De sărbătorile trecute, o prietenă a postat o fotografie cu machiaj de tip glitter. Sigur, un machiaj imperfect, pentru că glitterul e daraveră complicată, trebuie adeziv special și tehnică manuală să nu ți-l împrăștii pe tot organismul. Numai motanul meu Pulică știe, săracul, de câte ori s-a trezit cu blana plină de glitter, pentru că mi l-am scăpat eu pe toată fața și, cum noi dormim de multe ori cu el pe post de pernă, dimineața, motanul meu strălucea de la soare te puteai uita, dar la el doar pe întuneric.
Și da, iubitorilor de animale care o să săriți aici cu muștrul de rigoare, l-am periat să nu ajungă să îngurgiteze glitterul. Numai că, după cum ziceam, glitterul e o chestie care nu aderă unde vrei să adere și nu se dă dus de unde vrei să-l îndepărtezi, cam ca un cocalar muist incel. Și a strălucit pisica mea câte trei – patru zile, apoi s-a matifiat la loc.
Revemind la prietena mea care s-a jucat cu glitterul. Hop, rapid, comentariu de la o individă care i se dădea super amică la cataramă:
“Nu îmi place, mi se pare că nu ești tu.” Apoi a adăugat ceva de genul: “Sunt sigură că poţi şi mai groaznic”.
Şi asta mi-a amintit de toți acei oameni din viețile noastre care au o idee fixă legată de acest tu, de coordonatele lui tu și de ce face și ce nu face tu.
Desigur, dacă te apuci de droguri, sau începi să-ți tratezi urât partenerul, sau începi să-ți neglijezi jobul, sau copiii, sau adopți orice alt comportament CARE AFECTEAZĂ PE ALȚII ÎN MOD REAL ȘI SERIOS, datoria unui prieten adevărat e să intervină și să caute să vadă ce e cu tine, să te ajute.
Dar machiajul e distracție nevinovată, hainele sunt distracție nevinovată – ok, vinovăția începe când intri în bugetul de chirie și întreținere – și, în general, micile plăceri ale vieții sunt distracție nevinovată.
Genul de prieten care dă ochii peste cap când încerci ceva nou pentru tine, care caută să îți creeze o cutie mică și strâmtă în care să-ți înghesuie personalitatea, care știe mai bine decât tine cine ești și te taxează când te abați de la identitatea din capul lui este genul de prieten de care nu ai nevoie.
Stresul, limitările, pistonajul cu ce ai voie și ce nu este jobul ălora care nu te plac și al superiorilor tăi ierarhici de la muncă, lol. Prietenia înseamnă afinitate, complicitate, sprijin reciproc, înțelegere și un spațiu safe de experiment. Prietenii pe care-i ținem minte peste decenii nu sunt cei care ne frecau plictisitor și cu auperioritate pretinsă la icre, ci cei alături de care am făcut toate prostiile și care, când începeam noi o minciună să ne scoatem dintr-un rahat, o continuau ca într-un show de improvizație, pe principiul “da, şi mai era ceva”.
Dacă nu poţi oferi acest gen de prietenie, nu te numeşti prieten(ă), ci doar băgător(oare) de seamă cu pretenţii.
Poate că prietenei tale nu îi ies glitterul, eyelinerul, cut crease-ul, habar n-am ce plm din prima. Şi în general nu-i iese nimănui nimic din prima. Dacă te apuci să demolezi cu cruzime, eşti un căcat cu ochi şi atât.
Pentru că omul o să se simtă prost şi o să renunţe. Şi tu nu ai câştigat nimic la afacerea asta, dar l-ai exterminat puţin pe cel de lângă tine total gratuit.
Pentru că poţi.
Şi dacă ăsta e modul tău de a fi prieten, meriţi să mori singur.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
1 Response
[…] lupifrici nimerește la articolul meu despre prietenii de care n-ai nevoie, ăia care îți înveninează o clipă de tihnă cu câte o căcănărie gratuită, pentru că […]