Clotilde şi curajul simplităţii

Ţin să precizez că nu votez în alegerile de duminică. Am buletin de Sfântu Gheorghe, şi acasă nu mă duc să votez cu traseistele politice de la UDMR nici dacă mă pici cu ceară fierbinte, nemaivorbind că nu aş risca s-o expun pe maică-mea la risc de Covid pentru nimic în lume.

Aceasta nu e o postare politică. E pur şi simplu o reacţie la un status care m-a indignat.

Şi anume:

Nu, autorul nu e un gigel care vede femeile doar prin prisma lentilei “aş / n-aş”. E o femeie. Şi abia asta mi se pare nespus de trist. Dacă femeile nu pot trata alte femei decât aşa, la nivel de luciu exterior, ce să le ceri bărbaţilor? Tu îi educi că e normal să arăţi lipsă de respect unei femei pe bază de look. Devii parte din problemă.

Menţionez, pentru context, că domnişoara care a dat statusul are multiple ajustări faciale. Nu drastice, dar suficiente să fie vizibile. Şi e 100% dreptul ei. Banii ei, face ce vrea cu ei. Tot ea şi-a manifestat indignarea la un text al meu în care am scris că silicoanele mi se par o idee proastă, afirmând că eu nu pot să înţeleg nesiguranţa cumplită a femeilor cu sâni mici sau ceva de genul.

Deci, să ai o părere proastă despre unele operaţii estetice e urât, nedelicat şi microagresiune.

Să ataci în acest mod o femeie care nu are numita nesiguranţă şi e suficient de stăpână pe ceea ce ştie să facă, încât să zică: da, bă, am laba gâştii, dinţi inegali, şamd, dar nu asta vând, deci care plm e problema voastră, e însă perfect normal.

Ţin să menţionez: Clotilde nu candidează nici la Miss Univers, Nici la Miss Top Webcam, nici la Playmate of the Year, sau orice altă funcţie bazată pe cum cade populaţia în spate de frumuseţea-i rară. Clotilde e candidată la o funcţie unisex. O funcţie de primar de sector. Un job unde nu contează câtuşi de puţin cum ai dantura şi cum eşti vopsită, şi mai mult cum ştii să gestionezi bugete şi să prioritizezi proiecte, să rezolvi eficient probleme.

Cum arată e 100% irelevant.

E aşa un provincialism de cea mai joasă speţă şi piţiponcism ordinar să considerăm că “femeia îngrijită” e doar aia care-şi neagă cu obstinaţie defectele. Aia care pretinde că n-are riduri, şunci şi burţi, şi că iese din duş cu machiaj complet, ca în filme.

Dacă Clotilde a ales în mod real o poză needitată, BRAVO EI.

Majoritatea alegătoarelor obişnuite nu se vor identifica cu Miss Venezuela, înaltă, brunetă şi cu forme perfecte, ci cu o femeie simplă, normală, vizibil solicitată de job şi viaţa de familie, pentru că majoritatea alegătoarelor obişnuite sunt ele înseşi solicitate de job şi de viaţa de familie. De ce Viorica Dăncilă i-a supravieţuit politic atât de lung lui Dragnea şi a ajuns până în turul al doilea la prezidenţiale, deşi nu-i edita nimeni nici faţa, nici perlele?

Taman de aceea. Era ceea ce americanii numesc “relatable”. Adică poporul normal se regăsea în ea. Gospodina fană a lui Suleyman în hăţul iubirii se regăsea până şi în buretele cu care îşi umfla cocul să pară mai amplu, de vreme ce bani de extensii canci, când ai de hrănit zilnic cinci guri şi mai duci o cratiţă de mâncare şi mătuşă-tii văduvă pensionară singură.

A fi cu defectele la vedere în era lui Photoshop nivelator şi egalizator mi se pare o mişcare de geniu politic. Un statement de “asta-s eu, cu tot ce am bun şi cu tot ce am rău, aşa cum nu vă mint cu afişul, nu o să vă mint nici la primărie”.

Orice nevoie de editare e o dovadă a convingerii tale că nu eşti destul de bun aşa cum eşti. Taman de aceea, absenţa editării e opusul. “Fata asta ştie ce are de făcut şi e bună pe poziţie a dreq. De-asta nu caut să vă fur ochii cu detalii exterioare. Straight to business!” 

Şi o astfel de iniţiativă ar trebui aplaudată glorios mai ales de femei. O dată cu sublinierea ideii că dacă o femeie nu re un job bazat pe frumuseţe, nu ai mai multe motive să-i pretinzi asta decât ai avea să-i pretinzi inginerului şef să îţi facă o omletă cu brânză şi praz.

Later edit la later edit: Se pare că au apărut şi poze cu Clotilde photoshopată regulamentar şi arătând de 21 de ani, şi, cum se vede, indignata noastră s-a liniştit. Clişeul din mintea ei a fost bifat. E grea şi provocatoare ideea că unele femei nu ţin neapărat să  devină păpuşele, ci preferă să rămână oameni.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.