Despre Anglia și Ucraina

Evident, principalul subiect de discuție de oriunde, în aceste zile, e invazia rusească în Ucraina. Și unii oameni au remarcat un lucru interesant:

Pe de o parte, Marea Britanie e printre marii susținători ai independenței ucrainene. Nu doar că a exprimat această susținere foarte ferm și răsunător pe toate căile publice, în mod repetat, dar a și trimis arme și resurse în Ucraina, numai din ce știm, pentru a sprijini cu tot ce se poate rezistența de pe teren.

Pe de alta, tot Marea Britanie o dă cotită când vine vorba de refugiați. Îi ține în stand – by, îi trimite înapoi pe continent, și deocamdată au eliberat un număr foarte mic de vize.

Pare ciudat?

Doar la prima vedere.

Fiecare țară are fixismele ei de care nu te atingi, și în cazul Marii Britanii, acesta este reprezentat taman de faptul că NU. LE. PLAC. IMIGRANȚII.

Brexitul, dacă mai țineți minte, a prins maximum de avânt în timpul valului de refugiați sirieni, când Bruxellesul voia să stabilească o cotă obligatorie de refugiați de găzduit pentru fiecare stat membru.

Toate ca toate, dar NU ne bagi venetici pe gât.

E amuzant, Lorena, o să ziceți voi, dar Londra e un veritabil mix de naționalități și culturi.

Păi, tocmai.

Mai țineți minte cum legea interdicției fumatului în bodegi era susținută gălăgios nu de noi, nefumătorii, ci taman de foști fumători care între timp au devenit mai catolici decât papa?

Așa și cu noii emigranți. Sunt respinși cel mai fioros de vechii emigranți, care se tem că vor pierde joburile plătite decent pe care le au acum, pentru că vin fomiștii de acasă rupți în c… și pregătiți să facă o mu… pe câteva linguri de ciorbă. Iar asta strică echilibrul fragil al prețurilor muncii de jos, pe care un număr fix de emigranți îl poate menține stabil.

În concluzie, nu neapărat şi nu numai britanicii get beget aveau inițial o problemă cu emigranții – deși, după ce emigranții au început să ocupe joburi bine plătite, white collar, au început și ei să aibă o problemă – ci fomiștii vechi, între timp cuibăriți la căldură, care au un stres că uite, apar de la cotitură fomiștii noi să le sufle pâinica de la bot.

Apoi să nu mai vorbim de emigranții care nu doresc o carieră, ci doar să atârne ca piatra de moară de bugetul statului gazdă şi de ajutorul social. Deja sunt mai mulţi decât pot şi vor englezii să ducă, şi nimeni nu îi poate învinui pentru asta.

În concluzie, sprijinul Angliei arată cam aşa: Vă dăm tot ce vreţi, numai să rămâneţi în teritoriu şi să opuneţi rezistenţă. Din secunda în care aţi părăsit incinta, nu ne mai cunoaştem.

Şi considerând că nu poţi condiţiona şi forţa ajutorul acordat benevol de alţii, mi se pare că orice e mai mult decât nimic trebuie preţuit ca atare.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: