Discutam acu’ două postări ce anume îi determină pe oameni să devină extrem de nesuferiţi când se apucă să comenteze pe blogurile altora, şi implicit, ce îi face pe tot mai mulţi dintre noi să moderăm la sânge comentariile pentru a nu ne transforma blogurile în talciocuri.
Ad-hoc, am “puit” următoarea clasificare a “nesuferiţilor” – care e păcat să rămână un simplu comentariu:
a) Pisălogii
– suferă de o lipsă cruntă de realizări profesionale. Şi atunci, ambiţu’ lor e să le dovedească şi altora că sunt proşti.
Cum îi recunoşti:
Apar cu nişte afirmaţii sforăitor de entelectoale, dar la prima încercare de a-i contraargumenta, pierd şirul şi sar direct la injurii.
b) Bă’eţaşii teribilişti
Aka: cei care freacă duda toată ziua şi cunosc femeile doar din povestioare de Hustler şi filme porno unde dialogul e: “Ce faci, scumpo?” “Stau la plajă.” “Te-aş fute.” “Aaaah ce bineee…”
Ăştia, săracii, au un discurs limitat, să zicem aşa, de modestele lor resurse. Şi desigur, teribilismul faptului că bă’eţaşul e primul din familie care ştie că butonul ON aprinde compul.
Cum îi recunoşti: după modul ridicol în care încep, continuă şi încheie un dialog
c) Urangutanii analitici:
Simptome: ăştia au tiiiiiimp cât cuprinde, răbdare să te frece la icre şi o sete incomensurabilă de a se afirma.
Cum îi recunoşti: după comentarii foarte lungi, în care te contrazic cu fraze întortocheate – cât mai ilizibile, ca să nu înţeleagă nimeni ce vor de fapt, dar să zică: mooooa, ce dejtept e ăsta!
Abia când începi să îi încontrezi cu argumente clare se observă că nu pun creierul la contribuţie. Dar asta contează mai puţin, pentru că următoarele comments vor fi din ce în ce mai încâlcite.
d) Crizaţii insignifianţi (de ambele sexe)
Simptome: singura lor oftică legată de tine e generată de faptul că întâmplător exişti şi tu
Cum îi recunoşti: intră iar şi iar, postează câte o insultă sau un “da’ ce importantă te crezi, fă!” şi pleacă. Singurul răspuns la genul ăsta de mizerii ar fi: “Da, mă cred importantă pe blogul şi scrierile mele iar tu îmi confirmi importanţa, vizitându-mă.” Desigur, dacă le-aş aproba.
Aştept să completaţi clasificarea de mai jos cu traume de-ale voastre personale – dacă nu cumva sunteţi genul ultra-norocos de blog citit doar de persoane cu maniere aristocratice şi argumente socratice. 😀
ai uitat spammerii 🙂
Da niste exemple nai?
nicole: spammerii îl supără pe akismet, nu pe mine.
dadatroll: chiar vrei? 😛
dadatroll are dreptatea, ar merge niste exemple :)…
offtopic, e de studiat si reactia blogherilor la critica… unii o vad ca o simpla disputa de ideii, unii o vad ca atac la persoana, unii cauta greseli de gramatica ca sa nu raspunda comentariilor… si ma refer doar la comentariile care nu intra in niciuna din categoriile spuse de Lorena…
Dece nas vrea?
Daniel: depinde şi de calitatea criticii. o grămadă de lume confundă critica şi atacul la persoană.
dadatroll: eu ştiu? 🙂
Si pe mine ma enerveaza treaba asta intr-o discutie. Ii spui unuia ‘nu sunt de acord’ si el/ea iti raspunde ori ‘esti prost/proasta’ ori ‘pai sigur, numai tu sa ai dreptate intotdeauna si eu nu’ si altele de-astea.
Pana la urma ce rost mai are o conversatie daca toata lumea e de acord intotdeauna? Mie una imi place sa mai fac pe ‘avocatul diavolului’ cand ii vad pe toti porniti pe o idee. Chiar daca nu sunt de acord cu partea pe care o sustin in conversatia aia, e frumos sa iei in considerare si cum se vede de pe partea cealalta a gardului.
Alta treaba ‘frumoasa’ (capitolul a. presupun 😛 )
Ma contraziceam acum ceva timp cu un nene apropo de existenta unui anumit obiect pe aeroportul de la Otopeni. Eu lucrasem acolo vre-un an de zile, el…trecuse doar ca pasager. Dupa vreo cateva runde de ‘ba da/ba nu’ (cu argumente, cel putin de la mine) zic ‘bine ma, asa o fi, daca zici tu’ ca incepea sa ma enerveze si pe mine. N-a mai contat, nu era informatie vitala si nu castica nici unul dintre noi nimic.
Dupa principiul asta merg si acuma: ce ai de castigat dintr-o cearta de genul asta…? de obicei iesi cu ego-ul un pic umflat daca ‘castigi’ si un pic ‘dezumflat’ daca nu castigi. Si?
Am avut onoarea de a întâlni un exemplar de “urangutan analitic”, care încerca să mă convingă să nu mai fiu incisiv şi sadic în opinii. A fost amuzant la început, dar când o porni să scrie post-uri de mă dureau ochii când terminam de citit, s-a terminat distracţia. Interesant blog, o să mai trec pe-aci din când în când, se pare că aş avea ce citi…=))
Fii binevenit!
-stalkerii: aia care nu au curaj sa iti spuna in fatza ceva si te freaca pe blog, mess, mail, sub diverse nume si avatare si apar dupa ciupercutz cand crezi ca ai scapat de ei. de cele mai multe ori, apar pe bloguri ale unor persoane foarte taioase sau cu personalitate.
-mihai apienii care mi-au placut la inceput si apoi mie mi-au facut capul calendar, mie si prietenelor mele cum ca de ce aparam homosexualii si de ce suntem depravate si fara credintza in Domnul, asa ca l-am scos din lista.
-inapoiatzii. aia care nu se prind de glume inteligente, care nu au o viata a lor si socializeaza numai pe net, pe enspe retele de networking, pe mess, blog si se vede ca sunt niste low life losers dupa cum vorbesc, extrem de submissive si te ling in fund cu limba aia lunga. ca sa nu mai zic ca nu scapi de ei nici cu rugaciuni daca le-ai aratat simpatie.
-marii misogini. cred ca nu au bani sa isi cumpere Ciao sau Star si fac show la ei pe pagina povestind cum ar insangera ei femei si cum le-ar viola si omori. cand le explici ca e inuman sa scrii asa ceva, se iau de tine dar in fine…
-marile neintelese. niste ciudate care isi fac avatare gnomice, pagini eclectice, asexuate si isi pun nume gen “schizo” sau “psycho” etc.
-bine, mihai apienii intră cu glorie în categoria urangutani analitici. eu l-am zburat pe băieţelul ăla după primele două replici tâmpite şi fără legătură cu postarea. senzaţia mea e că are probleme grave.
-oamenii submissive nu mă deranjează cu nimic – dacă nu au ocazia unei vieţi aşa cum şi-o doresc, nu am nici o problemă să le ofer o măruntă compensaţie – cu condiţia să nu devină obraznici pe urmă.
-pe marii misogini nu îi citesc. 80 la sută din ei, în viaţa reală, sunt sclavii unor mame dominatoare sau iubite capricioase – de-aia fac pe durii pe net.
-ce pagini îşi fac marii neînţeleşi, din punctul meu de vedere e strict problema lor. nu mă deranjează, nu îi deranjez.
stiu dar ziceai sa scriem care ne deranjeaza pe noi.
io recunosc ca ma enerveaza unele faze, cel putzin la blogul oaneimaria despre gayfest, ala care o avut 168 de comentarii, am vazut atatea mostre de lipsa documentarii stiintifice, biologice, psihologice, oameni care urasc, oameni cu prejudecatzi, mostre de gandire sovietica, cum am indraznit sa le numesc si foarte tare m-am enervat sa vad ca argumentele mele intelihente se loveau de peretzi. acuma regret, iti dai seama, as fi vrut sa nu vorbesc asa dur cu ei, ca s-au suparat, ala a fost singurul episod cand mi-am iesit literalmente din matca:-)
dupa episodul ala, am fost si eu stearsa de pe blogurile lor si am devenit persona non grata. asta este, roata se intoarce:-)
Heei Loreine m-ai uitat deja? categoria teroristi 🙂
sperii lumea… :)) uni poate nu or sa ti mai scrie cand vad clasificarea ta… daca ii vei crede si pe ei nu stiu cum …
Oricum ai dreptate… dar nu prea ai ce face cu persoanele de genul acesta .
zâna carabină: ok. ideea e că nu vreau să perpetuez conflicte urâte de pe alte bloguri, aici. mai ales că principalul scandalagiu de acolo a fost acelaşi individ – care reuşeşte performanţa de a se încadra simultan în toate cele patru categorii enumerate pe mine mai sus.
D: nu, categoria terorişti e o supracategorie, care înglobează tot ce se vede mai sus.
mihai: dacă cei din clasificarea mea se vor speria şi nu îmi vor mai scrie, jur că o să plâng cu lacrimi de crocodil 😀
iar cine se ştie curat, nu văd de ce şi-ar face griji.
au, ma doare.Ma dau jos de pe podium.Nu-mi mai place acolo :)) Nu te grabi sa-ti cumperi servetele , ma indoiesc ca vei plange.Asa ca iti urez cat mai multe zambete: de bucurie, de ironie.
Nu am de ce să cumpăr şerveţele – un alergic e întotdeauna aprovizionat.
si ai nasu rosu? asa ca mos Craciun? 🙂 Presupun ca e vorba de rinita alergica.La ce faci alergie in afara categoriilor mentionate mai sus? Intreb si eu ca sa stiu cum poate fi “omorata” Lorena Lupu. 🙂
La parteneri neserioşi de afaceri. (asta fără nici o legătură cu această postare şi comentatorii ei.)
Bloggerii astia, din ce in ce mai nesuferiti 😆
eu nu vorbeam de bloggeri, vorbeam de comentatori. Pentru a scrijeli o cretinătate pe blogul cuiva, nu e nevoie ca personagiile să aibă blog. E de-ajuns să aibă un PC, net şi un mare gol acolo unde un om normal are creierul.
Realitatea e ca seriozitatea e o floare rara, mai ales in afaceri.Ca si sinceritatea, prietenia adevarata etc.Intotdeauna mi-am zis ca atata timp cat eu sunt in stare sa ofer asa ceva, ar trebui sa poata si altii.Cu timpul insa ajungi sa nu mai crezi asta.Da’ eu iti doresc sa gasesti macar jumate din ce oferi tu , in tot ceea ce-ti ocupa timpul.
Interesanta clasificare a comentatorilor. Poate sa evoluam si noi la orangutani la homosapiens. Oricum orice fel de comentator are nevoie de sanatate si le recomadam sa gama variate de diete care va vor duce in forma optima. Ai uitat comentatori cu bun simt, care i-am intalnit pe unele blog-uri, pe cei care aduc exactitati si sunt bine pe veniti. Oricum blog-ul tau este unul interesant si aflam aspecte la care nu ne-am gandit.
D: Partea bună cu seriozitatea şi ne- în afaceri e ca în cântecele Shakirei: “Shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice!”
Am nişte mari draci, pentru că urăsc funcţia de recuperator de bani – îmi tot spun că de-acum înainte o să lucrez doar cu plata în avans – dar în jegul ăsta de Românie, după ce faci un job, mai trebuie să-l faci şi pe al doilea – ăla de “băiat dur – hai nenică, scoate banu’ sau te tai”.
Faza naşpa e că, spre deosebire de un “băiat dur”, tu trebuie să faci asta pentru propriii tăi bani – care ţi se cuvin pe bună dreptate.
Dar poate dezvolt într-o viitoare postare.
Starlete: titlul postării e boli şi belele virtuale. De ce aş încadra comentatorii de bun simţ în această categorie?
Pe aia emo?
Da, eu am o experienta cu un crestin din ala :))) Ala de pe 360, care avea treaba cu tine, de fapt =)))) Doamne, cate nopti am pierdut injurandu-l pe boul ala…
Pe astia de aici i-ai vazut, asa ca nu are rost sa amintesc de Un labar, genu’ care o arunca si fuge. Cred ca i se face dor de mine si intra si in loc de asta imi spune “Esti chiar proasta”. Iar Dia Kritik… cand ii facem vodoo?, sa isi piarda tastele cu diacritice 🙂
dadatroll: da’ ce-ţi făcură maică emoizii?
simonarrr: dia kritik mi-a făcut şi mie o vizită să îmi explice de tine că lucrezi la reviste pentru bărbaţi – dar cu o indignare de parcă ar fi zis că faci sex pe bani. caută la postarea cu muţii care se ceartă – e fără diacritice şi îl cheamă silviu. dar năravul – adică moralisirea – e inconfundabil. 😛
Hai să dau și eu cu bâta în baltă, dacă tot am nimerit pe-aici.. Eu nu sunt genul de persoană care să aibă răbdare să țină un blog; de-asta nici nu știu pentru voi ce înseamnă postatul ăsta zilnic, presupun că țineți mult la el și de-aia vă deranjează comentariile cretinoide – e normal.
Însă…
Se întâmplă să dai uneori peste niște bloguri incredibile, pline de prostie pură, sau scrise de vreun inteligent (vezi “schizo” sau “psycho”) care nu știe cum naiba să mai “tricoteze” niște cuvinte aiurea, ca să scoată 3-4 rânduri excepționale și pline de nonsens (și să-i tresalte inima de bucurie că e poet neînțeles, geniu pustiu, nichita 2008, etc. etc.)… apăi la ăștia am o plăcere de a-mi rupe 5 minute din timp ca să-i transmit un clasic “ești prost” :)) și să-i văd încercând să riposteze că le-am jignit orgoliul sau mai știu eu ce…
Cu bine.
Dar nu te pune nimeni să ţii blog, ferească Dumnezeu! Eu am început prin a ţine blog de autor – aşa mi-a recomandat editura, să am vizibilitate pe net – apoi din postare în postare, treaba e devenit din ce în ce mai puţin formală.
Comentariile cretinoide nu mă deranjează pentru că aş ţine sau nu la blog – mă deranjează pentru simplul fapt că sunt cretinoide.
Iar dacă dai bani pe o shaorma, şi ţi se dă o chestie de proastă calitate, ai tot dreptul să reclami, pentru că ai scos banul din buzunar. Dar un blog nu îţi datorează nimic. Nu plăteşti ca să îl citeşti, iar el nu e conceput pentru satisfacţia altora. Oricât de bovin şi de aberant ar fi – e ogorul omului, şi nu e problema nimănui ce sădeşte pe el.
lingăii – specia aia care îţi lasă commenturi că ce tare e blogul tău, că e cel mai original şi că au râs demenţial la fiecare post (mă refer în general nu în caz particular)
Păi poate chiar e tare, şi original, şi poate chiar au râs la fiecare post. 😀
Știi, păi asta mi se pare ciudat… o dată ce ai un blog pe care îl vede oricine și poate (mai mult sau mai puțin) să comenteze, nu mai poți să pui problema de “ogorul tău”. Ești pe stradă, în lenjeria intimă…oricând poate să vină unul să zică ce mult îi place danteluța sau altul să-ți sugereze niște detergent+înălbitor. 🙂
Oricum, eu n-am vrut să “lansez” ideea că de ce unii scriu bloguri (blogosfera e departe de interesele mele), ci că unii își mai merită din când în când câte un mic bobârnac în nas ..sau un pic de umor a la Caragiale..
“Eşti pe stradă”
OK, eu nu ştiam că ogorul se ţine în casă. 😛
Nu da zic sa scri un post si despre cat de tare te enerveaza emo. Cashai in blogosfera mai recent, emo te enerveaza.
Dado, încă nu ai observat că mie mi se fâlfâie semeţ de cum e în blogosferă?
Şi nu, nu mă enervează emo. Ba chiar îmi plac.
La mine vin justitiari, analisti, filologi, jurnalisti adevarati; mai ales cei din categoriile a, c si d. Din b, mai putin, slava Domnului. Pe unii i-am depistat dupa IP, acelasi IP cand avocat, cand Marius, cand Iulia. Acum altii au IP-uri dinamice, m-au ametit. Moderarea e sfanta, altfel ne transformam blogul nu in talcioc, in albie de porci…
Oameni complecşi, ce vrei… 😛
Secretul unei vieţi liniştite e să ai un blog obscur. Nu tu troli, nu tu comentatori enervanţi, nimic. Ca bonus nici măcar nu te simţi obligat să postezi zilnic aşa că vă recomand călduros să vă diminuaţi cât mai mult targetul înainte de a ajunge faimoşi şi cu un page rank ispititor 😉
Ştefane, eu nu am un target – deci nu am ce diminua – , nu visez la nici un page rank şi postez când mai găsesc ceva amuzant sau enervant de împărtăşit cu oamenii.
Am încercat să nu postez nimic o săptămână – numărul de vizualizări era tot ăla. Deeeci, mai obscură de atât nu am cum să fiu, nici să mă chinui.
“iti vezi de treaba linistit si vine unu si-ti da 2 palme,
ripostezi si-i dai doua palme si un sut in cur . numitul sare artagos :
baaaa marlane , eu nu ti-am dat un sut in cur ….”
astia-s subcategoria “luptatorii dreptatii”
sau “războinicii luminii”. 😀
“maniere aristocratice şi argumente socratice”
Reuşit joc de cuvinte.
mulţumesc.
Lorena , ai avut dreptate cu POCAITII , se intampla si la ei de mai de multa vreme din moment ce acum iese la lumina .
http://danutm.wordpress.com/2008/07/28/biserica-si-abuzul-sexual/
Punctul a) poate intra la punctul c)… insa mi s-a parut ca exista niste similitudini; un pisalog are intotdeauna timp sa analizeze si sa intre cu succes la categoria analitica (sau gandire cu premeditare vorba lu’ Catavencu).
PS Asta nu inseamna ca am mult timp… 🙂 🙂
există şi pisălogi care intră de 8 ori pe un blog să posteze: “făh, eşti o vacă proastă.” fără strop de intenţie analitică.
Deci, mulţimea A şi mulţimea C se intersectează pe ici pe colo, dar nu C nu conţine pe A.
Tie ti se falfaie cum e in blogosfera? Vai, nonconformisto. Ca si ala care merge la nunta in treining casa arate cat de putin ii pasa lui dece zice lumea.
şi tu nu faci cam tot acelaşi lucru? nu te duci în treining la toate nunţile blogoreice de top 10 din wordpress?
ştii, înţeleg să critici pe unu’ să-i curvar, dacă tu eşti uşă de biserică.
dar aşa… cam râde ciob de oală spartă. 😉
Da macar eu recunosc ca vreau sa fiu ca Gramo, nus original.
Ce clasificare sexistă! Tu ai ce ai cu bărbaţii! Pe femei le aminteşti doar în treacăt la “crizaţi insignifianţi”. Asta e o nedreptate, ţinând cont că ele comentează cel mai mult, uneori cu pseudonime masculine.
Şi ai uitat trolii ! Ăştia se distrează cel mai tare deghizându-se în tot felul de personaje. 90% din cei care te chinuie sunt troli, oricum i-ai clasifica tot te înşeli, rămâi surprins de cine se ascunde în spatele vreunuia. Cei talentaţi îşi pot schimba stilul de la o zi la alta, sunt cameleonii internetului.