Zece zile capitale: Ce modificări aduce OUG în Codul Penal

După cum se ştie, de câteva zile, noul guvern Grindeanu se chinuie să strecoare două ordonanţe care să dea frâu liber la mânării şi aranjamente, după vechiul model PSD. Una, cea cu amnistia şi graţierea puşcăriaşilor, e un subiect pe care l-am tratat exhaustiv. Această ordonanţă a fost promovată în primul rând, stârnind indignare legitimă şi determinând zeci de mii de cetăţeni din toată ţara să participe la demonstraţii. Şmecheria a fost următoarea: în timp ce noi toţi urlam în centru că locul hoţilor e în puşcărie, în umbră bântuia adevăratul cal de bătaie şi adevărata miză a luptei pesediste: ordonanţa care stipula modificarea Codului Penal.

Ieri, pe 31 ianuarie 2017, seara târziu, Guvernul a trecut mişeleşte ordonanţa de urgenţă pentru modificarea legii 286 / 2009 privind Codul Penal şi a legii 135 / 2010, privind Codul de Procedură Penală. Graţierea şi amnistia, folosite pentru camuflare, au rămas proiect de lege, care va merge în Parlament, şi va urma traseul lung şi corect.

La ora 1.15 noaptea, în pofida miilor de oameni care cereau demisia guvernului, ordonanţa de urgenţă era deja publicată în Monitorul Oficial. Niciodată, lucrurile nu s-au mişcat atât de repede şi de eficient. Iar asta demonstrează că manevra era în oarecare măsură premeditată.

Am stat la un pahar de vorbă târzie cu doamna avocat Elenina Nicuţ şi am invitat-o să-mi explice ce anume se modifică în Codul Penal, respectiv în Codul de Procedură Penală, şi ce soluţii legale are cetăţeanul de rând pentru a-şi apăra interesele, şi, implicit, statul de drept.

A) Abuzul în serviciu 

Cel mai grav lucru pe care îl aduce această ordonanţă e dezincriminarea abuzului în serviciu. “Practic, noua formulare goleşte complet abuzul de serviciu de conţinut”, punctează Elenina. Pentru că litera legii implică mai multe elemente care trebuie îndeplinite cumulat pentru a putea învinui un funcţionar public de abuz în serviciu, iar asta e aproape imposibil.
Dacă vechea formulă definea abuzul în serviciu ca îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, noua definiţie e aşa: “fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor cu serviciu, cu ştiinţă, îndeplineşte un act prin încălcarea unor dispoziţii exprese dintr-o lege, o ordonanţă sau o ordonanţă de urgenţă a guvernului şi prin aceasta cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 de lei ori o vătămare gravă, certă şi efectivă a drepturilor şi intereselor unei persoane fizice sau juridice”.

Aici, punctează Elenina, apar două capcane. Prima constă în faptul că legea 188 / 1999, referitoare la statutul funcţionarului public NU conţine dispoziţii exprese. Deci, practic, unui procuror îi este imposibil să demonstreze o încălcare a unei dispoziţii exprese, de vreme ce ele nu există. (Pe de altă parte, codul fiscal, care stipulează obligaţiile contribuabilului, e doldora de dispoziţii exprese.)

Valoarea de 200.000 de lei a fost remarcată de toată lumea, nu are sens să insistăm. Vă las pe voi să dezvoltaţi în rubrica de comentarii. 🙂

A doua capcană e în formularea “vătămare gravă, certă şi efectivă”. “Certitudinea unei vătămări o stabileşte doar instanţa. N-o poţi atribui din stadiul de urmărire penală. Deci, practic, nu poţi deschide urmărire penală cu un abuz nou constatat, pentru că nu ai cum să ai certitudinea stabilită dinainte de a deschide procesul.”

Pe scurt, nu poţi înhăma căruţa în faţa boilor.

Deci, practic, abuzul în serviciu devine imposibil de demonstrat. “E ca şi cum ţi-ar scoate deliberat bucăţele dintr-un puzzle”, spune Elenina. “Dacă nu poţi crea imaginea completă, ţi-e imposibil să faci un dosar”

Ce e drept, e drept. 

B) Neglijenţa în serviciu 

Acel art. 298 care se abrogă se referă la neglijenţa în serviciu. Dacă abuzul e doar descris în aşa fel, încât să devină mai volatil decât orgasmul feminin, neglijenţa este abrogată pur şi simplu, de la obraz.

“De exemplu, tu te duci la o instituţie să îţi faci nişte acte. Dacă dai de un funcţionar incompetent, care îţi greşeşte aceste acte, şi prin urmare suferi nişte pagube, nu îl mai poţi trage pe funcţionarul respectiv la răspundere, pentru că nu mai există infracţiunea cu pricina”, îmi explică Elenina.

C) Favorizarea făptuitorului 

În vechea formulare, se făceau vinovaţi de această infracţiune toţi cei care ajutau un făptuitor să-şi ascundă fapta reprobabilă. Noua formulare dezincriminează rudele, afinii până în gradul II, care nu mai au nici un fel de răspundere penală pentru ajutorul acordat unui făptaş.

D) Dezincriminarea pe acte normative 

Fie că vorbim de abuz în serviciu sau favorizare, dacă există un act normativ oricât de aberant să-l justifice, nu mai există răspundere penală.

Cu alte cuvinte, conform noii versiuni a Codului Penal, Guvernul toate emite un act normativ oricât de stupid, aberant sau generator de abuzuri – “numai blonzii au voie să iasă pe stradă”, fără a i se putea cere să răspundă pentru consecinţele dezastruoase ale legii cu pricina “claustrarea bruneţilor”.

“Principalul motiv pentru care au dat dezincriminarea e să-şi justifice propriul abuz în serviciu de ieri seara”, spune Elenina, “pentru că modul în care au acţionat ei a fost neconstituţional. Şi dacă răspunderea legiuitorului pentru actele normative dispare, îţi dai seama că pot legaliza şi hoţia la drumul mare nepedepsiţi, dacă vor avea chef”.

E) Conflictul de interese 

Până acum, conflictul de interese era reprezentat de angajarea diverselor rude prin cabinete, “să mănâncă şi gura lor ceva”.

În noua “viziune”, cel astfel angajat poate fi incriminat doar dacă “obţine un folos necuvenit”.

“Ca să înţelegi unde se poate duce măgăria”, explică Elenina, “să zicem că Parlamentarul X îl angajează pe fi-su  la biroul parlamentar, printr-un contract cu executare succesivă. Dacă dintr-o lună, fiul se prezintă la muncă o singură zi, şi-a executat atribuţiile contractuale. Deci, practic, folosul necuvenit e imposibil de demonstrat”.

Ceea ce, desigur, înseamnă că şi conflictul de interese este golit de conţinut.

Vestea bună e că toate acestea intră în vigoare în termen de zece zile de la publicarea în MO a OUG, iar acest fapt ne dă nouă o speranţă.

Ce se poate face legal? 

“Singura cale legală este abrogarea monstruozităţii printr-o altă ordonanţă de urgenţă”, spune Elenina. “Una emisă fie de guvernul ăsta, fie, dacă el cade, de cel care îi va urma.”

Şi cum convingem guvernul să abroge monstruozitatea?

Prin toate, absolut toate mijloacele de presiune publică disponibile. Proteste, manifestaţii, scandal, articole, greve, ultimatumuri. Ia-ţi toţi cunoscuţii la protest azi, mâine, poimâine.

Ai zece zile să te aperi de noul stat hidră care, iată, îşi arogă puteri nelimitate în a te devora după pofta inimii.

Ai zece zile capitale.

Foloseşte-te de ele cât poţi tu de bine. Şi dă share acestui articol să vadă şi vecinii tăi ce li se pregăteşte.

Foto: Matei Psatta, Monitorul Oficial.