În apărarea sutienului cu push-up

Dragă Vasilescule,

A trecut ceva vreme de la băgarea de seamă absolut inoportună cu care mi-ai bruscat existenţa la intrarea Teatrului Bulandra Izvor, şi în ultima vreme ai început să scrii ca un om care chiar înţelege lucruri despre femei, nu doar le judecă pe post de utilitate mai mult sau mai puţin adecvată intereselor lui imediate, de aceea nu voi dezlănţui krakenul la potenţial 100%, cum o fac de obicei. Cum care obicei? Ca atunci când tu le povesteşti unor grase cărora nu le-ai dat de mâncare în viaţa ta cam cum ar trebui să arate ca să te satisfacă vizual pe tine.

Dar, cum nimeni nu e perfect, zilele astea, te-ai băgat iar în lenjeria intimă a femeii, şi nu la modul practic, aşa cum ţi-ar plăcea. Te-ai băgat să ne critici piesa de rezistenţă. Şi anume sutienul push-up.
Ce dezamăgiri crunte se ascund sub el.
Ce întristător e să-l dai jos şi să constaţi că dedesubt se află două ciupituri de muscă pe care pui două comprese şi trec.

Iar cine se ia de sutienul cu push-up se ia de mine şi nu iese din confruntare decât cu picioarele înainte şi cu mânuţele încrucişate pe piept.

Raţionamentul tău eşuează într-un anumit punct. Şi anume: să presupui că o femeie poartă sutien cu push-up pentru bărbaţii din jur e ca şi cum ai presupune că un bărbat are Bugatti pentru femeile din jur. Oh, dar stai. Vouă vă place să trăiţi demonstrativ şi să proiectaţi acest lucru şi asupra noastră. Nouă ne pasă relativ puţin să demonstrăm lucruri. Preferăm să ne ţinem sânii aproape de inimă. E instinct matern, dacă vrei.

Realitatea şi mai funestă e că şi noi, femeile, suntem ca voi, bărbaţii: nişte maimuţe urâte, cu păr în nas şi în anus, cu mâini mari, nas coroiat şi multe, multe defecte fizice. Numai că noi avem ceea ce se numeşte un simţ autocritic ceva mai pronunţat. Şi o nevoie de a ne înfrumuseţa – nouă înşine, nu altora – viaţa. Cum? Prin varii activităţi. Iar una dintre acestea este sculptarea şi modelarea propriului corp, prin varii mijloace, concrete sau strict decorative. Nu mergem la sală că adorăm să ne torturăm singure. Doamne. Urâm să facem asta. Mergem la sală pentru că adorăm să ne uităm admirativ la noi înşine.
Dacă eu iubesc să mă uit în oglindă într-o anumită zi, automat voi fi mai deschisă, mai caldă şi mai susţinătoare cu cei din jurul meu. Dacă în altă zi, oglinda face mişto de mine, o să mă demoralizez şi o să anulez participări la lucruri care nu-s imperativ necesare, pentru că prefer să fiu singură decât să fiu bitchy.

“Dar grasele?” Dar grasele nu, şi e decizia lor. Banii lor, viaţa lor, decizia lor. Zero obligaţii să-ţi facă pe plac ţie dacă nu se înscrie una, individual, voluntară.

De ce vrem noi, o parte dintre femei, să fim frumoase, cu obraji rumeni şi ţâţe mari? Pentru că avem pretenţii în primul rând de la noi. Pentru că nu ne putem iubi oricum şi ne place să fim amazoane cu pleata în vânt.
Vrem să vă demonstrăm vouă ceva cu asta? Not really. Sincer, nu ne pasă de voi foarte tare. Ne doare adânc în cot de idealurile feminine a 99,9999999% dintre voi şi nu înţelegem de ce ţineţi morţiş să ni le comunicaţi.

Da, eu fără sutien push-up am exact două sfârcuri înconjurate de şes secetos. Sunt plată ca o tablă de şah. Poţi călca rufe pe mine. Poţi întinde aluat cu sucitorul. Dar voi continua să port sutien cu push-up şi să-ţi ignor dezamăgirea pentru că

a) Nu mă vei vedea în viaţa ta fără sutien. Aşa că în mod sigur nu te voi dezamăgi.
b) Feminitatea mea are aproximativ zero legătură cu dimensiunea bustului meu şi mai mult cu cele trei pachete de tampoane pe care le cumpăr pe lună şi cu blândeţea cu care mângâi pe cap un copilaş necăjit
c) Îmi place tot arsenalul dansatoarelor de burlesc: corsete, să creeze iluzia de talie; ciorapi plasă, să creeze iluzia de absenţă a celulitei şi să subţieze; pene şi culori, să creeze iluzia de desfrâu rafinat şi lasciv. Şi desigur, sutien cu push-up, să creeze iluzia unor sâni ca pepenii.

Prea puţin mă interesează să vând iluzia asta pe post de nevastă cuiva: o folosesc strict pentru entertainment. Mă distrez pe mine şi îi distrez şi pe alţii. Şi cred că orice femeie are dreptul să facă acelaşi lucru. Chit că, probabil, în timpul liber îşi flutură coaiele pe sub pantaloni scurţi franjuraţi de purtare în exces. Eu aşa fac.

Unde greşesc doamnele şi domniţele? Nu în accesoriile pe care le poartă. Şi pe care le scot când fac sex. Nu în dimensiunile pe care le afişează. Nu în mărgelele anale pe care le-au plimbat prin oraş toată ziua. Ci în faptul că unele dintre ele sunt atât de cretine încât să aibă impresia că vă datorează un trup perfect vouă şi că judecata voastră ar conta. În faptul că unele sunt atât de infinit de dobitoace încât să se crispeze şi să aştepte cu tremur interior ce credeţi voi.

Traseul corect, doamnelor din această categorie, e să vă alegeţi genul de tip care vă place îndeajuns pentru voi înşivă, încât să-l doară adânc în locul umbros de dincolo de nisipuri dacă aveţi pepeni sau zarzăre. Genul de tip pentru care zarzărele voastre să fie mai valoroase decât pepenii vecinei.

În secunda în care decid să mă bag în pat cu un tip, îmi asum tot ce întâlnesc pe drum. Singura aşteptare firească şi sănătpasă e să facă un duş înainte. În rest, chiar mă încântă dacă, public, face un efort să pară mai prezentabil decât este. E un semn că investeşte în sine. Iar oamenii care investesc în ei înşişi investesc şi în cei din jur.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. GEORGE says:

    niste ordinari barbatii astia care viseaza femei cu tate. adevaratii, sunt aia care dupa caderea “cortinei”, striga bis.
    si, si mai adevarati sunt aia care sunt fericiti ca il primesc.

  2. Lorena Lupu says:

    aşa, şi noi visăm bărbaţi cu bani, dar avem eleganţa să nu vă umilim pentru că vă fluieră vântul prin buzunare.

  3. GEORGE says:

    stii prea bine ca pot sa merg exact pe ideea ta mai departe, pentru ca prea mi-ai ridicat mingea la fileu, da’ uite ca am si eu eleganta sa stiu pe teritoriu’ cui ma aflu, si de ce ma aflu.
    pentru ca, sa moara mama, ma amuzi in cel mai pur sens. 🙂

    • Lorena Lupu says:

      nu eleganţa. precauţia. în materie de eleganţă, eşti undeva pe la minus infinit.
      şi e minunat că măcar unul din noi îl amuză pe celălalt. tu mă scârbeşti în cel mai pur sens.

  4. GEORGE says:

    ce sa spun, imi pare rau ca-ti starnesc sentimentu’ asta, da’ mie tot femeile cu tate o sa-mi placa si d-acum incolo. indiferent de conditiile meteo.
    P.S. si eu care speram sa fie ceva intre noi. si, din cauza sutienului nu se mai poate. :)))

  5. GEORGE says:

    in fine, eu cred ca te-ai indragostit de mine, da’ esti prea timida sa recunosti.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: