Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, nu ieșim la cafea cu oricine ne cere, pe baza lui “am o colaborare pentru tine” (ai mail, poţi descrie acolo ce vrei, şi dacă-mi convin detaliile, o să vreau eu să ne vedem); nu, nu facem hookup cu oricine ne cere (dacă voiam să împărţim în stânga şi în dreapta, îi ataşam casă de marcat), în schimb am creat această rubrică, iniţial săptămânală, dar lately aproape zilnică: tu îmi trimiţi o problemă personală care te macină, te roade şi te frământă, pe birou@lorenalupu.com, eu o citesc, zic vai vai vai, iau sulul de prosoape de hârtie, plâng în el până se termin, merg la Carrefour să cumpăr altul, apoi îţi scriu şi îţi dau câteva idei brici.
Şi misiva de azi sună aşa:
Bună, Lorena!
Încep prin a-ți mulțumi pentru curajul de a te exprima atât se sincer într-o lume în care ,,periatul” este mult mai apreciat decât adevărul.
Pentru a-ți spune ,,problema” mea (care nu știu dacă e atât de interesantă pentru a fi publicată), voi începe cu contextul acesteia.
Stăteam liniștită în pat (într-un apartament în care m-am mutat de abia 2 zile), când aud interfonul. Răspunde prietenul meu, iar în urma discuției, îmi spune să merg să mut mașina, pentru că am parcat pe ,,locul” vecinului de la parter, în condițiile în care locurile din jurul blocului meu nu sunt rezervate, din insuficiența acestora, deci parchează fiecare unde apucă. Mă duc jos să văd despre ce e vorba, deja enervată de misecuvenism, și mă întâlnesc cu vecinul cu pricina care-mi explică faptul că acolo parchează el de 20 de ani (el fiind tânăr de altfel, deci nu comunist), iar eu l-am luat frumușel cu legalitatea, i-am explicat că nu sunt locuri rezervate și fiecare parchează unde găsește loc, la care tipul îmi dă următoarea frază: ,,lasă că pleci tu și parchez eu acolo și nu mai mut mașina”. Dacă până la acest moment mă gândisem să mut mașina pentru a evita conflictul, deși legal eu aveam dreptate, de la această fază m-am ambiționat și am lăsat-o așa până va trebui să plec real, nu pentru a face pe plac cuiva.
Întrebarea mea (că oricum am lungit misiva), este cum să procedăm cu misecuveniștii contra cărora avem câștig de cauză? Să lăsăm de la noi, deși de asta au ajuns așa nesimțiți sau să fim ,,floarea cu care se face primăvară”?
Îți mulțumesc frumos pentru timp!
X.
***
Dragă X,
Cred că anticipezi deja răspunsul meu şi de aceea mi-ai şi scris, să auzi o confirmare. Eu mi-am făcut un brand din a fi “floarea cu care se face primăvară”.
Nimeni nu are de ce să-ţi pretindă un loc de parcare pe care nu l-a plătit. Unde parchez eu de 20 de ani are valoare juridică nulă. Dcă îmi place mult locul cutare, pot cel mult să te iau la sentiment, Uite, te rog io mult, ştiu că sunt parcări gratis pe aici, dar e locul meu obişnuit şi mi-ar plăcea foarte tare să nu-l ocupi. Dacă vrei şi tu, desigur.
Când le vorbeşti oamenilor politicos şi le explici frumos de ce eşti tu legat de locul de parcare X ca marca de scrisoare, 70% dintre ei vor zice “da, mă, hai să-l las şi eu pe omul ăsta pe locul lui preferat, că nu e mare lucru”.
Dar când vine cu o falcă-n cer şi una-n pământ, ca un căpcăun din poveşti, şi nu are nici un drept legal, “Detenplm” E O OBLIGAŢIE CIVICĂ.
Să pui un ţăran prost şi agresiv gratuit cu botul pe labe E O OBLIGAŢIE CIVICĂ.
Comentac agasant: Lorena, dar nu-l cunoşti, de unde ştii că e ţăran prost?
,,Lasă că pleci tu și parchez eu acolo și nu mai mut mașina” îmi dă toată informaţia de care am nevoie. Un pxlărău încordat, gata să ia două tramvaie şi jumătate de linie de metrou până la muncă, cu triumf în suflet că maşina lui, achiziţionată pentru transport personal, stă pe un anumit loc de parcare, şi nu puţin mai încolo.
SUBLIM. Pur şi simplu, sublim.
De ce e o obligaţie civică?
Pentru binele viitoarelor prietene şi viitorilor colegi de muncă ai pxlărăului. Pentru că genul ăsta obraznic şi nesimţit makes a terrible co-worker and an awful boyfriend.
Deci, da, ai procedat corect. Vrea loc ce parcare exclusiv al lui? Să-şi cumpere unul. Până atunci, parchezi şi tu unde găseşti loc, ca toată lumea, iar dacă mai suni la interfonul meu pentru non-issues, mă apuc să îţi zbârnâi bormaşina la ora 7 în weekend, să prinzi şi tu ideea că deranjul e naşpa.
Good job!
Lorena.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Like this:
Like Loading...
Am pățit și eu fix aceeași problemă, numai ca, nefiind deloc genul care sa știe cum sa bată și nu am nici o plăcere în a încasa, am învățat de mic sa fiu cât mai diplomat și dezmorsez mai toate conflictele. Din păcate constat că, cu cât înaintez în vârstă, mă prostesc și îmi ies din pepeni foarte repede uitând că nu am devenit mai smardoi decât nu am fost… Felicitări fetei pentru ca nu a cedat provocărilor melteanului. Vreau însă să fac o observație… Fiind un tip de moda veche și care a citit “Ghidul Bunelor Maniere” de pe la 14 ani, gestul prietenului de a-și trimite iubita să mute mașina în condițiile în care vecinul putea fi agresiv (se observă de ceva timp o violenta crescuta asupra femeilor și nu neapărat din partea celor cu care își impart viața) mi se pare foarte dubios… Și probabil că tipa îți va mai scrie peste ceva timp rugându-te sa o sfătuiești în legătură cu nesimțirea “iubitului”….
foarte bună observaţie, Georgian. Eu n-am zis nimic, că nu m-a întrebat nimic despre asta, dar aplaud observaţia.
Mie mi se pare inutil să duci certuri contradictorii cu astfel de personane, mai ales dacă ai opțiunea de a parca în alt loc, aș prefera să pun piciorul în prag doar am o miză importantă.
Ai mare dreptate! Si eu stau langa piata si parcheaza tot felul de tarani pe loc platit, ei nu inteleg cu vorba buna dar nici nu are rost sa incepi un conflict cand el are in joc o dacie papuc si tu altceva ca pe urma o gasesti facuta praf si nu stii de ce…
aici era pe loc neplătit.
Apropo de parcari. Anglia exact in inima Southamptonului – bloc cu parcare privata cu bariere si telecomanda, bayuri pt fiecare apartament, si ceva spatiu liber nemarcat, la capatul parcarii. Lasand o parte faptul ca agentului imobiliar i-a luat 8 luni pana sa gaseasca telecomanda de la bariera – primesc intr-un final aia, parcam masina – in bayul alocat. A doua zi – amenda in geam. Sun la agentia privata de parcari – nu ai dreptul sa parchezi in bayul apartmentului tau. De ce? Pt ca nu ai platit pentru permis de parcare, cum stim noi ca e masina ta, putea sa intre oricine si sa parcheze. Si intreb si eu ca prostul, cum intra si parca direct in bayul meu, daca avem bariere si accesul se face doar pe telecomanda?! Nu conteaza, trebuie sa platesti. Ma conformez platesc amenda si taxa de parcare ( sau de smecher). cateva luni mai tarziu, mi se rupe cureaua de distributie exact cand intru in parcare, si in loc sa parchez in spatiul pt care am permis de parcare in geam, parchez la capatul parcarii, departe de bayuri – pentru a putea face manevre cu distributia rupta, si fara sa zgarii alte masini. Las totusi si permisul de parcare in geam, ca a 2a zi, sa ma intorc din nou si sa gasesc amenda. De data asta, amenda pt ca desi am permis, nu am parcat in bay, si am parcat in spatiul nemarcat, si gol de altfel, si in cadrul aceleiasi parcari, inchise cu bariere…