Dreptul sfânt de a fi prost

De câte ori mă uit la bucuriile penibile pe care le au oamenii când X face ceva împotriva lui Y, mă îngrozesc. Şi-mi explic: ahaaa, deci aşa au fost posibile bomba nucleară, nazismul şi inchiziţia.

Careva mi se bucura de zor pe wallul de Facebook că au dau unii report şi au închis pagina lui Tony Papuaş.

Atunci m-am oprit din ce scriam şi am zis: “What?”

Papuaş era un om vag neinteligent, care sharuia platitudini retardate cu o turmă de fani aflaţi la acelaşi nivel de inteligenţă. Era un fel de labă-n cerc inofensivă, care nu dăuna nimănui. Nu promovau ura, heroina sau sexul cu găini. Erau nişte proşti paşnici, care se bucurau la cugetări de genul “Priveşte albastrul cerului curat şi, într-o zi, când vei fi constipat şi vei împinge din greu la fecala care nu vrea să iasă, în sufletul tău se va pogorî azurul cristalin de acum şi te va învălui dulcea-i pace.”

E perfect ok să râzi de asta. E semn de sănătate mintală. E semn că încă nu ţi-au crescut coarne şi copite, încă nu faci muuu când deschizi gura.

Dar de aici şi până la cenzură – până la a-i cere lui Facebook să-l împiedice pe cetăţeanul X să posteze, respectiv să i se închidă pagina, e cale lungă.

Frate, când o să vă dezbăraţi de comunismul ăsta sinistru care încă stăruie în voi şi o să înţelegeţi că e dreptul democratic al prostului să fie cât vrea el de prost, câtă vreme nu dăunează nimănui cu asta? Când o să înţelegeţi că cenzura e cel mai teribil lucru din univers? Că sursa tuturor formelor de terorism şi de extremism vine din “eu nu mai vreau ca tu să…, deşi faptul că tu… nu mă priveşte cu nimic?”

Cretin sau necretin, Toni Paştehaş avea dreptul să abereze tot ce-i făta intelectul lacunar. Şi dacă nu-ţi convenea, îi puteai da block şi ignore. Dar dacă n-o înjura pe mă-ta, nu report. Şi n-o înjura pe mă-ta – o iubea platonic, cu flori şi declaraţii copiate din almanah.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. lawrenceSoft says:

    Lorena, ce-ai facut tu aici e foarte simplu: sa ai o idee aparent corecta si s-o tratezi superficial, folosindu-te de o arma pe care o stapanesti, si anume scrisul.
    Dar cand de cheama Dan Andronic si manipulezi ordinar juma de milion de oameni folosindu-l pe tony poptamas, nu mai e deloc laba inofensiva cum spui tu.
    Pixu’ meu, Lorena, doar lucrezi (si) in presa. Mai intreaba si tu un coleg prin redactie pe acolo cine e Andronic asta oare? Si de ce isi doreste el sa aiba 500K urmaritori pe o pagina de facebook?

  2. Excelent postul.
    Păi asta definește oamenii ca specie de maimuțe: dacă nu joacă după standardele și așteptările mele, zbang! l-am executat. Chit că nu mă atinge cu nimic ce face el.

  3. scorchfield says:

    De hedonism n-a auzit nimeni?
    Vrea să fiu interzis și eu!
    Și-am să vorbesc singur în baie cu oglinda.

  4. ILUZIA says:

    de acord cu tot textul dar cu remarca ca Toni Papanas avea prostul obicei de a posta citate care nu-i apartineau (doar ca le punea intr-o rama/poza nush cum se cheama cheastia aia) lasand a se intelege orice, iar asta este deosebit de periculos pentru o generatia inculta care ajunsese sa ii atribuie lui Papanas ideile lui Marquez. Eliade ba cred ca si ale lui Kunta Kinte. Daca facea sau nu bani din asta deje pt mine e irelevant ca nu ma prejudicia cu nimic .

  5. bogdanturlea says:

    Nu știu cine e dan andronic și am auzit destul de recent de toni/y fute-m-aș. Ambii irelevanți pentru mine. La fel ca și puțin mai internetcelebrul radu-f. Pe ăsta ultimul l-am văzut la o emisiune și pare un labagiu. Mă feresc de ei, mă doare în bască de viețile lor. Dacă fură de la mine le rup căpățâna. Dacă au furat de la alții, să le rupă ăia căpățâna! Pe unii îi deranjează simpla lor existență, iar pentru aceștia unii există un singur cuvânt: muie!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: