Un text frustrat

Sunt oameni cu temperament lin şi calm, care scriu rece, cumpănind îndelung frazele, alegând şi cântărind cuvintele, croşetând cu model sau fără. Oameni calmi, aşezaţi, armonioşi.

Şi sunt oameni care scriu de parcă ar călări un armăsar nărăvaş. Cu furie, cu emoţie, cu pasiune, cu indignare, cu revoltă, cu bucurie explozivă, cu supărare şi mai explozivă.

Textele primilor mă încântă estetic, textele celei de-a doua categorii mă exaltă, mă înfioară, mă duc pe tărâmuri imaginare, mă fac să vizualizez imaginea exactă a lucrurilor care se petrec în sufletul şi mintea lor. Asta pentru că şi eu fac parte din a doua categorie şi mă simt înfrăţită cu cei ca mine.

Apoi vin unii imbecili. Percep că textul a fost scris sub impulsul emoţiilor puternice pe care nu vrei să le cenzurezi pentru că n-ai de ce. Nu doar din motive pragmatice: că nu eşti pe tarlaua lor, ci pe a ta. Dar mai ales din motive strict literare: ar fi antiscris să îţi cenzurezi emoţiile. Şi încep: “Autorul / autoarea este un frustrat / o frustată.” (Genul de om care aplică astfel de verdicte tinde frecvent să mănânce al doilea “r” al frustrării.)

Aş vrea să pot să mă pun măcar o secundă în mintea unui astfel de om. De ce, dacă detectezi undeva o emoţie puternică, de orice natură ar fi ea, trebuie să scoţi rapid din buzunar eticheta “frust(r)are”, să flegmezi copios pe ea şi s-o aplici pe textul cu pricina?

De ce sunt oameni care au o reacţie atât de intens negativă, atât de dezaprobatoare, atât de furibundă chiar, la vederea unui text care să exprime o furie sau o pasiune?

Am primit eticheta de frustrare la texte despre produse de proastă calitate. Am primit-o la texte despre filme care nu mi-au plăcut. Am primit-o la texte despre indignări de zi cu zi. Am primit-o la texte erotice, că sigur autoarea e o frustată şi descrie ce ar vrea să i se face şi nu ştie să cere. Am primit-o la pamflete, pentru că numai femeile frustate foloseşte cuvântul fut.

Am un respect prea mare pentru cititori să le amintesc că aşa au apărut şi primele poveşti populare, mituri, legende, strămoşii literaturii. Au fost expresia unor emoţii. A unor pasiuni, a unor iubiri, a unor furii, a unor uri. Între timp ne-am civilizat şi am început să medităm la nemurirea sufletului, despre care scriem glacial şi implacabil, cu vocabule lungi şi polisemantice. Dar asta nu-i împiedică pe unii dintre noi să continue să scrie la cald. Să scrie atunci când frige.

Pe cine deranjează în mod real chestia asta?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

11 Responses

  1. Joker says:

    Pe cine deranjeaza? Pe cei.. frustrati. 🙂

  2. vali says:

    Bravo Lorena, Bravo Lorena, Bravo, Bravo Lorena.
    E uite, fix d-asta, eu, care nu sunt absolut mereu de acord cu parerile tale, o sa te sustin nelimitat si forever.
    Pentru ca alaturi de limbutele catifelate trase repetat la fundurile obeze ale suspusilor, operatiune care se numeste marketing in limbaj de specialitate, tu faci honesting.
    La dracu, normal ca ne doare sa aflam ca ….avem fund obez ?!?!?!
    Pai ala care ne lingea in el, ne zicea ca mirosim a zambile, nu ca suntem obez….
    Adevarul doare. 1.
    Prostia si mai si. 2.
    Si 3, toti avem toane. Cateodata ni se pare a frustrare ce scrie Lorena, altadata facem bataturi in palme in loc de iubeala, si ce sa vezi ? Iar ni se pare frustrare ce scrie Lorena.
    Tot inainte ! Problema e ca au inceput sa apara mai multe Lorene pe piata, si in 2-3 ani, o sa se umple lumea de “frustrare”.
    Atunci sa vezi cate ziduri sparte cu capatani idioate.

  3. vali says:

    Si bravo mie, 😛 , am si scris un text fara corectura, si iata si prostia mea. :))
    “Alaturi de marketingul” limbist facut de altii, existenti pe piata, nu de tine.
    Asta am vrut sa spun.
    M-am exprimat prost. Se citeste frustrarea pe mine. :))

  4. Roxanne D says:

    Ai dreptate, uneori am senzația că termenul ”frustrat” e noul negru. E cel mai versatil.

    • Lorena Lupu says:

      ţine loc cald pentru toate insultele din repertoriu. 😀

    • Nautilus says:

      Eșantionul reprezentativ care răspunde (comentacii) e frustrat (cu varianta ”fustrat”), retard (nu ”retardat”), cocalar, bemveist, lăbar și alte câteva chestii.

      Așa își spun unii altora câteva milioane de comentaci români cu drept de vot și plătitori de impozite 🙂

  5. ciprian says:

    Sunt niste semidocti si in plus agramati, citez din replica lor: “pentru că numai femeile frustate foloseşte (sic!) cuvântul fut”.

  6. Gio says:

    Doar la romani a fi frustrat e ceva rau . Eu sunt frustrat de politica , de invatamant ,de economie de multe altele . N-am dreptul oare sa fiu frustrat ?

  7. jademan says:

    Alea sunt cele mai frumoase texte ale tale!! 😀

  8. Dozator says:

    Cred ca treaba asta se datoreaza unui deficit de empatie din partea cititorului. Mai denota si faptul ca persoana e cam necitita. Pe masura ce omul citeste, isi dezvolta intr-o oarecare masura empatia, pentru ca ia contact cu lumea interioara a personajelor. Chiar daca nu au nimic in comun, tot gaseste macar abilitatea de a intelege punctul lor de vedere. De aia non-literatura e saracita de portrete psihologice si nu prea e luata in serios. Pentru ca pana la urma nu ofera nimic substantial. Oamenii necititi consuma non-literatura pentru ca sunt lenesi dpdv intelectual. De ce ar face ei efortul sa sa puna in situatia unui personaj, sa experimenteze alte puncte de vedere.

  9. 2peU77 says:

    FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: