Baconschi și feminitatea

Oameni buni, m-am săturat de o tâmpenie pe care masculii feroci simt s-o enunțe periodic.
Și anume: mvai, femeile erau mai fericite înainte de emancipare.

Tâmpenia asta îmi apare periodic în vizor și mă zgândăre crunt pe cerebel. Mai ales că enunțatorii NU au făcut vreodată vreun sondaj de opinie printre femei să vadă cât de fericite erau. Mai ales că multe femei mințeau public, să se conformeze unor norme. Sau să nu fie arse pe rug, Sau whatever.

Luăm ultimul exemplu de mascul pus pe opinii despre cum se simțeau femeile, și opa… Spre surprinderea generală, nu e Costel Bossultan, likenkiat la jcoala vietzi. E chiar Teodor Baconschi, intelectual de marcă, care zice precum urmează:

Cine ești tu să decizi dacă femeile se simțeau bine în pielea lor sau nu?

Pe câte persoane ai făcut sondaj să stabilești dacă se simțeau bine în pielea lor sau nu?

Și chiar presupunând prin absurd că ai făcut ședințe de spiritism și 57646789 de femei de dinainte de 1700 ți-au confirmat că le era ok să fie acuzate de vrăjitorie în cazul oricărei inițiative libere, și că le era ok să nu aibă banii lor, și scopurile lor de viață să fie servite doar prin reprezentant: “doamna X”, şi multe din muncile lor să fie atribuite doar masculului pe care-l slugăreau.

Aceste femei care declarau că erau fericite aşa NU aveau informaţie despre lumea de oportunităţi care se deschide când EŞTI PROPRIUL TĂU STĂPÂN.

Multe nu au nici azi habar. Şi tot atârnă de mascul 1, 2, 3, n, milogind fericire de la el.

“Cultura complimentelor, derivată din ethosul cavaleresc, nu făcea decât să arate că ele se bazează pe o falsă inferioritate, afișată ca atare, dar compensată printr-o condiție de fond cu adevărat regală.”

Cu alte cuvinte, aveau mare trecere ipocritele care aveau răbdare de jocul ăsta idiot, în care eu mă dau mică şi umilă, să zici tu “nu, nu, nu, eşti specială”.

Dar luau ţeapă, pentru că în 90% din cazuri ERAU crezute şi tratate de mici şi umile, iar contribuţia lor la diverse lucruri era ceva înţeles de la sine.

Cea mai bună dovadă: acum o generaţie, definiţia iubitului perfect era “nu bea şi nu o bate”.

Definiţia iubitei perfecte era: “gospodină perfectă, face toate treburile casei, găteşte ca o mamă a bucatelor, stă toată ziua să frece în bucătărie să fie casa lună, zero preocupări intelectuale, deh, femeie şi ea.”

Şi mai are şi privilegiul deosebit de a făta.

Privilegiu pentru care îi confiscăm orice drept de a se afirma în nume propriu. Dacă tot are un ovar productiv, la ce altceva să spere în viaţă.

Lasă că maternitatea e un chin fizic şi emoţional, lasă că îţi degradează trupul şi te leagă pe urnătorii tz ani, lasă că dacă era în afara hârtiei numite căsătorie, copilul era din flori şi tu c–vă degradată şi dispreţuită social.

Că viaţa întreagă era un slalom: zero educaţie – convinge pe unu să te ia de nevastă – slugăreşte-l pe ăla şi pe copii toată viaţa – mori.

Ce e cu adevărat regal în asta?

Nimic. E cea mai obscenă sclavie.

Cultura complimentelor nu avea nici măcar rolul de a compensa ceva în această condiţie cu adevărat oribilă. Exista strict pentru că periodic ni se scula nouă cavalerilor plua şi era mai interesant s-o îndesăm în ceva umed decât să dăm o labă pe uscat.

Azi, s-a oprit cultura complimentelor pentru că în sfârşit ne-am eliberat suficient încât să spunem: Vă vedem. Citim dincolo de vrăjeala de doi bani. Nu, mersi, nu ne culcăm cu tine. Te găsim respingător.

De ce să mă falsific eu la maximum, pentru satisfacţia altuia, ca apoi tot ăla să pretindă că eram mai fericită înainte? E genul ăla de cinism de la care mi se strepezește ficatul.

*

“Iată că am ajuns acum în epoca în care complimentarea unei femei e fie o tehnică de seducție desuetă (și deci respingătoare) fie o adevărată ”agresiune”, care le reinventează abuziv ”inferioritatea”.

Ce tristă – și plină de răutate – răsturnare spirituală!” 

Da, dacă o complimentezi pe una care nu e atrasă de tine. Şi care în trecut se dădea peste cap să MIMEZE că e măgulită, să nu te jignească.

Ce SĂNĂTOASĂ răsturnare spirituală, că nu trebuie să mai rânjim aprobator la toate idioţeniile.

Nu, mulțumesc, nu mă interesează să-mi povestească diverși că sunt frumoasă, sexy, fabuloasă, blondă și cu ochi albaștri. Prefer să port discuții cu sens.

*

Colac peste pupăză, vine o proastă să comenteze:

E oribilă atâta isterie pentru emancipare a activistelor cărora nu le lipsește de fapt niciun drept. Acestor femei urâte, cu gura mare și plătite bine li s-a dus orice urmă de mister și feminitate. Ce bărbat mai poate fi atras de o femeie căreia nu-i ajunge feminismul nici astăzi, când poate deveni ,,bărbat”, dacă atât o duce mintea?!

Mulţumesc, mi-e perfect suficient să fiu plătită bine. Mi se rupe plua pe lung, pe lat și chiar pe oblic ce bărbat poate fi atras şi ce bărbat nu. Preferabil niciunul, pentru că vreau cititori cu creierul la ei, nu orbiteri.

Misterul și feminitatea nu contribuie cu nimic la fericirea personală a deținătorului, so, a se scuti.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

17 Responses

  1. Ady says:

    apropos de ”d-na X”, unde X era numele sau profesia/funcția bărbatului. eram copil, acum cca 30 de ani într-un oraș mic, deci destul de patriarhal, tata e profesor, mama educatoare (ambii foarte respectați și căutați în profesiile lor). se găsea câte o cucuana (doar femei îmi amintesc să fi auzit așa, nu și bărbați) să-i zică sau să vorbească despre mama ca ”d-na profesor”.
    și-n capul meu mic, de copil foarte cuminte și destul de obedient era ”dar mama e educatoare, are propriul ei job, propria profesie și e foarte bună în ea, nu e d-na profesor pt că e nevasta lu’ tata, e d-na educatoarea pt că asta e ea”. recunosc că n-am avut niciodată curajul s-o spun cu voce tare, dar ideea era la mine-n cap.
    am terminat recent de citit ”învățare” de tara westover. la un moment dat eroina citește mary wollstonecraft și john mill, teoreticieni ai feminismului prin secolul 19. și la un moment dat este citat john mill care spune ceva de genul ”nu mai putem ști care e natura femeii. după atâtea secole în care a fost supusă, abuzată, fără drepturi, tratată ca un obiect, bătută, obligată să fie mamă, etc lucruri care au avut repercusiuni asupra psihicului feminin, pur și simplu nu mai putem ști care este adevărata ei natură.” (la vremea aia se discuta mult despre asta)

  2. snm says:

    Acest domn sufera de fractura de logica: daca nu le trebuia femeilor emancipare, de ce s-au emancipat?

  3. Ratacind pe net says:

    Rahatul asta cu misterul m-a scos din sarite de cand ma stiu.
    Vreti mister, jucati jocuri din alea cu detectivi.
    In rest, dincolo de masturbarile mentale cu ‘hai sa ne jucam de-a misteriosii’, e VIATA REALA. Da, chestia aia de care incearca atatia sa fuga.

  4. Lorena Lupu says:

    când o să plătesc factura la curent cu mister, promit să bag tot misterul din lume.

  5. Pe mine m-a enervat la culme o fraza care i-a spus-o unei doamne “nu vă cunosc, desigur, intimitatea mentală și nici capodoperele din sertar!” Aluzie la faptul ca “Mno. Uite eu am scris carti, sunt Cineva. Daca sunt Cineva, ceea ce spun eu, automat e mai important decat ceea ce sustii mataluta”. Tipic, ipocrit si am tendinta sa cred, impotent 😀

  6. Lorena Lupu says:

    da, insinuări penibile de superioritate.

  7. Vlad says:

    Pai e simplu — inainte de emancipare nea Baconschi era automat o partida buna, indiferent de față si atituine samd si-si alegea ce voia el.
    Altii urati cu spume dormeau 3 ore pe noapte ca sa ajunga in pozitia in care “ce picioare li se inchid?”(citez din memorie).
    Se baga fisa statut social, pozitie materiala, cadea produsul sex cu prospatura.

    Azi nu mai e asa de simplu.

  8. ana says:

    oh, domnul baconschi. cel cu dna vulpe in jacuzzi, cu tanara prin parc si cu elogiile la adresa elenei udrea.
    “Eu, Elena, sunt foarte bucuros sa lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tau, in calitate de coleg. Esti inteligenta, esti frumoasa, esti tenace, ai anduranta la mediul general dezgustator al politicii romanesti si nu te deranjeaza vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce inseamna ca vei putea face cu oricine echipe de valoare si PDL are probabil nevoie de acest lucru”, zicea baconschi pe cand era mare ministru de externe.

    jalnic personaj

  9. Morbo says:

    Ce fosila de 2 bani, și nu e vorba de vârstă, ci de gândire.

  10. Lorena Lupu says:

    dacă scria “nu pot fute ca înainte”, jur că nu mă deranja.
    mă deranjează doar că are tupeul să vorbească despre sentimentele femeilor.

  11. Lia says:

    “Cultura complimentelor, derivată din ethosul cavaleresc”… bla, bla, bla… Ce femeie contemporană cu epoca ei stă să asculte un individ al cărui limbaj e împănat cu astfel de prețiozități răsuflate! Cu așa ceva agață, cel mult, vreo babă pișcotăreasă, pe la lansările de carte. Pompoșenii menite să ascundă o gândire de om neevoluat, pentru care femeia rămâne coasta pe care a modelat-o Cel de Sus ca să nu se plictisească bărbatul!

  12. Lorena Lupu says:

    mulțumesc.

  13. Kitana says:

    Triunghiul de aur- recte baconschi, papahagi, neamtu- sunt de un pitoresc inedit. Ei se pretind mari filosofi si cunoscatori ai feminitatii in toata maretia si splendoarea ei. (Cred ca nu lipseste “Playboy”) din baie 🙂

  14. Lorena Lupu says:

    Eeek.

  15. Mirela Chirica says:

    Xaara Novack o slabiciune, nu s-a putut abtine. S-a simtit probail putin in nesiguranta 😉 si are a indemana acest lucru la care poate recurge. Din pacate isi refuza astfel sansa la o intelegere mai profunda a celorlalti.

  16. Titus Germanicus says:

    Huh?! Care dracu-i rostul efortului depus pentru a bate apa-n piuă despre aspecte pe care nu le poți controla? Te întreb cât se poate de serios: tu ești serioasă? Cât de actuală mai este această problemă? Când îți exteriorizezi gandurile, te întrebi măcar o dată dacă subiectul prezintă interes sau este de actualitate? Metoda cantitativă este utilă doar după aprecierea metodei calitative. ex. Cât de puternic afectează analfabetismul unui individ, corpul social din care face parte – metoda calitativă (efectele și severitatea afecțiunii); câți analfabeți sunt în România – metoda cantitativă (nivelul riscului la o populație dată).

  1. June 27, 2019

    […] Lucian Mândruţă a dat share la textul în care analizasem aberaţiile baconschiene despre cum femeia era mai fericită înaintea […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger