Cine a inventat televizorul?

…întreabă cu nespusă inocenţă o căutare de pe gugăl ajunsă pe blogul meu (Ce alte imbecilităţi caută lumea, pentru a se pomeni, nici ei nu ştiu de ce, pe “La Nouvelle Sappho”. La nouvelle, nu la telenovelle, da?)

O.k. Asta e o introducere la o poştare frumoasă şi poetică, despre sportul care mă face să mă dezbrac de caracter şi să urlu “bravo, băăăă!” respectiv “futu-ţi-o pe mă-ta aia proastă în amigdale!” mai ceva decât un microbist înrăit. (microbist, adică infestat cu microbul fotbalului până uită de sine. Eu uit de mine când mă uit la patinaj artistic.) “Bravooo, băăăă” e o săritură genială sau o întrupare mişto de personaj pe gheaţă, luatul amigdalelor în pulă se petrece când mai cade unu’ în cap. Sau în popou. La începutul concursului, desfac un iaurt, să mă redresez cu calciul. La sfârşitul concursului, iaurtul e gol, iar motanul se linge satisfăcut pe mustăţi. Şi pe lăbuţă, că de la jumătatea cutiei încolo, am observat eu în pauza publicitară, e cu schepsis: nu ajunge cu botul, bagă laba. Şi aşa se duce calciul meu pe apa sâmbetei.

Buuuon, revenind: dacă aveţi şi Eurosport, şi TVR2, şi timp, şi pasiune, şi dorinţa de a lua de bun sfatul unei obsedate oarecare, acceptaţi sfatul meu: uitaţi-vă la Eurosport. Pentru că englezii de acolo comentează puţin şi la obiect. Şi ce-i mai important: NU COMENTEAZĂ ÎN TIMPUL EVOLUŢIEI SPORTIVULUI, CI ÎNAINTE SAU DUPĂ!!

Două la mână: comentează sobru, nu fac speculaţii idioate, şi nu vorbesc despre alţi sportivi în timp ce evoluează ixulete. Spre deosebire de ai noştri care… unde eşti, Ţopesculeeeee?

În seara asta, proba masculină a fost comentată de doi. Doi mari şi laţi. Doi din care curgeau inepţiile ca din robinet. Băi fraţilor, alea câteva minute sunt ca un moment de magie, da? Pe care voi mi-l futeţi sistematic cu: “Aici s-a dezechilibrat, ceea ce îi mai aduce o scădere de zero virgulă nu ştiu câte puncte, şi asta îi dă un plus de…” Băh popor! Eu vreau să văd SPORTIVUL EVOLUÂND ŞI SĂ GUST MAGIA ACTULUI ARTISTIC, nu să-mi băgaţi voi mie în ochi că ştiţi regulamentul şi să-mi negociaţi puncte aşa cum fac eu când ies de la supermarket citind bonul şi calculând frenetic: opt şi cu cinci face treişpe, merge unu mai departe…

Apoooi… inepţii de-mi : Campionatele de la Goteborg, care vor avea loc la Goteborg (să mori tu? eu credeam că aceste campionate de la Goteborg vor avea loc la Atârnaţii de Deal!) sau “Diferenţele nu sunt foarte mari… dar nu sunt nici foarte mici” (altfel spus, sunt numa’ bune ) sau “Starea lui – a unuia mai capricios – oscilează când în sus, când în jos”. (Ce începe cu p… şi se termnă cu …ulă, şi se bălăngăne ritmic? Penduuuulă!)

Şi comentarii pe lângă. Şi evocări din istoria patinajului exact când ăla băga combinaţii de triple. Sau când făcea pirueta minune. Uneori mă întrebam dacă ăia văd ce văd şi eu, sau stau într-o crâşmă, la o horincă, şi zic ce le trece prin cap. Apoi reîncepeau… uite, s-a dezechilibrat, ceea ce e minus un punct… Şi iar îmi aminteam de supermarket.

De ce să comentezi un sport pe care nu îl simţi, când există atâtea lucruri utile societăţii, pe care le poţi face cu brio???