Precum v-am tot repetat, sâmbăta e o zi de purtat sâmbete muzicale tuturor videoclipurilor care prin stupizenia lor ontologică ne-au pavat drumul spre cinism. Azi, fiindcă-i Velăntainsdei, sărbătorim trăirismul bălos şi părul fluturând în vânt. Adică:
Cu alte cuvinte, sărbătorim vocea piţigăiată în mod deliberat, nevoia de a ne arăta unde e inima – în caz că nu ştim şi presupunem că acolo e pancreasul (1.28), senzualitatea forţată şi neconvingătoare, buzele suprarujate (să pară că-s mai multe 😆 ) şi mai ales, genialul vers şi profunda cugetare “Love was when I loved you” (min 2.03 – 2.06). Dacă nu mi-ar fi zis, poate că aş fi murit ca fraiera cu convingerea că “Love was when I hated you!” 😀
Toate acestea, în soundtrack-ul unui film ce spune o poveste de dragoste care a ieşit din comun printr-un singur amănunt: că a venit apa şi i-a luat.
Bravos naţiune, halal să-ţi fie!
Imi pare bine ca vorbele mele au ajuns la inima ta.
Totusi n-au trecut decat 10 ani de-atunci, esti o persoana tanara, am avut multe cunostinte care au descoperit marea dragoste in actul II.
Inteleg sa fii de varsta mea, ca sa te blazezi, si nici atunci. Am impresia ca atatea daruri nu ti-a dat Creatorul degeaba, are el vreun scop, chiar daca te-a lasat sa suferi la 20 de ani.
stai puţin că m-ai înţeles greşit. mi-aş fi dorit să am la 20 de ani un model de viaţă încurajator, nu o amoare-fără-margini. cred că am tot repetat că nu mă interesează să-mi pun pirostriile, nu mă interesează împlinirea amoroasă, nu mă interesează statutul civil “căsătorit”. mă interesează oportunităţile de a-mi dezvolta cariera şi de a face lucruri multe şi interesante.
şi asta nu e “blazare”, ci un alt mod de a percepe viaţa. dacă unuia îi plac sarmalele (adică are nevoia de a fi fericit numai din dragoste), de ce îi e greu să înţeleagă că altul e complet indiferent faţă de sarmale şi preferă, să zicem ardeii umpluţi (adică îşi doreşte realizări profesionale?) de ce să îi urezi unuia care vrea ardei umpluţi: “las’ că o să mănânci şi tu sarmale, nu dispera!” de ce să îi tot bagi sarmale cu sila pe gât?
Pai mi-am facut de ieri blog Lorena.Ma bucur ca mai sunt si oameni carora le place orasul Braila.Sunt nascut in acest oras, locuiesc de 12 ani si ce pot sa zic…ca structura, organizare este un oras exceptional, ba chiar este cel mai simplu oras din tara deoarece toate strazile(cu exceptie celor care te duc in afara orasului) de duc intr-un singur loc, la mal de Dunare :).Partea negativa este aceia ca s-a umplut in ultimii ani de tot felul de specimene umane excrementale care cu timpul au contribuit la patarea in profunzime a imaginii orasului.In prima zi de facultate caand mi-am cunoscut colegii, unul dintre ei cand a auzit ca sunt din Braila mi-a zis “de la Braila de la cutitari”.Oricat demult ti-ai critica orasul natal datorita paritlor sale rele, tot ti se va face dor de el odata si-odata, cel putin in cazul meu de cand sunt student la Bucuresti ma mai apuca uneori dorul, pentru ca aici am multe amintiri legate de trecut, de copilarie…si apropo, nu am 20 de ani, am 19 🙂
Pai, daca tot am schimbat noi subiectul pe aici, haideti sa va spun ca mie mi-au fost, de-a lungul timpului, dragi urmatoarele orase: Brasov, Alba Iulia, Constantza si Tulcea, deci , zone diferite, mentalitati diferite. La Brasov mi-e drag aerul de munte, la Constantza marea, la Alba, rezonantza istorica si la Tulcea apropierea Deltei si…lipovenii, oameni faini, desi unora le par ciudati.La Cluj am fost studenta si nu stiu de ce mi-a parut rece orasul acela.Cred ca oameni faini sunt peste tot. Braila nu am vazut-o, asa ca nu ma pronunt.
bine, eu am văzut doar partea frumoasă a Brăilei şi am cunoscut doar oameni buni.
vârsta ţi-am calculat-o prin scădere 2009 – 1989 = 20. deci, oricum schimbi prefixul anul ăsta. 😉
iar la câte activităţi culturale şi cluburi de tot felul există în bucureştiul ăsta, nu ai cum să rămâi singur decât dacă vrei asta cu tot dinadinsul. 🙂 poţi merge la schimb de cărţi cu bookblogii şi să cunoşti lume acolo – dacă îţi place să citeşti. poţi merge la sădit copăcei cu http://www.maimultverde.ro dacă eşti fan al naturii. există multe cluburi virtuale pentru orice plăcere pe care ai avea-o – şi ocazii să te împrieteneşti cu o mulţime de tineri. în era internetului, lumea din jur ţi se deschide altfel.
cutza: iar eu la cluj m-am distrat minunat. în fond percepţiile despre oraşe sunt atât de subiective…
Alta e cand locuiesti aici de 12 ani si alta cand il vizitezi ocazional.Da tocmai ce ziceai de cluburi si activitati culturale, stiu si nu fac ca oricare altul sa critic Bucurestiul datorita aglomeratiei si poluarii, acei oameni inchisi la minte care vor sa vada doar partea rea a capitalei.Am observat ca Bucurestiul ofera multe oportunitati, iar tu ca om trebuie doar sa stii sa profiti de ele.Chiar ma gandeam intr-o seara, stand la camin de vorba cu colegul de camera la o bere, sictirit de cluburile pline de oameni ieftini din Regie, la un club unde se asculta muzica mai veche(in genul celor de pe EuropaFM), sau de ce nu muzica romantica ca si asta e placuta.M-am gandit ca intr-un asemenea club as avea sansa sa intalnesc oameni mai speciali, nu stiu…discutand cu colegul de camera(care este anul 5) acesta imi da exemplu de un asemenea club pe nume El Grande Comandante.Nu am avut cand sa-l frecventez dupa sesiune dar sper ca in cel mai scurt timp am sa pot merge acolo(pentru ca acum sunt in vacanta in orasul natal), cand voi reveni in Bucuresti si daca o sa-mi placa, voi decide sa mai frecventez astfel de cluburi, iar referitor la citit, fiind student la Politehnica crede-ma ca numai am timp si nici nu-mi mai arde si de altele dupa atata stres acumulat la facultate, am fost inscris in Aeroclubul Bucuresti si nu am fost decat la doua cursuri, acestea desfasurandu-se numai in weekend sambata inclusiv duminica si nemaiavand timp liber am decis sa renunt, ca era suficient stresul si oboseala acumulata la facultate.Cu totii stim ca Politehnica are facultati grele(printre cele mai grele din tara), programul este foarte incarcat, iar cei care vor sa mai faca o facultate in paralel cu Politehnica nu au cum, dar in fine nu asta conteaza.Asa ca asteptand weekend-ul cu sufletul la gura am renuntat la aeroclub, plus ca atunci cand veneam la cursuri nu existau locuri suficiente in banci datorita numarului colosal de inscrisi.Mi s-a parut o bataie de joc asa ca am decis sa renunt pentru ca-mi ajunge prea mult sters si nervi acumulati din cauza facultatii si neavand cand sa mai respir ca sa zic asa ca nici weekend-ul nu il mai aveam liber, mai bine am renuntat.Ei…bine poate ca acum altii vor zice ca am facut o eroare, dar va zic ca daca a-ti fi in locul meu, nu cred ca va mai arde de altceva dupa zile consecutive de oboseala enorma…
atunci fă-ţi cont la sădit copăcei, să te aeriseşti. e pe baza de voluntariat şi te duci doar când vrei. şi e frumos. şi mai şi salvezi planeta! 🙂
Stai un pic, nu am zis ca nu m-am distrat eu pe acolo, ca doar 5 ani ce sa fi facut?
Daca erai mai simplu de “citit”, poate ca mi-ar fi placut mai putin sa te citesc.
De ce creezi artificial o incompatibilitate intre “realizat profesional” si statutul de” casatorit”, mai bine zis de viata de cuplu ?
Sa stii ca aceste notiuni pot coexista foarte bine, nu inseamna neaparat ca o femeie casatorita se transforma automat in menajera casei care se reduce la : bucatarie, copii si biserica, cum zice neamtul. Iar sotul ,in robot care trebuie sa pompeze bani in sfanta institutie numita ” familie”.
Cuplurile din ziua de azi sunt mult mai emancipate, nu neaparat se oficializeaza. Viata conjugala ofera o putere nebanuita, partenerilor, fiinte socializate prin excelenta ,carora le vine foarte greu sa reziste singuri.
In cuplu, necazurile, bolile, supararile sau marile dureri ale vietii pot fi depasite mai usor. Viata in cuplu nu implica neaparat ca esti masina sexuala a partenerului si viceversa, implica in primul rand o mare dragoste , transformata ulterior intr-o mare prietenie, o deosebita intelegere fata de celalalt, in conditii de reciprocitate. Bineinteles ca poti testa toate acestea in timp si daca nu merge , nu merge, insa sa fii convins(a) ca iei atat cat dai din acest partenariat.
vulpe: nu am impus o incompatibilitate din start. dar tonul ăsta îngrijorat al tău, de “lasă că o să cânte privighetoarea şi pe gardul tău” m-a determinat să îţi explic că nu cântecul privighetorii e prioritatea mea. dacă e să fie – bine. dacă nu, sănătate şi virtute. dar nu îmi fac o dramă din absenţa privighetorii de pe gardul meu.
nemaivorbind că dacă mi s-ar înfiinţa privighetoarea pe gard, ar prinde-o pe loc pulache şi ar hali-o cu fulgi c tot. 😀
Ca un parinte virtual , lasa-ma sa-mi fac tot felul de griji.
fă-ţi. 🙂
Prin grijile astea cred ca-mi suplinesc niste goluri sufletesti.
Asa ca sunt ,intr-un fel, in castig.
mă bucur că simţi asta. şi acum piua, stop joc, am de lucru. promit să postez mâine ceva nou şi spicy şi facem alte o sută zece comentarii şi acolo. 🙂
:)) si eu am patit la fel ca the creatix, la 15 ani mi se parea foarte emotionanta melodia aceasta, acum stau si ma mir cum putea sa imi placa asa ceva. multumesc lorena ca mi-ai oferit ocazia sa vad melodia aceasta si altfel decat prin prisma adolescentei (nu am mai ascultat-o de atunci, fapt ce spune ceva despre melodie, nu?)
ok. 🙂
🙂
Scuze…dar chiar am zis-o la modul ironic!
Nu cred in ..inimioare!
🙂
ok, data viitoare poate adaugi o paranteză: (zise ea ironic). că un om care nu te cunoaşte chiar nu are de unde să-şi dea seama dacă afirmaţia ta era pe bune sau la şto. pare cât se poate de autentică pentru un outsider.
ok!
😉
Vine Madonna pana la urma!! Ahahaha, this made my day! 😆 Pe 26, aici, la noi, la romani, in Capitala, da! :biggrin: Vezi, am sperat bine. 😛
Ştiu. Şi când am primit ştirea de pe Mediafax, fix la tine şi la discuţia asta m-am gândit. 😛