OK, ai aflat că mai are pe una. Ce faci?

Mă uitam ieri pe un grup la unii care făceau un mișto intens de o amărâtă care aflase că e înșelată. Femeia scria cu o gramatică execrabilă, e adevărat, dar îmi imaginez că masculul din dotare n-o luase pentru gramatică, ci pentru că o găsise atrăgătoare și posibil făcea și ciorbă bună.

Nu știu dacă sunt singura căreia i se încrețește pielea în direcția opusă blănii când aude termenul “amantă”. A sunat secolul al XVI-lea, îşi vrea vocabularul înapoi. Amantă avea Ludovic al XIV-lea. Primul cadou era un castel, al doilea un titlu de ducesă. Dacă doar trece pe la tine marţi şi vineri înainte de masă pentru un footai rapid, nu eşti amantă. Eşti doar echivalentul sexual al cantinei săracilor: lumea vine, se plânge de viaţa grea, umple maţul şi pleacă fără să se uite înapoi.

Dar să revenim la ipostaza femeii înşelate.

Tehnic, eu aş fi în ipostaza de a face cel mai crunt mişto, pentru că eu am prevenit adulterul prin cea mai bună tehnică din univers: sunt single. Nu ţi-a promis nimeni nimic? Nu aştepţi nimic de la nimeni, nu investeşti timp şi muncă pe altarul nimănui? Nu îţi trădează nimeni încrederea.

Ăia cu relaţii, fie bărbaţi, fie femei, care fac mişto de o biată femeie care a descoperit că hăndrălăul avea altă viziune legată de commitment, riscă să facă mişto de propria lor dezamăgire şi suferinţă din viitor, pentru că aşa e viaţa, de obicei situaţiile de care râzi sunt cele în care te vei trezi tu însuţi, karma fiind, după cum se ştie, a total massive bitch.

Deci: când un om suferă că e înşelat nu mi se pare de râs, indiferent câte cratime, litere sau propoziţii mănâncă. Pentru că omul ăla a investit iubire şi încredere, şi tocmai a aflat că acestea nu valorează nimic. Când mai există şi copii la mijloc, cu atât mai mult mi se ofileşte umorul, pentru că acei copii vor fi mai afectaţi de fapta tatălui decât s-ar părea.

Eu de exemplu am luat hotărârea de a fi o fericită bachelorette în copilărie, văzând ce soţ şi părinte de toată jena era taică-miu, iar când colac peste pupăză, tot el s-a găsit s-o înşele pe mama, mi-am zis că genul ăsta de rahat poate fi prevenit de la rădăcină: nu te bagi în troacă şi apoi nu boceşti tot tu că te mănâncă porcii.

OK, dar să zicem că tu eşti femeia care e înşelată. Faci totul pentru individ, îl hrăneşti zi de zi – în timp ce eu îmi comand ce mâncare vreau eu de la Oala Cu Bunătăţi – pentru casă – în timp ce eu chem o tanti o dată la două săptămâni şi în rest, mai şterg praful din vârful degetelor – îi calci cămăşile pentru birou – în timp ce eu beau acum o cafea pe terasă, şi admir frumuseţea dimineţii –  şi practic viaţa ta gravita în jurul pluii lui, până la a te duce tu după beri când Gicu avea fotbal la televizor. Da, ştiu, din iubire. Şi pentru că nu li se mai dă copiilor alcool, altfel trimiteai puştiul, lol.

Nu te lua de “cealaltă”. 

Multe simt nevoia să ia responsabilitatea de pe iubiţelul lor minunat, care, desigur, ar fi stat fidel ca o icoană dacă nu apărea drăcoaica să-l vrăjească, şi au circ de făcut exclusiv cu cealaltă femeie.

Am o veste: nu cealaltă femeie ţi-a promis iubire la altar, loialitate la bine şi la rău şi altele similare. Tipa aia nu are nici o obligaţie faţă de tine.

Ba în majoritatea cazurilor, nici măcar nu ştie că masculul feroc nu era liber şi în căutare, ci conectat mai abitir decât Nokia.

Dacă toate femeile de pe Facebook ar posta public “cf eşti frumoasă de nu mai pot”-urile din mesageriile private, cu nume şi link la profilul expeditorului, cred că trei sferturi dintre români ar divorţa gălăgios.

Aşa zisa fidelitate a multor masculi se datorează strict faptului că nu a fost niciuna interesată să-l ajute să calce strâmb.

Nemaivorbind că “cealaltă” va fi, peste ceva timp, în exact situaţia în care eşti tu acum.

Ia-o pe partea bună: măcar ştii cu cine aveai de-a face.

Singurul lucru mai rău decât a afla că eşti înşelată e a fi în ipostaza prostului care nu îşi dă seama că e înşelat. Tu stai şi-ţi strici manichiura seară de seară la oala de sarmale, şi pentru cine?

A nu se înţelege că am ceva cu persoanele adulterine.

Am ceva doar cu ipostaza în care tu profiţi cu tupeu de tot ce are de oferit un om care ţi-a jurat loialitate şi face toată munca necesară să te ţină fericit, în timp ce vânezi sex cu alţi oameni şi te pişi cu jet pe toată investiţia primului.

Deci: măcar ştii cu cine ai de a face şi măcar ştii cât valorezi în ochii individului.

Oricât de dureros ar fi adevărul, tot e de preferat traiului într-o minciună.

Cunosc şi cupluri care aveau o viaţă super convenabilă împreună şi multe bunuri în comun, şi au ales să continue mariajul. Una e să împarţi linguri, alta e să împarţi companii sau să scoţi vile la vânzare repede. Numai că trăiesc ca divorţaţii, fiecare cu grupul lui de prieteni şi cu preocupările lui.

Mi se pare mult mai corect aşa, decât să te legeni cu iluzia unui devotament şi a unei iubiri care nu există.

Ce puteai face altfel. 

Sigur, sunt cazuri în care soţia nu era dispusă să-l feleze pe combatant şi atunci el şi-a găsit o zână expertă în a cânta la cimpoiul cu bile, sau cazuri în care soţia câştiga enorm, comparativ cu eroul, iar latura competitivă a acestuia a căutat o revanşă.

Dar chiar ai fi dispusă să renunţi la un venit să se simtă ăla mai bărbat, sau să faci ceva care nu ţi-e agreabil?

Nu mai bine se simte el bărbat from the get go şi nu leagă condiţia asta de succesul tău financiar sau de altă natură?

Oricum: dacă nu-i plăcea viaţa cu tine din varii motive: avea opţiunea corectitudinii: să-ţi spună de la obraz, să vedeţi împreună dacă există soluţii reciproc satisfăcătoare şi, în caz că nu, să vă separaţi amiabil. Sau, ok, cu farfurii date de zid.

Ăsta a ales însă să se folosească pe mai departe şi de ceea ce îi ofereai tu, şi să-ţi şi trădeze încrederea.

Sincer, cred că nu puteai face altfel nimic.

Că unul care te înşală cum eşti acum te-ar fi înşelat şi dacă erai Miss Venezuela, te-ar fi înşelat şi dacă făceai felaţie cu mai mult talent decât Jenna Jameson, te-ar fi înşelat şi dacă rescriai Kamasutra, şi dacă…

Ar fi găsit el ceva să fie nemulţumit.

“Cum o să trăiesc de acum încolo?” 

O să te surprindă, dar posibil mai bine decât până acum. Am podul plin de poveşti de la femei părăsite, care credeau că viaţa lor a luat sfârşit, şi stai aşa, în câteva luni a apărut un job mai bun, în alte câteva, un tip fenomenal, care le face el lor cartofi prăjiţi.

Tindem să punem prea multă energie în obiective care nu merită deranjul, şi apoi, când această energie se eliberează, rămânem şocaţi de propriul nostru potenţial. De care nu eram conştienţi, tocmai pentru că îl revărsam în punct mort.

Între timp, iată primul tău câştig: faptul că nu mai calci cămăşi dimineaţa. Ce bine e să bei o cafea pe terasă.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger