Neymar, Najila și acuzațiile de viol

Nu mă interesează să fac tabloid pe aici, dar, ca să formulez ca Iohannis, “urmăresc cu îngrijorare” cazul ăsta, şi pe altele similare, şi îmi doresc sincer să trag un semnal de alarmă.

Violul – violul real, când cineva se foloseşte de corpul tău, împotriva voinţei tale, pentru satisfacţie sexuală, e oribil, traumatizant pe multiple planuri şi te poate lăsa cu sechele pe tot restul vieţii. Sunt milioane de femei lipsite de apărare, vulnerabile, sunt milioane de bărbaţi care abuzează fără să ezite de forţa fizică, şi cred din toată inima că trebuie făcute campanii neîncetate de awareness, atât pentru potenţiale victime, cât şi pentru educarea brutelor, şi pentru implicarea mai promptă şi mai eficientă a forţelor de ordine şi a instanţelor.

Problema pe care îmi doresc însă să o pun în acest text este modul în care falsul viol a devenit o metodă dezgustătoare de cerşetorie de atenţie, similar de oribilă şi de chinuitoare ca acele binecunoscute ipostaze când un cutărel decide că vrea să te are, nu ţine figura pentru că nu eşti interesată, şi atunci cutărel începe să te denigreze pe lung şi pe lat, să inventeze minciuni cu care să-ţi strice relaţiile profesionale şi umane şi să-ţi întoarcă viaţa pe dos, ca să fie sigur că nu-i uiţi numele nici pe patul morţii.

*

E adevărat, sunt bărbaţi care, când te întâlneşti faţă în faţă, sunt mult mai puţin atrăgători decât în online. Unde până nu demult Photoshop era relativ scump, dar au apărut Facetune şi Facetune 2 care te transformă din Viorica Dăncilă în Jessica Biel în mai puţin de 30 de secunde, folosind un singur deget.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, sunt bărbaţi care sunt extrem de bădărani la un date.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, sunt bărbaţi care îţi jură iubire eternă, te f… şi nu te sună a doua zi.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, sunt bărbaţi care promit de toate şi nu livrează nimic.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, există bărbaţi care te tratează extrem de rece a doua zi dimineaţa după o partidă de sex.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, există bărbaţi care azi sunt cu tine, mâine deja fac ochi dulci prietenei tale.

Nope, nu e un motiv să-i acuzi de viol.

E adevărat, sunt bărbaţi care susţin public interzicerea avortului şi multe alte dobitocenii de te doare mintea.

Uimire: nope, nici ăsta nu e un motiv să-i acuzi de viol.

Faptul că-i acuzi pe toţi ăştia de viol diminuează gravitatea violului în sine şi îl echivalează cu “ori de câte ori nu-ţi convine ceva”.

Ceea ce, în orice relaţie interumană, oricât de pozitivă şi de armonioasă, se va întâmpla de mai multe ori.

Acum, să trecem la fazele cu Neymar şi Najila.

Când te invită un fotbalist celebru, bunăciune internaţională, pe banii lui la Paris, cam de câţi neuroni funcţionali ai nevoie să te prinzi ce vrea de la tine?

Nu vrei? Refuzi invitaţia. Pur şi simplu, nu te duci, şi aşa, orice discuţii ulterioare au fost evitate cu succes.

Faptul că pleci de acasă într-un oraş străin, depinzând de banii altuia, te pune în mare măsură într-o situaţie vulnerabilă. Eşti la voia ăluia. Nu ai cum să nu mizezi pe lucrul acesta şi să nu ai un plan B, o soluţie de ieşire imediată din situaţie.

OK. Dar să zicem că Najila era naivă. A crezut din toată inima ei că Neymar o cheamă la Paris să-i arate colecţia lui de macarons. Şi a crezut că o ia în camera lui de hotel că-i e frig să doarmă singur. Mbun. Şi ăla la un moment dat a scos spada din teacă.

Tu ce faci?

Răspunsul meu ar fi fost: Îi zic s-o bage la loc, şi dacă nu face asta, plec.

Să zicem că n-o bagă la loc, dimpotrivă, tabără cu ea pe mine.

OK. Semne de lovituri, agresiune fizică, altele asemenea.

De cum reuşesc să mă extrag din situaţie, dau fuga la recepţie şi cer să sune ăia la poliţie. Cât timp am urme proaspete de lovituri, răni, sânge, şi altele similare.

Ce viol e ăla de care-ţi dai seama abia după ce te întorci în patria natală?

OK, îmi va răspunde cititoarea, dar şi pe mine m-a mozolit un hăndrălău la 14 ani, şi nu am putut spune nimănui nimic că m-am panicat şi m-am blocat.

Sure. Aveai 14. Dar Najila e o femeie matură, cu un copil, cu un tupeu fantastic şi nu pare genul care să încremenească cu una cu două.

Ce pot să admit este că, mai mult ca sigur, sexul a fost nasol şi umilitor, că Neymar pare genul căruia nu-i prea pasă să ofere plăcere.

Dar.

Oricât de nasol şi umilitor a fost sexul, cât timp ai mers de bună voie şi nesilită de nimeni să-l faci, nu e viol. E doar sex prost.

Dacă am putea da în judecată oameni pentru sex prost, puşcăriile ar fi pline la ora asta. Şi nu numai de bărbaţi. Există un număr nedefinit de femei pentru care ideea de a face sex este “să stau întinsă acolo”. Cum ar fi să te dea în judecată Gicu a doua zi pentru viol, fiindcă ai refuzat oral, anal şi femeia deasupra?

Nasol.

Şi partea cea mai urâtă, insist: acuzaţiile false, dramoleta fără substanţă, răpesc din credibilitatea victimelor reale. Dacă tu a doua zi încă te frecai de individ, nope, nu a fost viol. A fost un act de negociere ratată. Tu voiai commitment, ăla voia să f*** ceva. Dacă te lauzi că ai făcut filmuleţ şi-l pui pe social media, nu eşti victima unui viol, ci o attention whore. Nici o femeie violată nu zice: “Stop puţin, domnu’ violator, să dau şi eu drumul la rec şi să imortalizăm acest moment de neuitat.”

“Păi dar ea dăduse rec de dinainte”.

Ahaaa, deci se aştepta să existe sex. Case closed.

 

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger