plăcea cum scriam. era o doamnă pe la 40 de ani, eu aveam 23 şi aspect de licean hrănit frugal. a crezut că e o cacealma, că de fapt textele le scria altcineva, sub pseudonimul care era, de fapt, numele meu. a fost distracţie în toată regula. adică se aştepta să vadă un gentleman în frac, iar eu eram o aşchimodie cu un tricou jerpelit pe care scria “mother fucker”. încă îl mai am! 🙂