Vaaai, dar ce ai cu…?

Azi a venit pe page o urâtă. Una căreia, din istorioare care nu m-au interesat niciodată, îi ştiu istoricul. Genul care se milogeşte de bărbaţi să-i dea o şansă, şi bărbaţii care-i răspund fie prin jet, fă, de-aici, fie, dacă-s stătuţi din preistoric, prin a-i administra câteva numere la beţie, apoi jet fă de-aici.

Da, e un tratament nedemn, dar dacă tragi de oameni care nu te vor, asta se întâmplă.

Mbun.

Nu mă interesa nefericita creatură nici cât negru sub unghie. Drept care, o ignoram senin. Încăpeam perfect pe internet de ea, aşa cum încap de mulţi alţii care nu mă interesează.

Când, urâta asta cu spume, netufuta asta din mezozoic, ignorata asta a oricărei celule de testosteron funcţional din univers se trezeşte să-mi facă mie observaţie că ar fi cazul să-mi get a man.

Pasămite, cum poţi să trăieşti aşa, în perfectă libertate a opţiunilor, făcând ce vrei la ce oră vrei şi mergând unde vrei fără să ai de dat explicaţii (bine, nu în ultimele două săptămâni), când ai putea şi tu să tragi de pluă, să te milogeşti să te bage în seamă şi să aduni şosete şi cutii de bere toată ziua?

În caz că nu e clar, o mai explic o dată:

Mi se fâlfâie glorios de individă.

Toate pixdele astea pe care le vedeţi vituperând de nebune împotriva mea pe Facebook o fac din diverse frustrări personale, cu care eu nu am nimic de-a face. Unora le-am făcut varii forme de bine, iar cui nu i-am putut face bine, m-am abţinut mereu să-i fac rău. Pentru că nu îmi place să am mâinile şi conştiinţa pătată, şi pentru că prioritatea mea nu va fi niciodată să arunc cu hate în oameni care nu îmi plac, ci să-mi dezvolt siteul şi paginile online.

Nu am nimic cu modul în care arată o femeie. Sau ce face o femeie. Până în clipa în care femeia cu pricina începe să etaleze f de grijă obsesivă în privinţa persoanei mele, a ceea ce fac, sau să împroaşte minciuni în stânga şi în dreapta. Sau să se oploşească pe social media mea şi cu superioritatea bizară pe care ţi-o dau absenţa unei oglinzi în casă şi înfumurarea specifică prostiei, să înceapă să-mi dea indicaţii nesolicitate.

Atunci da, zic: Da, tu can’t get a man, că eşti şi urâtă, şi proastă, nu ai nimic care să merite atenţia unui bărbat şi au şi ăia standardele lor. Să extrapolezi incapacitatea ta de a reţine sula lângă tine măcar trei minute după ce efectuează depunerea icrelor e insultător.

Şi hopa mizdoiul milos, să intervină şi să facă dreptate.

Mizdoiul milos are creierul prea înceţoşat de milă şi nu se uită atent la situaţie. Nu se uită că tu erai pe pagina ta, şi nu-ţi păsa de urâta proastă, că nu ţi-a păsat de ea ever. Şi că vita era oploşită toată pe  tine şi căuta să-ţi inoculeze veninul care defineşte fiecare zi a ei de jartea urâtă şi respinsă de oricine a aruncat o privire peste ea vreodată.

Mizdoiul milos simte că e cazul să te şcolească tot pe tine:

“Vai, Lorena, dar cum poţi să te exprimi aşa la adresa femeilor urâte. Toate suntem frumoase în felul nostru şi e nedemn din partea ta să judeci..”

Eu nu judec, mizdoiule milos. Tratez cu acelaşi respect pe Muma Pădurii şi pe Ileana Cosânzeana, cât timp nu fac etalare de prostie şi sfaturi nesolicitate pe pagina mea.

Nu mă interesează cum arăţi. Mă interesează cum arăţi în momentul când vii cu ce te doare pe tine ca urâtă (namely, că de cum te vede, p*la se face mică şi se ascunde în pământ ca râmele) şi cauţi să proiectezi asta asupra mea.

Atunci, Watson, we have a problem.

“Dar ce ai cu ea?”

N-am nimic cu nimeni. Când o să mă vedeţi pe mine postând hate stupid  şi fără sens pe pagina altuia, va fi semn că am ceva cu cineva.

Dar eu am timpul atât de ocupat de love şi de ador, încât chiar nu am acel minut de rezervat să intru pe pagină la Miţulica şi să comentez… ce? Că nu îmi place? Nimeni nu are obligaţia să-mi placă, cât timp nu e contra cost. Că e proastă? E proastă pe barba ei, nu pe a mea. Nici n-aş şti să dau un comment toxic fără să mă simt mai proastă decât destinatarul.

Maximul pe care îl fac, când nu îmi place cineva, e să mă desprind de om şi să-l scot din lista mea de priorităţi. Dacă era acolo. Dacă nu era, hide all posts şi gata.

Ce-ar fi să vă rezervaţi talentul de avocat în a apăra altceva, decât proştii hateri de pe net?

Pentru că pe viitor nu mai ia bloc doar urâta hater, ci şi mizdoiul milos care, deşi consumă contentul MEU, nu pe al urâtei, simte că ar fi cazul să-i ia apărarea, când ea latră a apucat pe peretele meu şi nu invers.

 

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: