O gazdă de nota zece

Îmi trimite azi stimabilul domn Gelu Vlasin un mail… invitaţie să mă alătur proiectului său “Reţeaua literară”. Eu… n-am de lucru, dau O.K.

Ce eşti întrebat la înscrierea într-un proiect cultural? “Relationship status!” Adică dacă eşti, nu eşti, ce faci, şi cu cine? Eu mi-am uitat pricepătorul prin vecini, nu înţeleg ce legătură are chestia asta cu idee de reţea culturală. Dacă era agenţie matrimonială înţelegeam. Dar aşa, nu văd legătura.

A doua întrebare obligatorie pentru înscriere: “Mai crezi in cultura, in literatura, in poezie, in valoare?” Asta, desigur, adresată unui om care în momentul respectiv, stătea pe un website numit reţeaua literară, completând un formular de înscriere. Nemaivorbind că şi aici pot exista oameni care cred în cultură, dar preferă artele plastice. Sau oameni care cred în literatură, dar preferă proza. Într-un cuvânt, cele două întrebări ale formularului de înscriere – la care, repet, am fost invitată, şi căruia, insist, îi dedic din timpul meu! – mi se par, una un atentat la intimitate, cealaltă, o întrebare absolut inutilă.

Bun! Îmi permit şi eu un feedback referitor la acest lucru: “ce întrebări dăjtepte pentru o reţea care se dă literară!!!!

păcat că la relationship status nu scrie opţiunea 5: “şi ce vă chinuie grija”?? jur că aş fi ales-o pe aia. 🙂

doo la mână: întrebarea “mai credeţi în bla-bla-bla” pentru unu’ care se oboseşte să se înscrie în ceva numit “reţea literară” e o (uşoară) bătaie de joc.”

 Şi mi se răspunde:

“Draga Lorena, lasa actoria la o parte si mistocareala in alta ca aici nu esti nici in paginile unui ziar de “senzatie” care accepta limbaj cica “dezinhibat” si nici pe maidanul social al unui sistem care promoveaza incultura, zgomotul de dragul zgomotului si violenta de limbaj de dragul cresterii audientei. Frustrarile poti sa le pastrezi pentru amicii tai. Poate reusesti sa te civilizezi si sa-ti dai seama ca “buricul pamantului” este un concept inventat pentru grandomanii care-si imagineaza ca rastoarna lumea printr-un comportament sictirit si tocmai bun de pus in rama pe culoarele unui teatru care si-a pierdut de mult credibilitatea… “

(Citatul e luat cu copy-paste, să nu avem discuţii ulterioare legate de calomnie. Altfel spus, tu atragi atenţia că există două bube, şi ţi se răspunde cu o ploaie de invective. Cu un atac general la persoană, care nu are nici o legătură cu cele două întrebări simple, puse de mine.)

Bun. Tu, conştient că e dreptul tău de fraier care şi-a luat din timpul lui pentru a da curs unei invitaţii să spui ce anume nu ţi se pare potrivit, reformulezi pe un limbaj de salon:

“stimate domn, deocamdată mi-aţi adresat o jignire complet nemotivată: “buricul pământului”, cu forma elegantă “grandoman”, în timp ce eu remarcam, pe drept cuvânt, două aspecte absolut relevante:

1. nu cred că “relationship status”-ul nimănui ar fi relevant pentru o “reţea literară”.

2.întrebarea cu “mai crezi în etc-etc” pentru un om care s-a înscris aici este, să spunem aşa, în plus.

3. nu cred că am etalat vreo frustrare, prin faptul că mi-am exprimat un punct de vedere corect

4. deocamdată cel care mi se adresează absolut necivilizat, sunteţi dvs. aşa vă trataţi în general, membrii care vă oferă creditul de a se înscrie în reţeaua dvs? “

Desigur, faptul că ai reformulat problema nu e luat în considerare – evident, răspunsul la întrebările tale e ocolit încă o dată, dar ţi se răspunde prin al doilea atac la persoană:

“Poate ca la Sfantu Gheorghe atitudinea rebela este inteleasa in cel mai radical mod cu putinta sau poate ca tine de criteriul celor 7 ani de acasa. Modul in care cineva intra intr-o retea culturala este intr-un fel cartea de visita pentru relationarile viitoare. Pentru orice om de bun simt, care vrea sa se situeze corespunzator intr-o comunitate de intelectuali, intrebarile initiale au mai mult sau mai putina relevanta atat timp cat ele nu exprima un continut xenofob, rasist sau care aduce un prejudiciu social, moral, religios, etc. Cred ca este mult mai important continutul materialelor care apar in aceasta comunitate (semnatarii lor sunt intr-adevar oameni de cultura de cea mai inalta tinuta) decat remarcile fara sens la adresa unor chestiuni fara absolut nici o relevanta… “

Şi în momentul în care nu te poţi abţine să nu remarci diferenţa strigătoare la cer dintre “înalta ţinută” declarată, şi tratamentul la care eşti supus:

“stimate domn, remarc aceeaşi atitudine minimalizantă la adresa interlocutorului, şi refuzul de a-i lua în consideraţie observaţiile.

poate aţi putea face dovada “înaltei ţinute” prin răspunsuri adecvate, nu? “

ţi se răspunde “la cel mai înalt nivel cultural”:

“pentru ca nu doresc sa-mi consum energiile in dispute inutile si fara sens si pentru ca acesta retea nu este nici pe departe un fel de forum pentru petitii declamative cronice ci o platforma de comunicare la nivel cultural imi rezerv dreptul de-a retrage invitatia facuta dintr-o regretabila eroare… “

(De menţionat: regretabila eroare s-a repetat de vreo patru ori…)