Analiză literară de amor ghebos, ep. 3

Românul e născut poet. Românul e născut politician. Românul e născut expert în fotbal, medicină, istorie şi ce vreţi voi. Dar e un lucru la care românul e absolut ridicol, iar acest lucru e literatura erotică.

Am dat strigare printre cititori să îmi trimită pasaje erotice din cărţi şi manuscrise, să le analizăm literar împreună. Episoadele precedente sunt aici şi aici. E de râs, merită savurate.

Ieri, am primit pe mail, întru analiză literară, fragmentul intitulat “Studentă la Paris”, de autor neprecizat. Vom boldui opera, vom intercala în font normal notiţele mele. Lectură plăcută.

***

Mergem amândoi pe străduța cu pietre ciobite și pătate, pline de mirosurile călătorilor, într-un pas simultan. Ce caut eu aici? Unde merg? Oare mă ia de nevastă? Cred că ar fi timpul.

(Mamă, frăţioare, ce salto mortale de la ce caut şi unde merg la ia-mă de nevastă. Parcă ai fi unul dintre indienii care rătăcesc pe Facebook şi, din senin, îţi trimit mesaj cu “U butiful mary me lets have kildren.)

Oare a întâlnit pe cineva cât am lipsit? Începeam de toate să mă întreb. Intrăm în camera internatului, văd tot deranjul pe care îl lăsase. Covorul neaspirat de o săptămână, reșoul tocmit din bolțar, tigaia cu cartofi prăjiți pe masă. S-a dus amorul, mă gândii. Deschid gura și-o închid instinctiv. Făcui câțiva pași. Dulapul deschis cu hainele răvășite mă cheamă ca o fantomă din desenele animate. În cămăruța noastră mirosea acru, ca să nu zic că și a șosete nespălate. Las ușa întredeschisă.

(Chiar dacă a întâlnit pe cineva cât ai lipsit, respectiva a văzut dezastrul şi a fugit mâncând pământul. Ceea ce recomand să faci şi tu. Genul ăsta de slinos care nu se deranjează să dea un minimum de aspect prezentabil camerei când ştie că vii nu merită acces la păsă. Back off şi caută un motel.

De asemenea, presupunerea că întreaga Românie va da goagăl să afle ce pl noastră e ăla bolţar e de o naivitate înduioşătoare. Dacă nu eşti Ion Creangă şi intenţia ta nu e să realizezi fresca socială a satului românesc, abţine-te de la regionalisme.)

Îmi pun rucsăcelul pe cuier, lângă ușă. Mă dezbrac, el, automat, la fel. Ne descălțăm. Punem gecile în cuier. Ţi-e foame? îl întreb. Am un sandvich în geantă.

(Deci, stai. Tu te duci la el, dar tu-l întrebi dacă îi e foame, nu el pe tine? Ce gazdă lamentabilă. De ce îl fxxx pe ratatul ăsta?)

Nu am mai putut să-l mănânc, mi-a pus prietena Alexandra (îi zic, o știi, cea care era în cameră cu mine) când am plecat un sandwich cu creier pane. Le-am făcut înainte să plec cu ea. 10 lei/kilogramul.

(Holy smokes. Aşa de tineri, şi deja discută preţul castraveţilor din piaţă. Credeam că e topic de căsătoriţi cu trei copii, care trebuie să se descurce dintr-un salariu la call center.)

Aud un glas slab, încununat de o tuse: Nu.

(De ce ar fi vrut sandvişul tău stătut pe drum, când avea cartofi prăjiţi pe masă?)

Continuă să tacă mai departe și mai mult. Pornește televizorul.

(Păi dacă îl ştii prost, deschide tu un subiect de conversaţie. Pornitul televizorului e expresia plictiselii majore în ceea ce te priveşte. Nimic interesant de zis, nici o reacţie la jegul ăla ordinar care-ţi spune cu litere de tipar că-l doare în p de vizita ta, practic eşti mobilier. Fugi!)

Mă gândesc cu ciudă că putea să se uite la TV cât nu am fost eu lângă el. Pe mine televizorul mă irită.

(Şi cu tine e acelaşi lucru, pentru că eşti o gâscă plictisitoare. Dar încă poţi pleca de acolo. Încă poţi începe o viaţă autentică, în care să ai lucruri de zis şi să găseşti pe cineva care să dea doi bani pe tine. Fugi!!)

Rămân lângă bolțar. Îmi simt bătăile zgomotoase ale inimii. Nu știu nici ce să fac cu mâinile.

(Îţi zic eu ce să faci cu picioarele. Pleacă şi lasă omul să se uite la televizor.)

Rămân să-l privesc ca un orb, nedumerită.

(Cum privesc orbii?)

Mi se pare cam rece în cameră. El tot trist.

(Ziceai că îl priveşti ca un orb, cum se face că vezi că e tot trist?)

Fără să înțeleg de ce.

(Pentru că eşti boring af.)

Mă gratulez că am venit acasă, mă uit în jur și-mi zic: are nevoie de mine, bine că am venit.

(Din cum te tratează, aş zice opusul, că are nevoie mai mult de televizor decât de tine.)

Acum un an mă bănuia că sunt nimfomană. Acum…hm…În fond, eu nu pot să-i zic eu că eu vreau să fac sex.

(Dacă ai face sex în jegul ăla, cu un blazat care te ignoră şi se uită la televizor, da, eşti nimfomană. Sau extrem de proastă. Sau o nimfomană extrem de proastă. Oricum, ador construcţia: “eu nu pot să-i zic eu că eu vreau sex”. Propun un drinking game. Un shot pentru fiecare “eu”. Eu, chiar eu, ba exact însăşi eu nu pot eu să vreau chiar eu personal eu însămi pe persoană fizică să fac chiar eu sex, gen eu.)

Dar aș putea să-i spun că vreau să mă ia în brațe. Nu știam care parte a corpului trebuie să o mișc.

(Picioarele. În drum spre ieşire. Dacă tot faci sex cu toţi soioşii, apucă-te de sex work. At least get paid for it.)

Tac. Tace. El încă apasă pe butoane jonglând printre canale. După vreo 2 minute aud: hai lângă mine.

(Monolog interior: dacă tot nu pot avea o conversaţie inteligentă şi o am pe proasta asta pe cap, măcar să profit de singurul lucru interesant pe care îl are de oferit. O gaură umedă.)

Mă așez. Apoi mă ridic. Eu în picioare. El așezat. Și iar aud: așază-te. Eu mă așez. Mi-ar putea zice orice, el spune ce vrea, eu execut.

(După modul în care te-a primit în jeg şi n-a făcut un minimum gest de ospitalitate, gen vrei o bere de la Lidl, 1,99 lei, te mai şi execuţi. Eşti genul de proastă care face să pară că misoginii au dreptate. În momentul ăsta, nu ştiu ce simţiţi voi, dar eu o dispreţuiesc activ pe imbecilă şi mă aştept ca ăla s-o tufă egoist, să termine repede şi s-o dea afară, să-şi cheme singură un Uber.)

Ceva nu se leagă, mă gândesc. Mă uit spre bolțar, ca la un om. Pentru că nu știu de unde să o iau, tot ce-mi vine în minte este să-i povestesc cum a fost în sesiune.

(Acum, când s-a decis să te tufă? LOL. The disconnect.)

Deși puțin s-a uitat strâmb la mine, Levi își dă curaj…

(Monolog interior: Chiar mă respect atât de puţin ca bărbat să mi-o înmoi în dobitoaca asta? Plm, oricum am avut numai swipe left pe Tinder, măcar e o alternativă viabilă la încă o labă.)

Îmi ia o șuviță între degetele lungi. La un moment dat îmi desface delicat părul. Mă trage mai aproape de el. Împreunează mâinile în dreptul nasturelui de la blugi, atingându-mi cu degetele mici abdomenul apoi copasele. Nasturele se desface ca prin magie.

(Sau pur şi simplu se desface normal. Nasturele iese din deschizătura aferentă. Cum se desfac toţi nasturii.)

Își plimbă buricele degetelor de-a lungul taliei mele, urcă și se oprește cu ele în dreptul umerilor. Mă mângâie pe braț, îmi atinge buricele degetelor mele acum, cu podul palmelor. Râd cu glas stins în timp ce-mi prinde în treacăt buzele într-un sărut. Îmi întorc capul cu repeziciune, îl împing să și mă desprind în joacă de el. Percep senzația aceea în care îmi vine să-i spun: ești totul pentru mine. Dar mă abțin. Ce păcat, îmi zic, că la TV e meci.

(Aici avem prima mostră de umor din acest text. A durat ceva, dar iată. Aici am zâmbit.)

Îmi retrag umărul din îmbrățișarea lui. Nu-i mai zic că aș vrea să pună un canal de muzică. S-ar putea enerva la așa idee.

(Deci, ăsta vrea să te tufă, dar nu e dispus să schimbe canalul pentru ceva mai appropriate de creat atmosferă? Şi tu tot nu pleci? Tsss.)

Simt cum mă fixeză. Strânsoarea îmbrățișării se disipează. Își fac loc câteva săruturi pe frunte. Săruturi adânci pe piele se leagă apoi unele de altele. Ochii lui îmi cer să-l privesc. Vreau să-l înfrunt cu ochii. Ridic încet privirea. Îi simt respirația și îi văd tot trupul ca la razele X, deși sunt cu ochii în altă parte, pe aura lui.

(Subit, ne aflăm într-o şedinţă de yoga, meditaţie, ne răscolim reciproc chakrele.)

Îmi atinge cu buzele lui reci podul palmei. Fără să ne desprindem ajungem să ne atingem unul altuia buzele. Am vrea parcă să găsim cel mai lung sărut, cel mai lung gest de iubire, întinși pe lângă cearceaful adunat la margine. Mâna lui explorează, răsucindu-se în mângâieri, toate cele patru colțuri ale abdomenului, de parcă mă măsoară.

(Cele patru colţuri? Eu zic să aprofundezi euclidian. Dreptunghiul abdomenului. Sau dacă ai şi un pic de burtă, trapezul abdomenului. Trasează drepte perpendiculare, care formează pătrate perfecte. Să am şi eu senzaţia eluzivă de pătrăţele.)

Ochii, obosiți de nesomn îmi ard.

(Stai. De unde eram horny as f, dispuşi să trecem cu vederea jegul, lipsa manierelor, meciul de la tv, acum subit te ard ochii de la nesomn? Eu zic că e doar alergia la praf, din cauza covorului neaspirat.)

Îmi descheie nasturii cămășii și își bagă un braț sub mine. Deodată, mă simt ca un prunc într-o poiată.

(Încă nu am văzut un prunc într-o poiată, şi nu mi-e clar ce presupune asta.)

Cu gest hotărât îmi cuprinde oasele proeminente ale bazinului cu căușul palmelor lui. Trece ușor cu dosul palmei în mișcări hotărâte de pe abdomen pe sâni. Își apropie buzele de sfârcurile astringente într-o răsuflare.

(astrigent, astrigente: substantiv neutru. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. din franţuzescul astrigent. Sursă: dex.

Mă întreb ce secreţie combăteau sfârcurile eului narativ, dar mi-e frică să aflu răspunsul.)

Capul îmi vâjâie ușor și amețitor.

(De la astringenţi.)

Cu degetele încovoiate îmi mângâie coapsele, apoi pubisul. Îl mângâi și eu cu una din mâini, însă destul de mecanic. Îmi simt capul tot mai greu, respirația intensă.

(Fată, ai un atac cerebral. Spune-i să sune la 112, că încă există speranţă. Eşti tânără, o să scapi.)

Se ridică ușor pe șezut. Mă ridic și eu cu mișcări egale. El mă trage la loc deasupra lui. Îmi prinde genunghii cu toate degetele.

(Dar câte are?)

Mi-i mângâie. Cu mișcări șerpuitoare mă încolăcesc pe lângă corpul lui. Ne îmbrățișăm.

Fumul și greața pe care le adusesem din autogară s-au disipat de tot. Mă aștept la o confirmare din priviri. Accept cu un oftat acest dram de dor oferit, într-un val de căldură care mă învăluie și îmi subțiază trupul ca un șarpe,

(măcar dacă ar funcţiona aşa, cred că m-aş tufe toată ziua.)

ștergând-mi din minte iluzia fructului oprit.

(despre care nu a fost vorba pe nicăieri până aici. Ce fruct oprit? Avea ăsta mere pe undeva? Că dacă prin fruct oprit te referi la sexul dintre voi, am veşti: E singurul motiv pentru care te-a luat acasă.)

Încet, încep să-mi amintesc la ce destinație rămăsese acea bucată din mine.

(Această afirmaţie e riscantă. Risc să înţeleg că în acest punct al acţiunii, eroina descoperă că nu avea păsărica la ea, că i-o furaseră interlopii în tren sau ceva. Stai, stop, trebuie să ne oprim, mi-am pierdut vaginul pe drum. Abia aşa, textul ar fi devenit interesant.)

Întreagă, nici urmă de acel fum necunoscut, mă văd ca-ntr-o oglindă, dăruindu-mi tot trupul, bază pe care se vor naște copiii mei ca o spirală pe un bolțar.

(Păi, stai. Exact cu o propoziţie mai sus, o bucată din tine lipsea misterios. Iar “bolţarul”, regionalismul ăsta iritant care răsare exact în mijlocul pasiunii învârtoşate, mă face să râd cu spume. Sorry.

Acum, explicaţi-mi şi mie situaţia. Vine Getuţa la individ acasă. Ăla o tratează ca pe ultima c**vă proastă pe care o primeşti în jeg pentru că nu-ţi pasă oricum ce crede şi pui televizorul numai să n-o auzi vorbind. Şi ea visează la copii pe bolţar. OK, poate că, în unele cazuri, misoginii chiar au dreptate.)

Ne desfacem din îmbrățișare, deși eu aș vrea să rămân lipită de el… El se ridică și-și caută din privire hainele să se îmbrace. Se ridică de pe pat și mă ocolește ca pe o statuie.

(Am zis mai sus că o să-şi descarce icrele în ea şi o să termine scurt şi eficient, să nu piardă meciul? Am zis.)

Se duce să tragă două fumuri. Vine înapoi zgribulit de frig, se pune pe marginea patului, se întoarce, dă drumul la TV și începe să se uite la un meci.

(Mizând că găseşti singură ieşirea.)

Bănuiesc că același pe care-l începuse. Nu mai spun nici eu nimic. Las’ că a fost bine.

(A fost bine? Asta e noţiunea ta de bine? Mă întreb de ce abuzuri cutremurătoare ai avut parte în copilărie, dacă asta e bine.)

***

Acum, trebuie să recunosc, nu îmi dau seama care e mesajul autoarei. Îl dă de gol pe prietenu-su că e un slinos care nu dă doi bani pe ea şi o foloseşte pentru masturbare asistată, apoi reîncepe s-o ignore? Atunci de ce avem siropoşenia cu fructul oprit, spirala pe bolţar şi alte rahaturi similare?

E echivalentul feminin al lui Dumb and Dumber, unde se presupune că râdem de cât e de proastă? Atunci de ce nu avem mult mai multă comedie voluntară? Câte o poantă hazlie la fiecare trei rânduri.

Oricum, morala pentru mine e: NU faceţi sex în mirosul acru al ciorapilor împuţiţi. Mai bine vă comandaţi un dildo de pe net şi vă rezolvaţi singure, în timp ce sorbiţi dintr-un vinuţ roşu şi vă puneţi Radio Barry White pe Spotify.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.