Epidemia de dezbrăcare

Îmi aduc aminte cum, pe când eram eu puștoaică, a fost un eveniment la care au cântat la un moment dat Janet Jackson și Justin Timberlake. Și într-un punct al concertului, Timberlake a apucat-o cam dur de cămeșă pe Janet și i-a „eliberat” un sân. Scandal mai mare n-a existat până în punctul în care am jucat eu într-un spot publicitar la videochat și toți oamenii care nu mă onoraseră cu o ofertă plătită de colaborare până atunci s-au trezit că au o părere nesolicitată despre asta.

În mod normal, acesta ar fi fost un articol de umor, pentru că îmi place să mă amuz de extravaganța ținutelor de la Grammy. Dar când ceremonia include o majoritate de rochii de nailon complet transparente, sutiene și chiloți, ajungi să te întrebi dacă a) Triumph a decis să sponsorizeze evenimentul și au impus dresscode lenjerie sau b) e ceva serios în neregulă cu modul în care ne raportăm la noi înșine.

Sunt o persoană libertină. Îmi place s3xul – când îmi place persoana. Cred în orice formă de s3x care implică acordul entuziast al participanților. Înțeleg fetișurile de toate tipurile și îmi place să domin. Deci, atitudinea mea față de chiloțăreală nu vine din pudibonderie sau din pretenția de superioritate. Pur și simplu nu înțeleg de ce.

Ceremonia de premii e, prin însăși definiția ei, o oportunitate să te înfățișezi în fața oamenilor în cea mai elevată și stilată versiune a ta. Chiar dacă nu iei un premiu, arăți că încă ești o vedetă în adevăratul sens al cuvântului, că eleganța ta e impecabilă și că ești o prezență de neuitat.

Memoria noastră – sau cel puțin a mea – e populată de costumele memorabile pe care le-au purtat eroii și eroinele în filmele mele preferate. Tocmai pentru că hainele sunt o formă atât de creativă de expresie personală.

În contrast cu asta, mi se pare că nuditatea depersonalizează. Te uiți la două femei îmbrăcate și din ținuta lor, îți dai seama care e intelectuală și care preferă lucrurile simple ale vieții, care e mai pragmatică și care e idealistă, care aspiră la mai mult și care se mulțumește cu puțin.

Te uiți la aceleași două femei în sutien și chiloți și vezi doar bucăți de carne lipsite de orice identitate.

Și problema, când toată lumea se duce în chiloți și sutien la un eveniment, e că se pierde orice aptitudine de a epata, dar și orice pretenție de înaltă ținută a evenimentului. Devine doar o plajă urbană fără nisip și soare.

Poate că greșeala e la industria modei, care în ultima vreme creează doar dubioșenii și nimic care să invite la purtare. Poate că greșeala e în social media, care sare să răsplătească orice selfie în lenjerie cu mii de likeuri și le educă pe tinerele fete că nu e nevoie de mai mult.

Iar acest lucru e păcat, pentru că MODA ESTE O ARTĂ.

Iat-o pe Jane Fonda, la o vârstă venerabilă, îmbrăcată până-n dinți, dar transmițând senzualitate, rebeliune, pasiune și je ne sais quoi, mai mult decât o va face orice puștoaică în poponețul gol vreodată.

***

Numai cafeaua de la tine mă poate înveseli. 😀

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***