Salut, sunt Ostap Bender și am fost abuzat de mic.
Io de când m-am născut și până în ziua de azi am fost futut. În urechi.
Prima dată m-a avut o tânără educatoare care cânta la chitară când eram la grădiniță. Cântecele pentru copii, cu iepurași coconași și alte poponării. Ba mai mult, ne zicea să dăm din funduleț pe muzica ei de căcat. Cum puța mea, mă gândeam io atunci, să dau io din funduleț dacă-s băiat?
Atunci a fost momentul când am inceput sa urăsc omul care umblă singur cu o chitară.
Ferește-te de omul singur cu chitară!
A urmat perioada de tabere sau alte reuniuni de copii în care nu am fost slăbit de omul cu chitară nici măcar o clipă. Ba un student, ba o domnişoară bătrână, ba un simplu tânăr fără serviciu dar cu ochelari au început să-mi violenteze urechile şi să-mi decoloreze visele frumoase de copil. Deja se trecuse la cântece cu haiduci şi alte poponării cu andri popa care trece râul la bustul gol şi întreabă unde-s pistoalele şi unde-s pumnalele.
Ferește-te de omul singur cu chitară!
Mai târziu au venit folkiştii. Întotdeauna împreună dar întotdeauna singuri. Mi-au masacrat urechile, deja ferfeniţă, cu melodii de dragoste gen nebun de alb, aseară am ucis o vrabie, am tras cu praştia în ea şi alte poponării cu pretenţii de metafore şi căcat.
Ferește-te de omul singur cu chitară!
Urechile mele greu încercate au ajuns la cea mai mare suferinţă când, în studenţie, pe langa folkiştii care încă le violau năpraznic, au fost nevoite să asculte aşa zisele melodii studenţeşti. Cântate de omul singur cu o chitară în spate, bineînţeles. Nu le mai amintesc, da’ îs melodiile alea presupus pline de haz pe care le cântă Mărgineanu ăla ca şi cum le-ar fi compus el.
Sau Phoenix. Omul singur cu chitara te simte când eşti fără de scăpare şi îţi cântă Phoenix. Nu-ţi cântă Pink Floyd, nu-ţi cântă Dire Straits, nu-ţi cântă nici măcar Eric Clapton, el îţi cântă Phoenix. Asemeni crocodilului care te trage sub mal înainte să te termine, el te umileşte înainte demonstrându-ţi cât eşti de mic.
Ferește-te de omul singur cu chitară!
Când omul singur cu chitara în spate vede ca eşti imun la toate încercările lui de a te viola medieval, şaizecist sau phoenix style în urechi, trece la arma secretă. Colindele. Cu câtă ură îţi sfredeleşte timpanele şi cu ce perversă răbdare de chinez bătrân maestru al picăturii îţi toacă nervii – nici cel mai odios torţionar din Panama n-ar reuşi să-l egaleze.
Câtă dorinţă de moarte în cuvintele cântate odios ca în filmele cu Freddy Krugger: ”şi-au vânat un iepuraaaaş, dom dom să-nălţăm” sau ”florileee-s daaalbe”!
Atunci când mergi la un concert cu prietenul tău, dragă poponarule, sau cu prietena ta, dragă fată nefutută fără prietene, ca numa de-ăştia ca voi merg la concerte folk sau de colinde, feriţi-vă de omul singur cu chitara!
E un sfat prietenesc, din inimă. Io am facut otită de la el.
P.S. : titlul e inspirat dintr-o discuţie avută mai devreme cu Lorena despre noul stil de futut care se numeşte „Ler”.
lorena lupu : stai lin!
ostap bender: stai ler!
lorena lupu : stai ler e o noua pozitie sexuala? 😀
ostap bender : tre sa canti colinzi in timp ce el te penetreaza cu un cozonac
ostap bender : sau caltabos
ostap bender : depinde
[…] This post was mentioned on Twitter by Omul singur cu chitara. Omul cu chitara singură said: Ostape, ia încearcă să pronunți o dată Hrrrrrrooougghhhșcă să vezi ce bine îți cureți mucii de pe amigdale. bite.me/9Bullshit../ […]
de ce vorbeşti, bă, în necunoştinţă de cauză despre violul medieval? ăla arată aşa:
– Madmoiselle, voulez-vouz danser avec moi?
– Hi hi hi, mă duc să-i cer voie lui maman.
– ca să nu baţi drumul de două ori, întreab-o şi dacă te lasă să te fuţi.
(snoavă flamandă, sec. XVII flamboyant către uşor pîrjolit şi un pic crocant)
ssigur nu era snoavă flămândă, din Flămânzi, judeţul Bătşeni?
Et Dieu crea la foame…
eşti tu sigur(ă) de asta? eu la foame nu creez decât istericale. dar măcar pe alea le creez tare.
Ascultă, fetiţo! Dumnezeu, cînd îi e foame, e un fel de Auchan. Face pîine, o înmulţeşte, bagă la maţ, mai dă şi la săraci, nu se vaită pe bloguri că vai, n-am găsit pîine la Mega Image, ce scumpă e, ce mă fac, etc.
stai aşa, n-am zis niciodată că io-s Dumnezeu. Ce te zborşăşti la mine? Au vrei să ne futem?
Ştii ceva? Vrei pîine? Fă-te Dumnezeu. Pune mîna, munceşte, fă o facultate, un seminar, şi o să ai tot ce vrei, nu aşa, scîrţa-scîrţa pe hîrtie de dimineață pînă seara, cînd îşi termină Mega Image-ul stocrile.
Să fac o facultate, adică să o zidesc de la temelii şi până la orhideea de pe biroul rectorului?
Facultatea Mîntuirii Neamului
tu crezi ca nu le-or dus pe domnitele alea batrane in spatele hambarului dupa dans? eeeei.
– Fetelor, adică mesdemoiselles, gata cu dansul! Repet, gata cu dansul! La muncă! Vreau să zic, puneți osul la treabă! Spălați geamurile la hambarul ăsta, geamurile, da? să fie curate, pardoseala să fie lună, o dați cu petrol, dincoace aveți cartofii ăștia – îi vedeți? cartofii – puneți mîna și îi curățați! Etete la ele! Numai la țopăială vă stă gîndul!
ce mentalitate medievală.
am vazut porno medieval.
deci asa se explica aplecarea ostapbenderiana spre/catre flaut…
:)))). ce prost esti!:)))
ce reacţie de bulangioaică gâdilată suav prin tuşeu rectal. :))))))
tuseul rectal ii un fel de rimel pentru cur?
tuşeul rectal, dragul meu, e un simplu deget. dar un deget care examinează ampula rectală. 😛
E un mătușeu rectal, dar îți lasă un căcat
sau un tablou cu un cacat. sau cu mniortzei odihnindu-se,
oi fi, dar nu eu cant la flaut cu greutati, mai frumosule !
da, vorba bancului:
-La ce instrumente ştiţi să cântaţi?
-La nai, la oboi şi la blockflute.
-Cu ce vreţi sa incepeţi? Poate nişte flute?
-Sigur, vă voi flute cu plăcere.
Băi! Alo! Postacul! Farmerul! Treceți înapoi în capul meu! Patachievici, pe cuvîntul meu, ești consemnat două săptămîni în bulbul rahidian! Pula televizor! Dă cu sărumîna la doamna și marș în carcasă!
lasa-i ma prin curte. numa sa nu atinga firele, chiar si cazute la pamant.
Nedormit, nedormit, dar cînd dracu îmi mai odihnesc și eu ciolanele? Patachevici, marș și fă-ți lecțiile! Vezi că mîine te ascult la deja-vu!
eşti înnebunitor de schizo. cred că m-am îndrăgostit, bate-bate inimaaaa.
@Ostap: dacă tot ai fost tu futut în urechi de omul singur cu chitară, uite şi un gang bang tandru înainte de culcare:
ăsta e un fel de leru-i ldat prin blender. ostap blender.
te fut şi pe tine în urechi, profet păros ce ieşti. cu accent pe “go down”
Fute-mă pe noi!
ăv cors:
and buy some c1al1s v1agra. cheap! megacheap! megaimage!
vitriol! mi-ati stricat dimineata. Si de-abia imi revenisem dupa boul ala cu pustoaicele lui organice. Ignor, sufar si m-a-ntreb de ce n-au urechile pleoapesau macar sfincter.
tu de vată medicinală n-ai auzit? 😛
capat piele de gaina de la ea. si nici supozitoarele de plastic nu ma satisfac. De dau de omu cu chitara, ii rup corzile. Nu vad alta solutie.
try the new OB. specially designed by a woman, for women.
of, femeie
da, hai, ui ca m-ai incitat la o solutie feminina. Ce OB? Proxima traducere geografica ce-mi sta la mana e OberBürgermeister. Hai cu alte initiale, de exemplu BH , push-up cu vata peste urechi.
Doamne, mi-ai vorbit din suflet!!!!! Urasc omul cu chitara, dar mai ales puletii din Hameln care se iau dupa el si ii imita vorbele! Si cantecele de vis….
Am un priete,n mare chitarist de jazz, care cand prinde o adunare din asta, cere si el chitara sa cante ceva. Si incepe cu solo-uri pana cand se destrama multimea. Pana acum cea mai buna tactica de a le veni de hac.
Prietenul tău putea alege, foarte simplu, să nu se ducă la acea adunare. zic.
Raul nu trebuie ignorat, ci starpit….
ete, puuuuuuula. Într-o lume afectată de foamete, încălzire globală, dezastre naturale, conflicte între naţiuni, conflicte religioase, ascuţirea diferenţelor între clasele sociale, incertitudine investiţională şi trendul paietelor cusute pe haine, ţie ţi se pare că zece cheflii care cântă andrii popa sunt răul. Ne leşi?
am ratat eu faza, sau cand a devenit acest blog unul serios? ai uitat de oja sidefata si vopseaua de par rosie-curva.
daca nu intru in linia de partid, ma retrag in silenzio stampa ca nastase si nu mai zic nimic.
nu, blogul n-a devenit serios, în schimb tu ai devenit melodramatic cu stârpirea răului. şi atunci am simpţit impulsul să taxez emfaza.
Băi Ostape, nu te văd bine după postul ăsta care îi va înfuria pe toți oamenii cu chitări de la noi, de toate națiile, inclusiv unguri și moldoveni. Poate o pun ăștia de un viol în grup.
Când am venit acum nu cu mult timp în urmă de la Timișoara, în vagonul de dormit a apărut un om singur cu chitară. A dosit dihania sub patul de jos. În mod suspect, eram cam vorbăreț, surâzător și m-a servit cu pufuleți trași în ciocolată. Se pare că am scăpat ieftin.
bleah. pufuleţi traşi în ciocolată? what’s next, mămăliga cu glazură de caramel?
De ce, măi? Că sunt foarte buni. 🙂 Trebuie să încerci, dacă n-ai mai încercat. În viață trebuie să faci de toate.
nţ! urmează sarmalele cu frişcă. iar tipul ăla i-a dat istoricului anonim pufuleţi traşi în ciocolată pentru că, evident, voia să-l fută.
e un banc obscen cu sarmale cu frişcă. dar mai bine nu.
“Poţi să îţi dai seama că o relaţie devine serioasă când 😳 ”
Corolar: Poţi să îţi dai seama că o relaţie se afla intr-o fundătură când te relaxezi cu pufuleți trași în ciocolată.
zi-l, zi-l, că eu nu-l ştiu. pe bune.
Mey nu stiu cesa zic. Asa ca sfat sate feresti de omu singur cu chitara nu e rau da problema e ca de cand ma stiiu eu inca nam vazut un om cu chitara singur. Tot timpu e cate ceva grupiste din astea hipioate pe langa el.
alea nu cântă, cel mult ţipă şi leşină.
Eşti prea sensibil la futaiul auditiv, sau încă nu te-a penetrat “omul singur cu acordeonul”. Care nu cântă manele, dar orice ar cânta tot a manea sună 😀