“sunt povesti la care e ok sa fie sfarsit trist”. “trec peste clisee si gasesc un limbaj propriu al iubirii”. “nu merge sa faci sirop la sarmale”. si alte asemenea. am impresia ca ti se pun intrebari prea generale si tu raspunzi cu “depinde”.
de ce vor oamenii sa vorbeasca despre dragoste la modul general in the first place?
:))
vi se pare, deci, vouă, că hollywoodul și-a gîndit personajele și clișeele?
no, really.
adică..
adică… scenariul chiar a fost gîndit pentru public?
ce bine că vă cîștigați banii pe observații din astea. pe cuvînt. nemaipomenit.
tu la abecedar n-ai trecut de Ana are mere, nu-i aşa? nu vorbeam despre a “gândi” la modul propriu-zis al termenului – în fond, toţi ne gândim personajele – ci la stereotipul obvious, vizibil din avion. că eşti tu cretin şi nu sesizezi evidentul chiar nu e vina mea.
şi dă-mi voie să cred că publicul a fost cucerit en-gros, de fiecare dată, taman de spargerile de stereotip. de modurile noi şi surprinzătoare de a spune poveşti.
te poţi gândi la public – chiar cu mai mult respect – fără să-i serveşti poveşti vizibil cusute cu aţă albă.
iar pentru că te găseşti să-mi numeri banii, fără să prinzi ideea, primeşte Diploma Gherţoiul Cretin al Anului. ţi se cuvine.
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here:
Cookie Policy
De câte ori aţi comentat profesorilor dacă nu vă convenea ceva?
vezi că ăsta e alt topic. ai greşit adresa.
“sunt povesti la care e ok sa fie sfarsit trist”. “trec peste clisee si gasesc un limbaj propriu al iubirii”. “nu merge sa faci sirop la sarmale”. si alte asemenea. am impresia ca ti se pun intrebari prea generale si tu raspunzi cu “depinde”.
de ce vor oamenii sa vorbeasca despre dragoste la modul general in the first place?
nu ştiu frate. m-a întrebat, eu am răspuns. amuzant e că am dat şi exemple, dar au fost tăiate la montaj.
Baaai, ce bine arati! S-ar zice ca-ti priieste subiectu’ 🙂 Cat despre galesenie, ce sa zic, o fi de la fumat, cum zici :)))
Nu. Pur şi simplu e interviu dat seara, pe când celălalt e dat dimineaţa.
o fi facut sex ? ho ho ho.
pentru proşti, totul se reduce la sex.
:))
vi se pare, deci, vouă, că hollywoodul și-a gîndit personajele și clișeele?
no, really.
adică..
adică… scenariul chiar a fost gîndit pentru public?
ce bine că vă cîștigați banii pe observații din astea. pe cuvînt. nemaipomenit.
tu la abecedar n-ai trecut de Ana are mere, nu-i aşa? nu vorbeam despre a “gândi” la modul propriu-zis al termenului – în fond, toţi ne gândim personajele – ci la stereotipul obvious, vizibil din avion. că eşti tu cretin şi nu sesizezi evidentul chiar nu e vina mea.
şi dă-mi voie să cred că publicul a fost cucerit en-gros, de fiecare dată, taman de spargerile de stereotip. de modurile noi şi surprinzătoare de a spune poveşti.
te poţi gândi la public – chiar cu mai mult respect – fără să-i serveşti poveşti vizibil cusute cu aţă albă.
iar pentru că te găseşti să-mi numeri banii, fără să prinzi ideea, primeşte Diploma Gherţoiul Cretin al Anului. ţi se cuvine.