Am câteva cunoştinţe mai apropiate sau mai îndepărtate care arată de-ţi înţepeneşte maxilarul. Frumoase de te ia cu leşin. Frumoase de-ţi uiţi fraza. Frumoase la faţă, la corp, genul după care se opreşte circulaţia.
Pe lângă cele câteva frumoase, suntem noi, restul, la categoria “mai degrabă interesante” sau “da, simpatice” sau “nu e urâtă, chelner, încă două shoturi”. Şi întotdeauna m-am întrebat oare cum o fi să te uiţi în oglindă în fiecare zi şi să-ţi zâmbească Miss Univers înapoi. Am stat puţin de vorbă cu ele, mai degrabă informal, că dacă le ziceam că o fac pentru un text pe blog se fâstâceau, şi am aflat următoarele:
A) Sunt femei frumoase care nu se consideră cine ştie ce.
Cred că nu lucrează secole de patriarhie în detrimentul femeii aşa cum lucrează, zi de zi, propria lor tendinţă de a găsi un motiv de nemulţumire, în special unul legat de propria persoană.
Un bărbat cât de cât drăguţ se uită în oglindă şi zice: Da, coae, sunt cel mai mişto de la mine din bloc. Obiectiv, dacă aş fi femeie, aş veni cu mine.
End of introspection.
O femeie frumoasă de te trec sudori se uită în oglindă şi zice: Vai, dar sunt sinistră. Parcă am reţinut apă şi mi se vede un început de burtă, şi am pungi sub ochi, şi am părul prea creţ, psst, ia să-l ard cu placa / prea lins, ia să-l torturez cu bigudiuri.
Bottomline: O femeie fabulos de frumoasă poate fi la fel de scorojită pe interior de îndoieli şi semne de întrebare legate de sine ca tocilara clasei.
B) O femeie frumoasă îndură un nivel de hărţuire pe care restul lumii nici măcar nu-l visează.
Pentru că orice urâtanie de mascul din Ciuflingeştii de Deal intră pe social media, vede o femeie frumoasă, mult peste liga lui, şi începe CF, frumoasa? Pisyyy. Hei, fă, încrezuto. Să-ţi dau la m…
Şi da, ca opţiunile B, C şi D îndurăm şi noi parte din acelaşi calvar, dar nu la nivelul ăla. OMG. Viaţa unei femei frumoase e ca o continuă trecere pe lângă un şantier din Ghencea.
C) Şi nu, nu e măgulitor.
Extrem de puţini ştiu să-şi comunice interesul într-un stil care să seducă, să încânte şi să invite la reciprocitate. Majoritatea parcă-s babuini picaţi din pom. Mă mir cum de nu produce România banane, dacă e să judecăm după nivelul lor.
Problema e că genul ăsta de atenţie agresivă şi degradantă vine din adolescenţă, când fetele nu ştiu să se apere – şi unele ajung la o silă intensă faţă de bărbaţi.
D) Lupta pentru a te impune e de zece ori mai grea.
Cu cât o femeie e mai frumoasă, cu atât tinde să fie tratată mai degrabă ca un obiect agreabil de decor, şi mai puţin ca o persoană competentă şi capabilă de mai mult.
Toate femeile frumoase pe care le cunosc şi care au realizat ceva în viaţă s-au luat la trântă cu prejudecăţi mult mai aspre, cu tentative de umilire mult mai mari şi cu sabotaj mult mai aprig, pricinuit de aspectul fizic.
E) De la un punct, retezi orice compliment la modul următor: “Eşti frumoasă.” “Nu, sunt mai mult de atât”.
Şi asta pentru că apare sindromul Marilyn. Când eşti frumoasă şi lumea nu vrea să vadă sau să ia în calcul nimic mai mult. În spatele fiecărui chip frumos e un suflet de om.
F) Te pomeneşti ţinta unor intrigi de-a dreptul abisale, deşi nu ai f pe mama nimănui.
E bizar modul în care simpla frumuseţe a unei femei naşte o alianţă diabolică între bărbaţi care ştiu că nu vor avea niciodată acces şi femei proaste şi rele. Cum se pornesc diverse uneltiri ca în curtea liceului, cum se organizează toţi rataţii şi cât efort pun să demoleze femeia frumoasă.
Să fi investit atâta efort în muncă cinstită şi productivă, acum aveau bani de operaţii estetice.
Bonus: Cine, mă? Aia e frumoasă? Şi câinele comunitar al blocului e mai frumos decât ea.
G) Bărbaţii care îţi plac se panichează de numărul vizibil mare de opţiuni.
Şi devin evazivi. Sau extrem de geloşi şi posesivi. Sau competitivi de-a dreptul. Sau le e frică de faptul că, la cât eşti de frumoasă, la un moment dat apare un Făt Frumos pe Range Rover argintiu şi dispăreţi în apus.
H) Şi nu te tratează mai bine decât pe restul.
Un mit al fetelor nemulţumite de ele este că, dacă ar arăta cu adevărat bine, ar avea parte de mai puţin ghosting, de mai puţină bădărănie şi de mai puţine şicane.
În realitate, e taman invers. Frumuseţea femeii e un stimulent. Stimulent fiind, dacă ăla e prost, îi exacerbează condiţia până la insuportabil. Un prost dă o copită scurtă unei femei aşa şi aşa, pentru că e miza mică. Dar când nimereşte pe una cu adevărat frumoasă, prostia se multiplică brusc cu o mie şi se cere insistent afară. Toată deodată.
Dacă arăţi cu adevărat bine, ştii cine e singurul bărbat care îţi oferă un tratament mai special?
Designerul gay care te angajează să-i porţi noua colecţie pe catwalk. Pentru că ăla nu e interesat să facă pe bărbătuşul înfoiat cu tine şi ai şi tu loc să fii tu, pur şi simplu,
Una peste alta, băieţi şi fete, nu invidiaţi frumuseţea apropiată de ideal. E un drum lung şi atât de singuratic, că mulţi am ceda pe la jumătate. Bucură-te de zestrea ta genetică sau, dacă ai cu ce, de micile ajustări ale esteticianului, şi consolează-te că întotdeauna va exista mai multă băutură, iar aceasta va contribui direct la farmecul tău personal.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Femeile frumoase,care cred cu adevarat si spun “Nu, sunt mai mult de atât”, sunt cele care ne lasa fara aer si cu genuncii moi.
Uite cum îmi aduci aminte de Alina… Se considera urâtă, i-am crescut încrederea în sine și s-a dus cu ăla de o face în fel și chip… Și, cred, că și “insistența” (care, de fapt, erau mesaje să o amuze) mea a dus la creșterea încrederii.
PS. De când nu am mai întreprins nimic, îmi tot iese în cale (de 4 ori în 7 zile, ca și comparație a fost de 4 ori în 7 ani de când ne știm) să-mi arate că mă evită. Aseară, așteptam o livrare (second job: fun și bani în plus). La 50m trecerea de pietoni. Se duce pe trecere până la jumătate, se întoarce, și în loc să continue, eventual pe partea cealaltă (4 benzi de circulație, eu fiind pe trotuar) se întoarce spre casă. Iar nu sunt convins că e vorba de o întâmplare. Și știu de unde mi se trage: am avut o tipă care mă urmărea, și am tratat-o la fel la muncă. Sigur știe de poveste. Dar, măcar ea a avut 365 de zile pe an să se facă plăcută.
Poftim?