Problema mea cu religia

Ieri, făceam live-ul meu obișnuit pe TikTok de sâmbătă seara.

Și ca să ucid din fașă orice „dar de ce ai TikTok”, „ce cauți tu pe TikTok” și ”lasă-te de TikTok”, spun doar atât: pe TikTok poți recita, cânta, crea sketchuri scurte, glume, tot ce-ți trece prin cap, iar lumea nu are acreli de boșorog ciufut, cu „s-a găsit asta să se creadă rockstar când are un c*r cât China comunistă”, pe care le-am întâmpinat pe Facebook la lansarea clipului Jet. Pentru că și restul lumii de pe platformă râde, cântă și dansează și e o rețea socială mai potrivită profilului meu de actor, în timp ce Facebook e platforma mea pentru blogging.

OK, buuun. Deci, făceam live-ul meu obișnuit de sâmbătă seara, și îmi povestea o copilă că are o depresie din aceea nasoală, cu simptome clinice, iar eu îi recomandam să caute un terapeut bun, și dacă nu nimerește din prima o persoană eficientă, de vreme ce țara asta e plină de impostori, să continue să caute, hopa una: Roagă-te la Dumnezeu.

Atunci, am văzut negru în fața ochilor. Da, când omul are o mică melancolie de sezon, poți să recomanzi rugăciunea ca tratament. Când e vag plictisit și nu găsește motivație, poți să recomanzi rugăciunea ca tratament. Dar când e bolnav, bolnav pe bune… ești iresponsabil și dement să recomanzi rugăciunea ca tratament.

Mi-a venit brusc în minte o știre cu unii cărora le-a murit copilul, pentru că denominațiunea lor refuza transplantul de sânge, sau cu alții care, tot așa, au pierdut un copil pentru că rahatul lor de religie retardată cu spume nu permitea chirurgia, pe ideea că opera lui Dumnezeu e perfectă și nu te bagi tu cu cuțitul în ea. Păi, dacă opera lui Dumnezeu e perfectă, atunci de ce se îmbolnăvește?

Vai, că e consecința păcatului originar. Dacă, să zicem, mie mi-ar fi făcut o tâmpenie un cuplu de cretini, cum i-au făcut Adam și Eva lui Dumnezeu, și eu m-aș fi pornit o într-o misiune turbată să le persecut toți copiii, nepoții și strănepoții, ați fi zis de mine că sunt un gunoi psihopat și răzbunător. Deci, religia asta a voastră e concentrată în jurul unei zeități psihopate și răzbunătoare, care face ca în 2024 un copil nou-născut să moară de cancer, pentru că doi au mâncat un măr cândva în zorii umanității.

Make it make sense.

Și atunci a încălecat aia pe mârțoaga superiorității și a început să-mi spună mie că sunt pe calea greșită și să-mi dea Dumnezeu minte, iar la faza asta, m-am umplut de draci.

Și i-am zis adevărata mea problemă cu religia.

Și anume:

N-am nici o problemă cu credința ta, cât e între tine și Dumnezeu. N-am nici o problemă nici dacă îți umpli profilul de social media cu icoane. Promit să nu vin să fac mișto de ele, cum vin atâția să mă tot hărțuiască pentru androginia mea, să mă facă „băiețel”, de parcă se schimbă viața lor cu ceva, dacă eu sunt mai „fetiță”. Promit să nu fac miștouri dacă te duci la Sf. Paraschiva și faci live cu tine pupând moaște. Chit că mi se întoarce puțin stomacul, dar promit că țin pentru mine. Cred în libertatea ta de a pupa ce îți place.

Mbuuun. Dar când tu vii să faci panaramă la mine-n curte că tu deții calea, adevărul și viața și că eu sunt pe arătură, și că religia te face pe tine superior și pe mine inferior, atunci o să te iau de guler și o să te scot în șuturi pentru că, vorba piesei mele Jet, „nu-mi spui ce să cred, nu-mi spui ce să fac, nu-mi spui să zâmbesc, nu-mi spui când să tac.”

Cea mai toxică și iritantă trăsătură a religiei e aspectul de converteală cu presiune, gaslighting, guilt tripping și toate c**turile din arsenalul maniipulării, pe care le recunosc de cum le aud și care mă fac să vreau să visez reînnoit la aplicația Bocancul virtual. Când tu agasezi deliberat pe unul care n-are chef de tine și nu-ți datorează nimic, și se lansează din ecran un bocanc care îți arde una în plină figură.

Mai ales că, istoric, religia a executat și a ars pe rug sute de mii de domni și doamne pentru chestii în care credeau sau nu credeau. Nici măcar nu era cazul să fi făcut ceva reprobabil, pur și simplu nu credeau cu suficientă tărie în ce cale, adevăr și viață voiai tu să le îndeși pe gât cu sila.

Războaie sângeroase au devorat mii de vieți, pentru că fiecare parte combatantă era convinsă că dumnezeul ei e cel corect și că asta le dă dreptul să hăcuiască pe păgânii ceilalți, care cred în dumnezeul eronat. Deci, au murit oameni și s-au distrus proprietăți pentru ce? Pentru BS pur?

Acum, putem să trăim în linii mari liber doar pentru că avem un stat laic, secular, și adevărat că popii se bagă în toate, dar măcar acum ai libertatea să-i bagi în vagin de mamă fără să te salte potera să te execute în piața publică ca pe un eretic nenorocit.

Ăștia care se vaietă de cancel culture nu conștientizează ce cancel culture exista când erai omorât, băgat la închisoare, deposedat de averi, trimis la muncă silnică sau torturat pentru ce credeai sau nu credeai. Acolo să vezi cancel culture. Cancel culture de acum, când niște p**zde proaste cu spume, cu care oricum nu-ți plăcea să interacționezi, subit nu mai vorbesc cu tine, pentru că ești canceled, e o binecuvântare pură.

Și după ce le-am relatat frumușel pe toate astea, începe alta: „eu am avut cancer și m-a vindecat Dumnezeu”. Ai fost la medic? Da. Te-ai operat? Da. Ai luat tratamentul dat de medic? Da. OK, cum crezi că se simt oamenii ăia, care au rupt băncile școlii să învețe să trateze boli ca a ta, când tu nu le mulțumești lor că te-au vindecat, ci unei entități abstracte care n-a ținut bisturiul în mână să-ți extragă țesutul canceros din organism?

Și alta: „Eu am fost bolnavă, nu m-am dus la medici, dar m-a vindecat rugăciunea.” Dacă nu te-ai dus la medici, înseamnă că n-ai avut mare lucru. Așa, și eu am avut o răceală săptămâna trecută, nu am deranjat-o pe doamna doctor a mea, de vreme ce are cabinetul plin de pensionari cu boli serioase, nu trei muci și-o flegmă, mi-am luat Parasinus și lămâie și sunt în linii mari vindecată, și am ascultat între timp o grămadă de Busta Rhymes. Pot spune că Busta Rhymes m-a vindecat de răceală? Coincidența nu e totuna cu cauzalitatea.

Poate că doctrina comunistă nu e favorita voastră, și nu e nici a mea. Dar când Marx a spus că religia e opiul maselor, a avut perfectă dreptate.

Și revenind la subiectul de la care ne-am luat: dacă ții neapărat să te rogi, fă-o. Orice hobby e bun, să-ți ocupe timpul și să îți mute atenția de la gândurile negre provocate de boală, și dacă nu ai talent de un hobby creativ, măcar religia nu te provoacă să-ți extinzi orizonturile. Te ține într-un foarte confortabil „crede și nu cerceta”, foarte safe pentru oameni cu idei puține și fixe.

Dar nu o folosi pe post de medicament pentru boli grave. Și nu lăsa pe tanti Mița habotnica să te convingă că e cazul.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.