Zilele astea, viaţa e chitită să mă surprindă.
1. O nouă formă de utilizare a barelor de metrou.
Ştiţi bara aia de sus, creată pentru ca tu şi io să ne ţinem, să nu cădem în fund? Ei bine, o doamnă bondoacă rotunjoară din Staţia Muncii a ajuns la concluzia că merge şi ca susţinător de umeraş. Venea cu ciostumul de nunţi şi botezuri de la spălătorie, tras frumos la celofan. Îşi agaţă frumos costumul de bară, ca la mama-n şifonier, şi se aşează dedesubt. Triumfătoare.
2. O nouă formă de cerşetorie
Îmi iese în cale un ţigan, fluturând un formular. “Ajutaţi-mă, vă roooog!” Să ce? “Uite, ăsta-i cerfiticatul dă deces al lui fii-miu şi n-am bani dă sicriu!” Brrr. Să falsifici un certificat de deces e extrem, dar extrem de scabros. Şi penibil.
3. O nouă formă de scos o femeie în oraş.
Mă invită unu la cafea, cică să îmi propună o afacere. Ocazie cu care mi-am amintit să mai spumeg puţin: Nu mai încercaţi să ajungeţi la Boerescu prin mine! Nu-s o unealtă proastă, pe care voi să o manipulaţi cum vreţi. Dacă aveţi treabă cu Boerescu, omul are blog. Numărul de telefon al redacţiei şi mailul lui sunt disponibile pe www.playboyromania.ro. Simţiţi-vă liberi să îl accesaţi pe unde vreţi.
Aşa, şi mă invită ăla în oraş, în ideea de a îmi cere o propteluţă la şefu’. Îmi ţine teoria chibritului, cum că el se respectă şi mă cheamă la lounge, la Howard Johnson. OK, zic eu, hai să vedem. Odată ajunsă la lounge, omul îmi mărturiseşte candid că şi-a uitat cardul acasă şi nu ştie ce să facă, dar putem merge la McDonalds dacă vreau! 😀 Adică, tu vrei să îmi ceri o punere de pilă şi tot tu te aştepţi să-ţi plătesc cafeaua? Acum ajung la concluzia că certificatul de deces falsificat e mult mai puţin penibil, prin comparaţie.
“o noua forma de a scoate o femeie in oras pe banii ei” :))…bucurestiul, ce pretentii poti sa ai…
O, pai la penibilitati intra multi si de pe cuprinsul Tg Muresului: o reintalnesc pe mamica unei foste eleve, o tanti mai mereu beata, urata care imi explica felul in care ea si-a educat fetele, care acum sunt bine mersi la Budapesta. Ce fac acolo? Poate servesc si ele palinka, precum mamica lor. Cand povestea, tanti avea ochi stralucitori…de dragul fetelor, ce mai?
Acuma, la cele scrise de tine:
1. Tanti aia nu era proasta, sincer, numai sa nu si-l fi uitat acolo(costumasul)
2. Am vazut rromi d-astia cu hartia tiparita, printata adica…bani de computer oare au?
3. Am patit-o eu cu unul, acum vreo 12 ani, vine la mine, povestim banalitati, dupa care zice: “bine ,mai, io vin sa te…aici si tu nimic?” Mi-a cazut fatza
iulian: păi nu a fost pe banii mei. m-am aşezat frumos pe un fotoliu în holul lui howard johnson, l-am invitat pe om să zică tot ce avea de zis şi apoi am plecat.
coramică: eu zic să nu judeci copiii după calapodul părintesc, că faci o mare eroare. poate alea chiar fac treabă la Budapesta, ok?
Pe lângă ultimul exemplu ala cu fiul fictiv mort e în Top 3 Oameni cinstiţi…
Ai tu dreptate, dar era doar asa, un gand de moment. In fond, multi copii daca vad ceva rau in casa, fac tot ce pot ca la maturitate sa nu il urmeze
Da, asta e noua placa : mi-a murit copilu’/ tatal si n-am cu ce sa il ingrop. Culmea e ca multi nu-si schimba si ei zona de cersit si te trezesti dupa vreo doua-trei saptamani ca vin iar la tine. Mai, da’ unde l-ai tinut pana acum ?
mariciu: cred că noi, românii, reinventăm conceptul de cinste. 😀
coramică: bingo!
joaninha: e noul trend în cerşit? 😀
Da. Il inlocuieste pe ala cu “sunt din Pitesti si mai am nevoie de 5 lei ca sa imi iau bilet de tren”.
care l-a înlocuit pe “suntem şapte fraţi, trăim dintr-o pensie”.
o să imi leg si eu ceva de gât “vreau bani de iarba si de coke. hey, at least i’m not bullshiting you”.
de ce să cerem de la alţii bani de iarbă şi de coke şi să nu îi facem prin munca noastră? asta e partea pe care nu o înţeleg.
“Simţiţi-vă liberi să îl accesaţi pe unde vreţi.” ?! Nu-i genu’ meu … sa-l acceseze ai lui!
Da, unii muncesc, altii se uita pe pereti. Asta ma doare! Mie un amic de la tzara imi explica diferenta dintre mine si el, adica, eu am invatat si nu am multi bani, el nu a invatat prea mult, dar canta la nunti si uite ce bine-i mere. Cu asa mentalitati…sa fim seriosi
cora, nu e vina oamenilor fara studii ca voi nu faceti bani. fiecare s-a brodit cum a putut (adica s-a adaptat la o lume nedreapta). e trist ca un om cu studii nu castiga decent in tzara dar ideea nu este sa ne plangem, ci sa actionam si data viitoare sa avem un comportament mai performant pt. a ajunge la banii aia.
acum mai depinde şi de modul de a acţiona. zic.
Normal ca depinde. Pt unii e asa usor a da sfaturi. Si eu am avut 2 servicii la un moment dat,,,si o sa mai am, ca nu am ce face. Dar mentalitatile-s de cacao in tara asta. Nu ma plang, constat
nimeni nu spune sa faci banii aia in mod fraudulos, era clar ca prin munca :-))
si stai linistita cora ca am fost si eu am fost shomera si disperata si mancam pufuleti in camin 😉
si poate ca o sa mai fiu shomera.
ziceam sa gandim ceva mai constructiv problemele, nu sa o tot dam cu “in tara asta nu se poate, sistemu de de vine, boc e de vina, basescu e de vina, vecinu de la 2 e de vina, cainele matusii e de vina”. nimeni nu spune ca romania e o floare de aur (ca nu e deloc), dar nu in 100% din cazuri trebe sa delegam responsabilitatea.
nu ma bag in polemica mai multa.
Lorena, cum gandesc cersetorii 1. fur 2.cersec 3. shmecheresc 4. combin si daca astea 4 nu merg, atuncia 5. muncesc.
lorena, te admir cat esti de importanta! si eu vreau sa fiu lorenu!
am zis eu că sunt importantă!? sau pur şi simplu am scris despre chestii care mă irită?? am voie să fac asta, pe blogul meu, fără sarcasme de căcat? sau, stai aşa, de când pula calului cer eu permisiuni pe propriul meu blog? data viitoare când te mai chinuie un sarcasm de căcat, te duci şi te caci, şi comentezi după.
Creatrix draga, eu nu sunt somera, sunt doar bugetara, dupa cum bine stii. Constat ca unele lucruri din Romania nu sunt cum ar trebui, desigur depinde de noi sa le facem sa fie cat de cat normale…dar nu numai de noi.
Lorena, ai dreptate…dar exista si butonul delete.
faină faza, Lorena unde-i găseşti?
dacă tot voia o favoare, măcar să te fi dus la Jariştea sau la Aquarium
hai să luăm partea bună a lucrurilor: putea să-ţi ceară “împrumut” bani de taxi
nu mă interesează nici Jariştea, nici Aquarium. Dacă tot voia o favoare, putea să se comporte în aşa fel, încât să o merite.
cora, asta este ultimul comentariu pe care ti-l scriu. nu am zis că esti şomera, am zis că EU am fost şomeră, prin aceasta fraza incercând sa arat ca stiu ce e aia să fii strâmtorată.
lorena, ai voie sa scrii despre orice. cateodata esti cam laudaroasa.
câteodată ai mari probleme de adecvare la realitate. dacă voiam să mă laud, mă dădeam mama “indulgenţelor” şi uşa accesului. asta s-ar numi lăudăroşenie pt. un om sănătos la creier.
dar atâta timp cât eu refuz acest rol şi prefer să evit ipostaza, e nevoie de o doză bună de obtuzitate, combinată cu rele intenţii şi mitocănie pentru a trage concluzia că mă lăudam.
să-ţi mai recomand o dată să te caci înainte de a comenta, nu în timp ce?
Iar ma bag in seama neintrebat, ca un pulete insignifiant si nesatisfacut cu propria-i viata, care cerseste atentie cu sloboz verbal.
ia spune, jeg penibil, încă nu ai găsit o ocupaţie suficient de solicitantă, încât să degajezi terenul? încă cerşeşti muie pe-aici?
unde ai vazut tu mitocanie? tu te citesti in plm?
“El Bulli” atunci?
Sau nici măcar o masă acolo nu te-ar fi făcut mai receptivă la intermedierea literară?
insist! vreau muie!
petrov: dar tu te simţi? nu îţi dai seama că tot demersul tău de azi este extrem, dar extrem de deplasat? nu, nu îţi dai. trage singur concluziile.
şi nu ai răspuns la idee: unde anume e lăudăroşenia în refuzul de a mă pune într-o ipostază propice lăudăroşeniei? aud?
valer: nu înţeleg de ce insişti cu comentariile astea. nu sunt un intermediar, nu scrie pe fruntea mea “mobil”, “mail” şi cu atât mai puţin “poştă”.
oameni buni: filotas nu are loc de cerşit muie pe tot netul, decât pe blogul meu. vă rog, oferiţi-i satisfacţie bietului om. nu are decât un job de sclav, o viaţă inutilă şi un creier gol. singurele lui momente de strălucire sunt bukkake-urile care i s-au administrat pe acest blog, de aceea vine să mai ceară. miluiţi un om fără o viaţă personală şi fără rost.
filotas: iţi dau eu 🙂
Lorena, cred ca omul isi ia laptopul la buda si se kk in timp ce scrie.
Filotas: sa-ti dea muma-sa lui muma-sa lui muma-ta, catastrofa naturala ce esti de om pervers, meny az anyat (biiip)csaja
thecreatrix: încă nu-s satisfăcut. am revenit şi pentru muia de seară. acum casc gura mare şi aştept să văd ce intră.
vine….
ştii bancul de la postarea precedentă, cu radio erevan şi dragostea în patru labe? ei bine, filotas îşi doreşte dragoste în patru mui. El fiind muitul, că el nu e muitor de rând. 😀
Hai, Lore, oricine are o valoare “socială”, diferită de cea profesională.
Să zicem că ai avea o cumnată directoare la grădi, iar o mămică din blocul tău pe care abia o ştii din vedere te-ar acosta să te întrebe dacă nu poţi vorbi cu cumnată-ta să-i primească copilul.
Trăim în România, în caz că nu te-ai prins.
Oricum, presupun că nu i-ai răspunde vecinei “n-o deranjez eu pe cumnată, du-te tu şi discută cu ea”, ci “e plin, nu se mai poate face nimic”.
Dar dacă era altfel, dacă aveai obligaţii faţă de vecină? Să zicem că ea avea grijă de motan cât erai plecată.
Mie nu mi se pare oripilantă cererea de pilă, ci cărpănoşenia. Ce naiba, trataţia trebuie să fie direct proporţională cu favoarea …
Ba o să râzi, i-aş răspunde că nu o deranjez pe cumnată. Pentru că orice om cu funcţie este supus la zeci de presiuni şi detest să devin un factor de stres.
Iar obligaţii nu aveam faţă de pretendentul de favor. Oricum, mi s-a întâmplat de atâtea ori să plătesc facturile tuturor babelor de pe palier, dacă tot mă duceam la poştă, şi să le fac cumpărăturile, dacă tot mă duceam la magazin, iar când plecam din oraş o zi, să le cer să aibă grijă de motan iar ele să îmi explice că nu-s servitoare, încât aş arăta de departe un deget mijlociu oricărei cotoroanţe care mi-ar mai cere o favoare.
Iar pe mine mă stânjeneşte modul în care ai pus tu problema mai sus. O masă colo? Ba colo? De parcă am negocia tariful oficial. Nu mă simt bine când oamenii au impresia că pot să îmi stabilească preţul.
o chestie care imi place la safo…corectitudinea şi mentalitatea destul de nemţească.
te lauzi ca ajunge lumea la boerescu prin tine. sau ca incearca. io nu m-as lauda cu asa ceva. te lauzi ca tu nu esti taranca, vai ca aia si-a pus umerasu pe bara, mare branza sa-mi bag pula. nici cu asta.
Pe bune, Petrov, interpretările tale sunt atât de meschine şi de mitocăneşti, încât te întreb: chiar ai impresia că îţi datorez un răspuns?
Cu ce te-ai lăuda tu e problema ta, că de-aia ai spaţiu personal de exprimare. Dar de unde şi până unde îmi impui tu mie cu ce să “mă laud” eu. Şi de unde până unde ar fi cazul să mă justific în faţa unui om care gândeşte atât de meschin şi încearcă să coboare sensurile unui text la nivelul lui mic, nesatisfăcut de viaţă şi axat pe ostentaţie.
“te lauzi ca tu nu esti taranca, vai ca aia si-a pus umerasu pe bara, mare branza sa-mi bag pula” for fucking Christ’s sake! Uite o mostră de gândire retardă. Serios, de ce pierdem noi vremea? Eu nu mă mai justific la retarzi, m-am prins deja că nu le voi schimba gândirea. Iar tu poţi să mai scrii o mie de mizerii asemănătoare, că oricum nu mă faci decât să mă crucesc. De aceea propun să îţi cauţi bloage pe lungimea ta de undă şi ne laşi în durerea noastră.
Şi nota bene: încă suntem în faza în care îţi răspund. Dacă ai de gând să continui în acelaşi registru şi să mă convingi cu tot dinadinsul că eşti un căcat cu ochi irecuperabil, ca filotas, nu voi avea nici o dificultate în a te trata ca atare.
da, creca io-s chiar filotas sau voroncas. si,draga, niciodata n-am impresia ca cineva imi datoreaza raspunsuri. dimpotriva tu ai aceasta impresie.
Ia mai activează o dată programul creier.exe, poate merge.
1. Nu am zis că eşti filotas sau voroncas (modele de nimeni de pe net care au impresia că deţin adevăruri universale şi pot veni să mi le insufle mie), ci te-am invitat să nu te comporţi aşa. Ăştia sunt oamenii pentru care rezervele mele de mui sunt infinite.
2. Dacă nu ai această impresie, de unde pula lu’ caballo vii tu să îmi spui ce să fac şi ce nu? Trăieşti tu viaţa mea? Nu, nu o trăieşti. Ştii care sunt lucrurile iritante şi cele mişto din ea? Nu, nu ştii. Şi atunci te invit să nu faci pe gurul.
Eu am această impresie? Am venit cumva pe blogul tău să îţi zic că eşti prost şi că scrii tâmpenii? Nu, nu am venit. Dacă aveam vreo impresie, mi-o exercitam, nu?
daca n-aveai impresia ca imi datorezi raspunsuri, nu-mi raspundeai.
faptul ca zic ceva aci, nu-nseamna ca astept raspunsuri neaparat sau ca astept musai de la tine.
Eu ma mir cum de unele persoane care pe acest blog sunt rele si tupeiste, pe alte bloguri sunt finute si dragalase…Ciudat! Eu zic ca fiecare blogger ale carui scrieri le comentam merita acelasi respect.
petrov: ce vorbeşti, franţ? adică vii pe blogul meu (şi subliniez MEU), scrii chestii şi nu aştepţi răspunsuri? i-auzi!!
cum ar veni, io mă duc în vizită în casa omului, mă cac pe covor, dar asta nu înseamnă că aştept neapărat să-mi dea cu un topor în cap. Sau nu neapărat el.
😀 😀 foarte bună. mai ai?