Cocalarul în străinătate

Motto: Poţi scoate ţopârletele din România, dar nu poţi scoate România din ţopârlete.

Multă lume pleacă în străinătate. Unii oameni îşi construiesc cariere legitime, demne de respect, vieţi frumoase şi împlinite şi familii minunate. Şi nu uită nici o secundă să fie oameni. Să-şi trateze civilizat şi demn compatrioţii rămaşi pe metereze, şi să-i aprecieze pentru ceea ce fac. Şi reciproca.
Dar, printre cei care lasă în urmă ţara care i-a alăptat la sânu-i cald, sunt, bineînţeles, şi gherţoii autentici. Ăştia sunt 60% din populaţie şi e undeva firesc să constituie şi 60% din emigranţi.
De îndată ce se oploşeşte la căldurică pe afară, în braţele primitoare ale serviciilor sociale, cocalarul se simte subit ză miez of ză universe.
Şi începe să dea comentarii arogante pe site-urile de acasă, că uite coaie ce civilizaţie avem noi aicea şi vai de voi sărăciilor.

Logic, nimic din civilizaţia de acolo nu e meritul personal al gherţoiului. El nu contribuie cu nimic util, cel mult are un job de minimă responsabilitate, să strice cât mai puţin din bunul mers al lucrurilor, şi food stamps, că le e milă ălora să-l lase să moară de foame.
Dar dacă nu foloseşti lucruri la care n-ai contribuit cu nimic drept argumente în a te da mare şi rotund, parcă nu eşti cocalar destul.

Străinii sunt destul de evazivi cu TOŢI românii, pentru că reputaţia noastră ca popor e groaznică. Oamenii de bun simţ găsesc, treptat, modalităţi de integrare de îndată ce calităţile lor personale îi fac pe ceilalţi să depăşească stereotipul.
Pe cocalarii de care povestesc, însă, străinii îi tratează exact ca pe cancer: cu chemo- şi radioterapie. Şi atunci, cocalarii au o listă de prieteni formată strict din români, scriu doar româneşte, se bagă în seamă doar cu români şi, evident, caută să umilească doar români.
Evident, cocalarul n-o să zică: “Sunt sinistru de singur, ce bine că existaţi.”
O să te ia cu “Ce jeg penal de ţară şi ce oameni de doi bani, uite aici condiţii, situaţie, şmecherie. Ajutorul meu de şomaj e triplu faţă de cât câştigi tu, fraiere.”

Mie, personal, mi se pare absolut delicios acest mix de dezrădăcinare şi autosuficienţă. Această combinaţie halucinantă între pretenţiile de civilizaţie şi mitocănia crasă, densă, surdă la nuanţe, imună la orice formă de educaţie, exportată direct din patria mumă.

Pentru cocalar, civilizaţia constă strict în separarea gunoiului pe compartimente şi pavarea corectă a şoselelor. Partea din civilizaţie care ţine de modul public de abordare al persoanelor pe care nu le cunoaşte şi care nu-i datorează nimic, de amabilitate, de eleganţă a interacţiunii, gentileţe, respect – adică esenţa civilizaţiei – îl ocoleşte în cercuri largi.

Noutate pentru târleţi: vesticii îşi vorbeau cu “dumneavoastră” şi aveau coduri de bune maniere cu mult înainte să aibă becuri electrice şi canalizare. Tehnologia e doar o consecinţă şi un rezultat. Poţi avea tu un magazin întreg de gadgeturi de ultimă oră şi de trendy shit. Cât timp te tragi de brăcinari public ca un flăcău slinos din Ferentari, peisajul de care aparţii e unul cu noroaie şi găini crescute în apartament. Zgârie-norii din jurul tău sunt doar un simplu decor.