În lista ei de messenger, avea şi un preot ortodox. Ea era botezată ortodoxă, şi nepoată a unui preot ortodox… îndurase de mică torturile numeroaselor slujbe care o lăsau cu genunchii înţepeniţi şi dureri de cap datorită incantaţiilor interminabile şi monotone, îmbâcsite cu fum de lumânări. Era într-o relaţie să zicem ciudată cu Dumnezeu. Era într-o relaţie gen “băi, Dumnezeule”.
Dar avea în listă un preot ortodox cu care purta discuţii lungi şi interesante, şi care avea darul de a-i uşura sufletul. Când i se confesa, el avea darul de a-i aduce lumină în suflet. Lumină online.
Într-o seară, ea era chinuită de angoase, supărare, amărăciune. Şi l-a abordat:
ea: p?
p’s status is now “Idle”. (17.03.2008 22:42)
p: aici
ea: am o stare f naspa
p: de ce?
ea: acorda si tu o mica duhovniceala pe mess unui enorias vraiste
p: 🙂
p: s-a facut
ea: am o problema
ea: de fapt mai multe
ea: unu: neterminatu’
p: ce-i cu el?
ea: eu – trebuie sa stii, ca sa intelegi coordonatele problemei
ea: am ajutat-o pe gazda serii respective cu o gramada de chestii
ea: lecturi gratuite
ea: de cate ori a avut nevoie
ea: i-am regizat un moment la propria ei lansare de carte de am rupt auditoriul
ea: deci, imi era indatorata moral pana peste urechi
ea: m-am purtat ca un prieten, nu ca un actor spagar
p: asa
ea: ei, la spectacolashul neterminat
ea: din bar
ea: n-am avertizat lumea ca e mom de teatru
ea: n-au facut liniste
ea: si barul fiind mare, nu s-a auzit cum trebuie
ea: dar, dincolo de asta
ea: era un moment dinamic, regizat coerent, variat – desi pe alocuri lung – neterminat, de!
ea: cine era interesat, s-a uitat tzinta pana la capat
ea: ei bine, individa a avut tupeul sa scrie pe blog – adica sa declare public –
ea: faptul ca momentul a fost slab datorita faptului ca nu s-a auzit si versurile erau f slabe
ea: chestia m-a ofticat in asa masura
ea: 1. stiu cat am muncit pentru momentul ala, cum l-am construit
ea: 2. stiu ce versuri scriu
ea: 3. stiu cat imi datoreaza individa
ea: de atunci, nu am pic de inspiratie – doar o mare amaraciune
p: pai e aproape firesc, te-ai consumat nervos din cauza javrei
p: si ai ramas fara resurse in partea cealalta
ea: cam asa ceva
ea: si acum am o furie pe lipsa mea de resurse
p: un fel de perpetuum imobile
ea: ce ar trebui sa fac?
p: eu cred ca ar trebui sa ai putina rabdare, sa te calmezi si sa citesti o carte buna
p: un marquez, ceva
ea: culmea e ca nu m rabdare nici de asta
p: ca sa-ti pornesti motorul
ea: am un blocaj major 🙁
p: ar trebui atunci sa iesi cu o prietena/ un prieten bun si sa o injuri pe aia pana ramai fara aer
ea: asta e un sfat crestinesc?
p: 😀
p: nu dau decat sfaturi crestinesti
ea: sau intorc obrazul: public si eu discutia pe blog
p: foarte bine 🙂
ea: ma primesti de enorias?
p: ok, esti prima enoriasa oficiala din parohia mea virtuala
p: in marea gradina a lui D. e loc si pentru virtual
ea: parca mi s-a usurat sufletul
ea: de problema asta
ea: si mai am una
ea: am scris o piesa de teatru – nu glumele de pe blog, una adevarata
ea: aveam nevoie de finantare pt productie
ea: exact atunci fondul cultural national si-a anuntat finantarile – si “sprijin pentru artisti tineri”.
ea: am aplicat
ea: am trecut de faza I eliminatorie
ea: faza Ii era sa justifici bugetul pana la ultimul leu
ea: sa ceri oferta de pret pana si de la producatorul de cuie
ea: am umblat doua saptamani cu o amica la cersit de-astea
ea: am justificat bugetul
ea: si m-au picat la faza doi
ea: apoi a dat institutul cultural oferte de finantare
ea: dar alea erau strict pt parteneriate cu persoane juridice
ea: am gasit o fundatie culturala
ea: am facut documentatia
ea: mai trebuia sa semneze fundatia ca nu are datorii
ea: ups! exact in acel moment mi-au spus ca ei sunt in schimbare de sediu
ea: deci momentan au datorii
p: of, mama
ea: si… nici macar nu pot depune cererea de finantare
ea: simt ca innebunesc
ea: atatea betze in roate si absurditati
ea: si jur ca banii nu imi trebuie decat pt a produce piesa, nu sa ma imbogatesc
p: eu cred ca in lupta asta cu institutiile statului roman nici D. nu te poate ajuta, sincer 🙂
ea: parca ar fi un roman de kafka
p: finantare privata nu exista?
ea: trebuie sa gasesc
ea: de privati m-am ferit din motive lesne de inteles. nu vreau sa par o tinta facila in fata ofertelor de alta natura.
p: vodafone sunt deschisi la actiuni culturale
ea: dar ei le au deja pe ale lor
ea: da, cred ca asta e solutia
ea: mapa la purtator si umblat de colo-colo
ea: dar am o oroare sinistra de chestia asta
p: te inteleg perfect
ea: de-aia preferam sa aplic pt chestii oferite de stat
ea: ca nu ai senzatia aia penibila ca te duci la cersit
p: da, dar nici nu capeti nimic
p: poate doar un inceput de psoriazis pe fond de stres
ea: si acum, da-mi un sfat crestinesc
ea: ti-am facut confesiunea deplina
ea: altele nu mai am
p: un sfat crestinesc zici?
ea: aha
p: ia-te (pe tine insati) putin peste picior, serveste-ti o mica zeflemea, spune-ti ceva de dulce
ea: asa…
ea: asta fac mereu
p: si, in rest, ce sa zic, nu stiu cum stai cu credinta
ea: pai daca nu credeam in dumnezeu, nu ma confesam unui preot
p: ca sa-ti pot spune sa lasi si pe seama Lui ceva din grijile astea
p: credinta are si ea mai multe grade ale intensitatii
ea: daca nu credeam in dumnezeu, scriam “bai dumnezeule”?
ea: eu cred f tare, f pagan si f ireverentios in dumnezeu
p: 🙂 pai atunci lasa-i si Lui o parte din griji
p: dar asa, cu toata inima
p: din cate am observat eu, pe pielea mea, toata agitatia (tulburarea) dinauntru se transfera cumva in exterior si face treburile praf
ea: asa e
p: cand te bagi in chestii de-astea mai nenorocite, tre sa ai in tine o oarecare liniste
p: iar linistea asta nu o capeti cu exercitii de respiratie sau stand in pozitia lotus sau luand pastile sau pacalindu-te in vreun fel
ea: asta mi-a amintit de altceva: stii ca toti oamenii pe care i-am iubit cu adevarat m-au respins?
p: pai e ceva in neregula cu ei
ea: tocmai datorita acestei nelinisti care ii alunga
p: nelinistea nu ar trebui sa alunge pe nimeni
ea: ei, uite ca a mea alunga
p: eu vad asa lucrurile
p: credinta asta e ca marea
p: e profunda si linistita dedesubt
p: si tocmai din cauza asta isi permitea deasupra valuri si libertati
ea: ce frumos spus
p: eu cand vorbesc de liniste nu vorbesc de calm
p: mie nu-mi plac oamenii calmi, de ex
p: dar imi plac aia la care simt linistea aia adevarata
ea: bine, si ei pot fi aparent calmi, si tulburi pe dedesubt
p: da, de obicei asa este
p: e, eu cand vorbesc de liniste, nu zic de starea de calm
p: zic de seninatatea aia interioara care nu se schimba orice-ar fi
ea: eu nu am chestia asta
p: eh, credinta cultivata formeaza starea aia intr-un om
ea: da, dar cultivata cum?
p: pai, cum sa-ti spun eu
ea: nu-ti ascund ca ritualul bisericesc ortodox ma innebuneste
p: sunt chestii simple
ea: ca urasc slujbele clasice
p: 🙂
p: te inteleg, si eu
ea: si predicile tipic ortodoxe cu limbajul lor de lemn
ea: cu “intaistatator” si “prinoase ale curatiei”
p: o sa te iau la mine la biserica odata
p: eu zic de altceva
p: ei, eu nu-s credincios pen’ ca-s preot
ea: stiu
ea: tu esti preot pen’ ca esti credincios 🙂
p: faptul ca-s preot e ceva care ma depaseste
ea: chestie de vocatie
p: habar n-am daca am vocatie pentru asta
p: incerc doar sa fac treaba asta la modul cel mai onest
Şi de data asta aş vrea să vorbesc cu “Ea”, personajul din acest post, dar pe care poate ca îl privesc ca pe “Ea”, personajul din Rondo Capricioso. Poate.
Modestă, “Ea” este de fapt o mică faptură, pierdută printre hârtii, mape, fundaţii culturale si calcule aducătoare de pseudo-venituri, la fel ca oricare alt om de succes, ce se zbate pentru a-şi modela din ce în ce mai frumos cariera.
Eu sper să vedem cat mai repede, pusă în scenă, piesa ta.
E adevarat că investitori sunt putini, probabil că este vorba de sponsorizări de mii de euro, dar dacă noi, ăştia care te citim, ca să ne mai luăm gandul de la ale noastre, credem în tine, atunci nu ai nici un motiv pentru care TU să nu crezi in “Ea”.
Zambeste !
In orice domeniu incerci sa demonstrezi cat esti de bun, e la fel de greu.Dar cand crezi cu adevarat in ceea ce faci, merita sa lupti pana la capat.Tu o vei face pentru ca esti o luptatoare.
Acum doar te-ai oprit sa-ti mai tragi sufletul, nu esti la capatul drumului.Cand am impresia ca-mi este foarte greu, imi spun ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce.Si crede-ma , ai resurse nedescoperite inca.Chiar daca ai sa ajungi sa ceri sponsorizari la mai stiu eu ce firma de hartie igienica sau margarina, rezultatul final conteaza.Singura metoda sigura dar si cea mai grea sa-ti gasesti linistea interioara, inspiratia, ideile este sa IERTI.Sa ierti iubind oamenii asa cum sunt, sa crezi in destinul tau.
La sponsorizari se mai practica urmatoarea chestie .Ceri o suma si un anumit procent il lasi neoficial persoanei care ti-a dat, aprobat sponsorizarea.
Al naibii de periculos terenul asta pe la noi, mare curaj ca-l abordezi.
O sa apara “jdemii” care o sa te acuze de tot ce le trece prin minte: da-i cu injurii, amenintari si tot tacamul de rigoare ca sa te enerveze, sa-ti maculeze blogul, etc.
Sincer, apreciez curajul tau si…. in fond ai dreptate… trebuie sa ia cineva taurul de coarne si aici… daca vrem sa intram in lumea civilizata !
Ai structura sufleteasca de “martira”.
Sunt alaturi de tine !
oameni buni, sunteţi minunaţi. mulţumesc de mesajele faine. vă cam iubesc. 🙂
si daca o sa apara atat de repede,or sa dispara la fel;)na! ca venii si io fara surle si trambite p-aci.ma mut usor de pe 360-ul ala ingrozitor…sa te vad daca ghicesti cine is!!!repere:par roscat,carliontat,lung(a fost odata,ca m-am tuns recent scurt,scurt,scurt)…;)
păi ştiu cine eşti… că te dă de gol adresa de mail. 🙂
de ce n-ai lăsat link cu noul tău blog? de-aia zice “site” – să completezi cu adresa.
bine ca nu ma da paru’ de gol!;)..fii rabdatoare,is incepatoare!:)
dueci… când bagi comment, ai de completat nume, mail şi site. la site scrii frumos numele blogului tău, să te putem citi şi noi.
păcat de frumuseţe de păr.
Nu stiu tu cum privesti lucrurile care ti se intampla, dar eu le vad si le integrez in constientul meu ca pe niste semne. Ca pe niste borne care imi hotarasc drumul. Stilul Mistic… aruncat. Incepusem sa citesc blogul tau de pe la “De ce iubim barbatii” si am trecut prin n-spe momente in care regaseam etape si expresii a exact ceea ce credeam sau simteam.
Nu am mai scris comentarii, pt ca, fara sa-ti reprosez nimic, e usor frustrant sa faci parte din auditoriu, iar tu chiar faci o treaba foarte buna in a te adresa … auditoriului.
Ziceam de o voce cunoscuta. Incepand de la slabiciunea pentru motani (de preferat grasi si lenesi) sau contraafinitatea pentru “cea mai buna marca” de telefoane mobile, si pana la frustrarea data de jocurile de dominatie dintr-o relatie, pe care obisnuiesc fie sa le pierd (atunci cand iubesc), fie sa le castig din cauza lipsei de interes (deci cu alte cuvinte sa pierd). Si ajungem la convingeri cum ca agitatatia noastra, pentru a obtine ceea ce vrem, pentru a ne implini sufletul, face “ca toti oamenii pe care i-am iubit cu adevarat” sa ne respinga. La fel pare sa se intample si cu alte scopuri pe care le fortam, si pur si simplu nu ies.Cam asta aud zi de zi in ultima vreme – cum unele lucruri depind de o vointa pe care nu o putem controla, sensul total opus existentialismului, cum ca alegerea cea mai inteleapta e sa-i incredintezi lu’ ” ba Dumnezeu” care va face ceea ce e bine, in caz ca ai sa crezi (deci il inteleg perfect pe prietenul tau preot, in mod ciudat, ortodox). Hmm… Pai chiar daca spre deosebire de tine nu am avut niciodata repulsie de manifestarile religioase (a-propos, vii dintr-un spatiu in care erai inconjurata de catolicism, nu ai fost curioasa sa dai un ochi?)descopar ca pentru a putea fi “profunzi si linistiti dedesubt” ar trebui sa avem un suflet cam atat de larg cat marea. Sap de ani la el si si asa mi se pare prea stramt. Iti doresc sa descoperi ca iti este mult mai usor sa incredintezi ceva foarte important pentru tine, neantului. Sau cum zi-i cum vrei. “ba dumnezeu” pare ok.
.
iedued: hai să nu îi spunem “prieten”. Mai nou, termenul de prieten îmi provoacă frisoane. Îmi inspiră o persoană mieroasă şi drăguţă până când ţi se strecoară în intimitate, şi care îţi dă universul cu curu’n sus după ce a reuşit această măreaţă intruziune. hai să îi spunem “părinte confesor” şi atât.
în rest, chapeau! dacă ar avea toată lumea comentarii inteligente ca tine, blogăreala ar fi un permanent orgasm intelectual. and I mean it.
cheguevargas: văd oare un comment fără nas pe sus şi alte talente? uau! i feel deeply impressed, touched and moved. cu unii oameni se poate comunica mai bine monosilabic. sau prin semne, de ce nu?
las-o pe don’soara-n pace, sa n-o injuri, doar in fata s-o faci, deja ai facut-o, nu cred ca sfatul asta ortodox e bun de luat in seama.
Sfatul ortodox, precum (cred că) vezi, a PRECEDAT decizia mea.
da, am vazut, dimineata citisem pe diagonala. fara alt sfat idiot de data asta. keine talent. sau, nu.
ok. 🙂
da, iti inteleg repulsia fata de notiunea de prieten. “Prietenii” mei sunt altfel. Dupa ce se ajunge in acel spatiu numit intimitate (datorita naivitatii mele cum ca merita sa intre), nu reuseste nimeni sa intoarca nimic cu curu-n sus. Lumea mea ramane lafel, doar cu locuitorul eu, ba poate un pic mai injosita ca pana si interesul de senzational detectat de invitat la inceput, a disparut. Si da, acum ca ma gandesc la prieteni, fizic mi-e rau.
promit sa nu se mai intample sa amintesc cuvantul 🙂
mersi de apreciere, si … poate ti se face pofta de legume
Pe mine m-a intristat aceasta postare. Din multe puncte de vedere. Ma doare ca ti-ai pierdut inspiratia si ca te-ai blocat (pe alocuri stiu ce inseamna) si ma mai doare ca ai permis sa fie folosit acel cuvant, care mie personal imi displace, “javra”. Stim amandoua ca nu-l merita. Si mai stim ca ce ai facut pentru ea ai facut din pura prietenie si ca nu trebuia sa te afecteze atat de tare un mesaj negativ din partea ei. Nu cred ca iti doresti in jurul tau doar pupincuristi; esti mai desteapta de atat. Eu nu am fost acolo, nu stiu care a fost propriu-zis problema si stiu ca te vei supara ca fac acest comentariu. Poate trebuia sa stau deoparte, dar il fac pentru ca stiu ca stii la fel de bine ca si mine ca ea are un suflet mare. Sa nu ne agatam de rau, acum in postul mare si hai sa ne iertam prietenii care ne iubesc si care ne mai spun cate un defect. Poate ai gresit si tu, poate si ea. Discutia trebuia purtata personal, nu asa. Asa se agraveaza starea aceea negativa si tulburarea. Eu te imbratisez ca-mi esti tare draga si imi place ca esti un om pufos si cald si iti doresc din tot sufletul sa scrii si sa ne bucuri si sa ne ierti daca cateodata gresim cu impresii in ceea ce te priveste!
Si mai ales nu uita niciodata ca tocmai cei care te iubesc iti gresesc si te ranesc cel mai mult…
Cu dragoste,
andreea m.
Oricum poeziile cu vene sunt nasoale…
Lung postu asta dar noroc ca nu e scris pana la marginea pagini ca se termina de citit mai repede.
Dupa ce am citit postul tau simt si eu nevoia să te încurajez, sa-ti zic ceva vorbe de duh…., dar nu-mi patineaza nimic prin minte la ora asta. Numai asta: daca te “pocaiesti” si te-apuci sa crezi si tu intr-un dumnezeu din asta cu vila la mare si mertzan in curte, sigur gasesti bani pentru proiectul tau.
iedued: deci, oricum ai lua-o, tot rău se ajunge. de-aia am ajuns să prefer să iubesc oamenii de la distanţă.
andreea m: te rog să remarci esenţa postării: faptul că nu eu am fost prima care să scrie naşpetisme în public. iar dacă “prietenia” înseamnă libertatea de a scrie public – am subliniat şi bolduit cuvântul “public”, da? – răutăţi gratuite despre cel pe care îl consideri prieten – lăsând astfel loc tuturor invidioşilor şi bârfitorilor să triumfe – şi să şi pretinzi că o faci din prietenie, prefer să nu am decât duşmani.
iar dacă prin pupincurism înţelegi atenţie faţă de un om, amabilitate, respect, bunăvoinţă, afecţiune şi capacitatea de a-i sări acelui om în ajutor când are nevoie, dă-mi voie să prefer pupincuriştii.
catgal: nu sunt critic literar, nu mă pronunţ. nu mă apuc să demolez munca unui om doar pentru că îmi repugnă caracterul lui – sunt chestii diferite.
dadatroll: crezi că toată lumea are darul conciziei, ca tine?
anarkeos: dumnezeii ăştia cu merţane sunt cei mai zgârciţi, când vine vorba de artă. chestie verificată.
nici nu mai stiu. am urcat pe termometru la 39 si cred ca nu e prea de bine. ma simt imbarligata. imi pare rau ca tu ai avut de suferit de pe urma remacei sale de pe blog, asa cum cred ca si ea regreta in felul ei. nu cred ca isi dorea sa te raneasca in asemenea hal. eu una imi doresc sa iti gasesti linistea, draga mea, pentru ca e ceva f greu de gasit in aste zile si sa scrii si sa fii iarasi libera si sprintara cu propozitiile. Si mai mult sa ai incredere in oameni si sa nu mai suferi cand cineva zice ceva de rau. pierzi energie degeaba si cred ca ai in lucruri mai bune in care sa o investesti. te imbratisez
şi-acum să îţi spun un lucru: ştii cum procedez eu dacă un prieten de-al meu face ceva ce nu mi se pare ok? Eu, în calitate de prietenă, iau omul frumos la o parte, mă asigur că nu ne aude nimeni şi că nu îl servesc pe tavă tuturor detractorilor, şi port o discuţie amicală între patru ochi. asta înţeleg eu prin prietenie. restul se numeşte mâncătorie, bârfă sau gargară. Sau dacă vrei un termen românesc elegant, umilire în public. şi să mai şi pretinzi că o faci în numele prieteniei, e… cîh-cîh-cîh-cîh. Nici nu am adjectiv pentru a spune cum e.
Si esentialul? mai exact de ce suma avea nevoie ea, fata cu preotul in lista de mess, pt a realiza ce-si doreste?
vii cu mine la
cerşit… pardon, cerut sponsorizări, Isa? 🙂Sigur, de ce nu? daca ma inviti, o fac. Desi la altceva ma gandeam cand am intrebat.As putea fi prima care ofera ceva lei/roni/euro/un umar alaturi.Poate in felul asta se mai molipseste cineva.
Era parerea mea personala, nici vorba de critica de specialitate :). Oricum, mi se pare un gest foarte urat.
Isa: intenţia mă copleşeşte. suma totală cerută de noi la fondul cultural naţional – reducând la minim toate cheltuielile, în speranţa că vom fi luaţi în considerare – a fost în jur de 11.000 de euro.
CatGal: despre gest am vorbit şi eu. 🙂
Pai, uite, una sunt eu, poate mai gasim 10. Fiecare cate-o miuta. Sa incepem o campanie, ceva? Sunt ffffff ocupata, dar pt ceva care sa-mi ia mintea de la viata de zi cu zi, imi fac timp. Si mergem la cersit. O sa-ti vad raspunsul maine, cred. Mi se inchid ochii… noapte buna!
Numai evrei au concizie, ca asa e la ei, la barbati. Eu nam, si mie numi plac evrei. Si nici unguri. Si nici xenofobi, ceor mai fi si aia.
Isa: Super! 🙂 Să mi se elibereze şi regizoarea… mai lucrează la o chestie, dar între timp, ne putem gândi şi la alţi sponsori. Şi să iniţiem o campanie. Să ştii că m-ai impresionat.
dadatroll: adică eşti un român împieliţat? 🙂
Ok, cand ai nevoie de mine, cheama-ma. Serios.
Perfect. Va trebui să gândesc o campanie diferită pentru atragerea de fonduri private – pentru că la stat e simplu, trimiţi un plic cu o mie de documente şi te pui pe aşteptat. Poate te convoc zilele astea la o şedinţă de brainstorming. 🙂
Hahahahahhahahahaaaaaaaa…. stii ce? am o sapca, ba nu! am doua sepci cu “brainstorm” inscriptionat pe ele… O vrei pe aia neagra sau pe aia rosie? poate ne ajuta la gandit! Si nu, la stat nu e simplu. Aia sunt rai. Lol. Pare simplu.Cum ai zis si tu, doar la faza cu plicul e simplu. La chestiile private e posibil sa dai de oameni intelegatori, iar daca nu se pricep deloc si chiar nu inteleg, atunci… decolteul, un parfum bun si datul din gene ne mai salveaza..hahahahahaa.. Scuze, nu rad de impasul in care te afli, sunt doar intr-o stare aiurea. Rad si daca mi-arati degetul.
Daca s-ar crea o fundatie, dupa toate propunerile astea , in care membrii fondatori, simpatizanti, alte societati comerciale, institutii, ar dona, ar depune, dupa posibilitati, un cuantum, in mod legal, care nu ar putea sa fie impozitat.
Obiectul fundatiei sa fie activitate cultural-artistica , creatie literara, bla…bla… bla… O inregistram la Registrul Camerei de Comert si Industrie, dupa ce-i gasim un sediu social, deschidem legal conturi curente bancare ( se pot face un soi de puncte de lucru-filiale si in alte localitati, chiar si extern, in care se pot face operatiile de donatie, fie on line, fie clasic. Statul , dupa aceea controleaza legalitatea modului de cheltuire a banilor proveniti din cotizatii, donatii, adica , in ce masura se respecta scopul in care s-a creat fundatia.
Cat despre conducere, se poate crea un organism colectiv ( in genul Congresului de la sindicate ) iar intre Congrese conduce un birou executiv ales, pe durata limitata de timp.
Asa nu pot fi carcoteli ca a pus monopol cutare sau cutare pe conducere.
Eu am facut propunerea asta dupa modelul sindicatelor.
Daca s-ar pune in functiune, ma ofer sa intocmesc statutul fundatiei, in cooperare cu un colectiv de arta, si sa-l inregistrez la Registru, formalitati de deschidere de conturi, etc.Pe bune !
De ce e mai bine sa creezi o fundatie culturala decat sa umbli cu contracte de sponsorizare ?
Raspunsul il dau tot eu:la o fundatie, cotizatiile(contributiile) nu se impoziteaza de catre stat, in timp ce la contractele de sponsorizare treaba este cam asa : firma ( institutia) care te sponsorizeaza este limitata la suma maxima care ti-o poate da :
-adica maximum 3/1000 din cifra de afaceri anuala;
cel mult 20/100 din impozitul pe profit datorat la stat.
Dar impozitul pe profit datorat este de 16/100 la firme mari si mijlocii si de 3/100 la microintreprinderi ( ale cu max. 100.000 EURO cifra de afaceri anuala ).
Deci, ca sa nu te zapacesc la cap, nu se pot da sume mari decat de catre: CEC;LOTERIA NATIONALA;BANCI, etc. care au deja abonatii lor la sponsorizari, acolo sumele care se invart sunt cu multe-multe zerouri in coada.
Pe bune, crede-ma.
Florin, esti tare.Si la obiect.Vreau si eu un loc in biroul executiv, dar nu pe termen limitat.Pe perioada nelimitat..lol! Ai niste idei bune. Detii cumva vreo sapca cu “brainstorm” scris pe ea?
Nu sunt asa tare, sunt un pic practic, de ce sa ne umilim cand se poate face ceva legal?
Oare nu sunt destui “luminati” care scriu numai pe blogul asta ? Credeti ca este imposibil de realizat ? Important e un nucleu de ” credinciosi” si un pic de munca patriotica la inceput. Dupa aceea, daca da al de sus… lucrurile pot merge ca de la sine. Asa fiecare poate cunoaste o firmulita, o persoana cu bani dispusa sa investeasca in arta, literatura s.a.m.d., pe care o poate atrage sa faca un gest cat de mic. Dar ce te faci ca deocamdata nu ai forma legala de a primi bani, poti fi acuzat de alte nebunii, de catre oricine?
Eu zic ca se poate. Nu stiu de ce nu a venit aceasta idee pana acum la nimeni. Dar timpul nu e trecut.Ne trebuie “vointa politica”.
Am putea sa facem un soi de sondaj, pentru inceput, sa vedem cam cati ar adera la asta.
Ar fi un fel de inceput.
mai sus am menţionat că există o fundaţie culturală cu care intenţionam să aplic pentru fondurile menţionate – şi care are avantajul experienţei, şi a mai multor proiecte de succes – dar din păcate, momentan îşi schimbă sediul. nu are rost să fac încă o fundaţie, când există deja una pe care mă pot baza. ceea ce ai spus tu mai sus e deja realizat, şi există forma legală de a primi banii respectivi. Deci, ideea le-a venit deja unora. 🙂
Concret, da-ne numele ei pe “teava” si banca si contul in care putem vira. Eventual si denumirea proiectului cultural. Eu unul sunt o fire practica.
Nu a venit aceasta idee pana acum la nimeni pentru ca… cum s-ar fi putut? crezi ca toti sunt asa tari ca tine? si ca mine? :D. Persoane cu bani sunt. Nu stiu daca sunt si dispuse. Va trebui sa fie Lorena convingatoare, tu mereu alaturi si eu…cu datul din gene, rimel sa am! Nu stiu daca o poti numi investitie. In arta. Oamenii cu bani investesc in football sau in terenuri, Florin, cui ii pasa de arta? crezi ca o observa undeva, in jur? pe arta? Pot sa ofer, sa donez, sa ajut din buzunarul propriu, nu sa investesc. Si mai pot vorbi cu prieteni care au…dar ce te faci? ca ai ramane blocat de cat de zgarciti sunt.Si ai rade cu lacrimi daca ti-as povesti diverse… Daca ai vorbit serios, eu va sunt alaturi. Lorena vede id-ul si 360-ul meu. Strigati-ma si vin. N-ar strica o intalnire. O zi buna amandorura, ne mai auzim deseara!
Poftim! ne-a dat peste nas Lorena! EXISTA deja asa ceva! uuffffff…
Uite cum facem: după ce termină ăştia mutarea, reorganizarea, etc. şi se aşează la casa lor – fac o pagină separată la blog, de prezentare a fundaţiei, a activităţilor trecute, curente şi viitoare – cu toate amănuntele necesare, inclusiv modalităţi de contact şi conturi curente. Şi o prezentare detaliată a proiectului. E ok?
Asa cum dau peste 1000 de euroi impozit anual pe alte venituri decat salarii , la stat, oi gasi si eu ceva euroi pentru arta, chiar am si vreau.
Dar eu sunt unul, sa zicem ca mai am prieteni. Dar….lucrez sau cunosc pe cineva la o firma mai mare (ca exemplu) si incerc sa vad ce pot da si ei. Problema: ei VIREAZA nu dau cash, cu contract de sponsorizare( o idee: pot sa fac unul cadru, repede, e specialitatea mea ).
Ei vor cont, banca, denumirea fundatiei, a proiectului cultural, nu ca sunt timpiti, asta e legea noastra idioata.
Nu ai vrea sa te ajutam , LORENA ?
gluma : am grupa de sange A-II RH negativ
DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Asa mai vii “de-acasa”
Nu sunt deloc tâmpiţi, sunt perfect justificaţi în dorinţa lor de a vrea detalii.
Asta spuneam: stai să termine fundaţia de mutat, şi fac o pagină separată pentru ea pe blogul meu. Şi pentru proiect.
Vezi? ti-am zis eu ca esti tare! Chiar ai si vrei, si eu am si un’ te mai pui ca si vreau.
Uite, Lorena, nu e totul atat de negru. Ti-am zis eu ca s-o mai molipsi careva? Incredere sa ai. In Dumnezeu, in tine si in cativa ca noi. Gata! chiar plec, ca risc sa enervez oamenii care m-asteapta.
Da, sa termine fundatia mutarile, dar el spunea ca poate face repede un cont cadru. De ce sa mai pierzi vremea? Bate fierul cat e cald.
1)-Sa stii ca sunt si donator onorific;
2)-o sa-ti aduc aminte din 15 in 15 de zile pentru pagina de pe blogul tau la care te referi acum.
Iarta-ma daca sunt prea insistent sau obositor, asa sunt eu.
3)-nu sunt vampir energetic.