De data asta, pentru Radio România Internaţional, pentru emisiunea domnului Eugen Nasta. Se poate asculta luni, cândva între 20.00 şi 20.45. Despre “Bătăuşu’ de Câmpi”. Urmat de o lectură a mea, un fragment din carte.
A fost unul din puţinele interviuri pe care nu le-am resimţit ca o invazie a intimităţii. Unul din puţinele interviuri care s-au limitat la carte şi la procedee de creaţie. Am constatat, cu plăcută surprindere, că domnul Nasta îmi citise cartea – adică o citise cu adevărat, nu o frunzărise fugitiv – că punea întrebări extrem de pertinente şi de surprinzătoare, “de acolo”, ca să spun aşa. Întrebări de nuanţă. Mici fire ale Ariadnei, pe care tu ca scriitor le strecori în operă, şi nu te aştepţi să le sesizeze cineva vreodată, în acest secol al vitezelor şi al superficialităţii.
Genul ăsta de feedback e cel care te face să te simţi apreciat şi receptat just, din punct de vedere artistic. Te onorează. Chapeau în faţa felului în care înţelege domnul Nasta să îşi facă munca.
Amicii tai vor sta cu urechile ciulite si canile de ceai in fata.
Apropos, ce spui de ceaiul de jasmin sau rooibos ?
Depinde cu ce plante le mai combini. Aşa, în sine, îmi place rooibos de mor.
cine-i rooibos?
:))). Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă… 😛
aaaa… grazie. Nu pricepeam de ce ti-ar fi placut de mori. Dar daca domneste… mai ales peste vreo limba…se explica :))
nu stiam ca exista radio romania international. nu gasesti eugeni nasti oriunde.
Isa: e un ceai roşu, delicios. Dar cred că ştii asta… şi glumeai. De-aia ţi-am răspuns şi eu în glumă.
cheguevargas: îmi spui şi mie ce încearcă să exprime acest comentariu? Două fraze al căror rost chiar nu îl înţeleg. sau ai hotărât să joci rolul lui dadatroll? (dadatroll are şi simţul umorului, asta e diferenţa.)
buna seara. pierdut caine prost nu de vanatoare, la vanatoare. are doi ochi dispusi invers, vorbeste mult dar nu scrie cat de mult ar putea ca i-am taiat ghearele, si are un blog.
da daaa, ne facem reclama dar drept recompensa oferim urmatorul clip cu titlu de promotie
Raspunde la numele de Sklepi dar asta e doar alint, de fapt e Asklepios. Merge si cu cutu cutu ( nicidecum domnule caci zgarie usor si tactil )
Va multumim
nu am auzit de radioul ala, de obicei oamenii de valoare nu se gasesc pe bloguri, la tv sau in locuri unde sa fie vazuti/ascultati de toti.
Comisia: ăsta e blogul unui posesor de pisică. dar dacă animalul prezintă semnalmentele descrise de dvs., încercaţi la hingheri. 🙂
cheguevargas: :))). eu te suspectam de tentative ironice eşuate; tu, bietul de tine, nu făceai decât să-ţi expui inadvertenţele zilei. 😀
1. faptul că nu ai auzit TU de radio românia internaţional, nu e vina lor, denotă doar o lacună personală a ta.
2.generalizările tâmpite gen oamenii de valoare nu se găsesc pe bloguri, TV, bla-bla:
a) sunt absolut nelalocul lor – adică, unul scrie un blog, devine automat o non-valoare, pe altul îl cheamă la TV – se devalorizează instant. Pac!
b) mă fac să mă întreb ce naiba cauţi tu pe blogul meu, în loc să urmezi exemplul vreunui om de valoare, aşa cum e el în viziunea ta, şi să te închizi într-un coşciug, că acolo sigur nu te vede nimeni.
c) probabil oamenii de valoare nici nu ies la cumpărături, sau la bătut covoare, să nu-i vadă toţi, nu? 😀
🙂 noi suntem hingherii!
daaaa!? bine-aţi venit în gara noastră mică! 😛
poate îl luaţi şi pe cheguevargas, că şi el latră cam incoerent azi şi îl suspectez că l-a muşcat un şobolan de labă.
🙂 pai cand trecem la deratizare o sa anuntam! ( tot asa prin reclama mascata dar direct in restul de cuvinte )
=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Ori sunt toti amuzanti in seara asta, ori eu sunt in faza mea ciudata, in care rad de orice.
Si…uumm….ar fi aiurea daca ti-as spune ca eu nu am baut ceai din ala rosu si delicios? ma fac de rusine?*cam da, dar ce vrei, asta-i adevarul*
comisia: ştiam că pot conta pe voi. (aici e emoticonul cu “hug”).
isa: lasă, după ce termin proiectele astea artistice, din profit te scot la Vasiliada la ceainărie şi îţi comand un ceai rooibos. Nu mai devreme, că dacă ne scufundăm în cana de rooibos, uităm de proiecte. 🙂
YES! Ti-am smuls-o!(promisiunea.In public :D). De-acum pot sa plec linistita si sa lipsesc cateva zile.O sa te las sa-mi duci dorul. Cum ziceai tu intr-un post anterior, e mai bine mai rar,sa nu te sufoce omu’ (sa-ti lipsesc)* nu de alta, dar pt. cateva zile, in jur de o saptamana tre’ sa plec* Hugs for the special lady!
până atunci, or să-mi trimită ăia datele fundaţiei şi putem demara treaba. 🙂
ok, alea nu erau fraze, erau niste propozitii banale, cat de banale le-am putut gandi, o sa incerc si mai bune, nu vreau sa-mi etalez talentele, vreau sa fiu cat mai usor de inteles. .-ul era bun, asta nu, mai am multe de invatat. nu-i o generalizare tampita, am zis doar ca de obicei(ingrosat si cu litera mare) oamenii de valoare nu ies in evidenta la fel de mult ca non-valorile, mai ales in romania, asta am vrut sa spun, fara “mai ales in romania”. glume nereusite , extrem de deranjante pt cel luat in deradere, oricum, era un compliment adresat stimabilului nasta si o aluzie negandita, nu am vrut sa fie o generalizare idioata, dar cam asta a fost. rll c? nu se baga-n cavou, doar isi vad de treaba, gata, 2 much.
Pun la bataie o cutie de rooibos cand incepem treaba. Eram sigur ca esti bautoare de ceai, aveam eu un feeling
Trebuie sa-i facem botezul si Isei cu ceai, asta numai daca-l accepta.
Sincer, mai mult de cafea. :). Sub toate formele ei: cafea cu lapte, cafea cu frişcă, cu rom, cu whisky, cu lămâie (o, da, cafeaua cu lămâie e excelentă pentru răceli incipiente), cu bucăţi de ananas, cu sirop de ciocolată, cu mentă – sau combinaţii, permutaţii, aranjamente.
cum adică botezul?? O aruncăm în ceai? 🙂
N-am stiut niciodata ca exista atatea combinatii de cafea.Pentru mine exista pana acum numai expresor, filtru si cafea la ibric, eventual la nisip.
Obotezam ca la catolici, asa pe frunte, simbolic, dar trebuie sa fie ceaiul rece ca sa nu se-nfurie pacienta.
🙂
Ma bucur daca te-am facut sa zambesti.
Ce poate fi mai placut in zilele noastre decat sa stai la gura sobei(caloriferului),cu cafeaua preferata alaturi, cu mana in clapele laptop-ului ca in claviatura unui pian cu coada si sa trimiti acorduri in eter, ca un nou Mozart pe care unii doresc sa-l asculte mereu? Am eu o slabiciune pentru Mozart, asta e.
bravo lorena.i`ai zis`o .asa i trebuie nesimtitului (cheguevargas) ca data viitoare nu mai intre inainte fara sa ciocaneasca!
La tine pe blog cititorii trimit ori comentarii alintate, hai ca poti sa-i mangai pe cap, ori foarte agresive gen “cheguevargas”, bine ca l-ai pus la punct pe detractorist. Cred ca asta e comportamentul standard cand vine vorba de blog-uri cu creier si traire feminina.
florin: mozart? 🙂
Aş vrea eu…
HD: nu i-am făcut lui cheguevargas nimic. pur şi simplu i-am semnalat, cu tot respectul, breşele de logică din ceea ce spune. avea ocazia să tacă şi a ratat-o. eu cu ce sunt vinovată?
proclet: absolut greşit. la mine pe blog cititorii ori comentează la obiect – şi atunci discutăm normal – ori aberează, şi atunci le subliniez cu pix roşu părţile neconcordante cu bunul-simţ. fără pic de răutate. şi asta nu are nici o legătură cu faptul că sunt femeie, urangutan sau şoricel de preerie.
Ma dau batut, nici macar posturile scurte nu le citesc.
Ai observat ca topic-ul tau e pe locul doi la Top Posts pe WordPress.com? Reclama buna zic eu 😉
Vezi aici: http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro
Pentru streaming live Radio România Internaţional: http://www.rri.ro/stream/rri1.asx
Eşti tu nou pe wordpress. 🙂
ajung mereu în top zece – cu condiţia că şi scriu în ziua respectivă 🙂
Oooh da, esti cu-adevarat all-in-one. De la creatie, la reclama, la mentinerea unei mase constante de cititori – totul, “prin noi insine”.
Uite, am adus cuchiz – dietetice – ca sa bage si domnul aristocrat: http://epicurious.blogs.com/features__editor/images/2007/10/28/p1010025.jpg 😉
mulţumesc. ia-ţi leapşa de la postarea următoare.
Soricel de preerie, stateam sa citesc comentariile si vad ca oamenii astia o iau pe aratura mai rau decat mine 😛 ‘M-am’ ras pana am terminat de citit, si cand am terminat am uitat despre ce ai scris tu in post si a trebuit sa mai citesc o data sa-mi amintesc (asa e la batranete).
Vroiam sa zic si eu ‘ce bine e cand gasesti pe cineva care…’
…care:
– isi face treaba cu responsabilitate, si nu doar ca sa justifice timpul pt a capata in continuare salariul
– casca ochii, mintea si sufletul si intelege niste detalii care celorlalti le scapa.
Aproposito de cheguevargas…cred ca ce a scris era un compliment mascat involuntar. Nu s-au potrivit cuvintele, asta e, se intampla si pe la case mai mari, ocazional.
Cu ocazia asta mi-am amintit de Lizzie Bennet, intrebandu-l pe Mr. Collins daca se gandeste mult inainte sa vorbeasca sau daca ce spune e ‘inspiratie de moment’. Jane Austen Rulezz 😀
Disclaimer: Desigur, orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare, eu doar mi-am amintit de scena redata mai sus, fara intentia de a pune pe cineva intr-o lumina mai mult sau mai putin favorabila 🙂