Trebuie neapărat să fac o însemnare cu acest titlu, pentru că specificul poporului român: neştiinţa combinată cu tupeu şi idei fixe riscă să dea în clocot în comentariile la postarea anterioară, şi să se lungească într-un şir de văicăreli care mă irită, şi nici nu spun nimic nou. Faptul că sunt dictatoare, răutăcioasă, nesuferită, şi alte asemenea lucruri mi s-au tot repetat de către spammerii acestui blog, deci nu mă impresionează să le aud încă o dată. Situaţia este următoarea, nenicule: scrii tâmpenii pe felia mea de Internet? – te expui răutăţii, cruzimii, totalitarismului şi plăcerii mele de a umili proştii. Dacă ştiai asta de la bun început, de ce nu ţi-ai ţinut inepţiile acasă?
Bun. Subiectul nu era însă comentatorul care abera, ci castrarea animalelor. Un lucru foarte important. Pentru că site-urile de “donaţii de animăluţe” sunt pline de “am găsit 3 / 4 / 5 căţei / motănei, cine îi ia?” sau “suntem 7 puiuţi, familia nu ne poate ţine, nu ne vrei?” Şi chiar dacă se anunţă pretendentul X., nimic nu-ţi garantează că ăla o să hrănească animalul cum trebuie, că o să-i facă vaccinurile, şi n-o să-l arunce într-o bună zi în stradă, să moară de foame.
Îmi aduc aminte de mişto-ul crâncen făcut de toţi neinformaţii în momentul în care Traian Băsescu, pe atunci primar, a adoptat o măsură extraordinar de inteligentă şi justă: a pus să fie adunaţi şi castraţi câinii fără stăpân. Reacţii mai vehemente şi mai penibile – faţă de o măsură cât se poate de corectă, care nu afecta cu nimic sănătatea castraţilor, ba dimpotrivă, şi oferea un control al natalităţii lor – rar am văzut. Şi de ce? Pentru că bărbaţii, obişnuiţi să gândească cu alt cap decât cel prevăzut cu creier, intră într-o panică soră cu isteria, atunci când aud de castrare. De parcă ar vrea cineva să îi castreze pe ei. (Deşi, între noi fie vorba, cei care lasă genul ăsta de panică să le domine raţiunea ar merita castraţi pe bune. Să nu se înmulţească.)
Pentru că, dragi susţinători ai ideii “castrare = maltratare”, am o noutate pentru voi: dacă animăluţele de sex masculin sunt castrate după ce depăşesc o anume vârstă şi greutate, în două zile îşi revin. La fetiţe e mai complicat, pentru că ele trebuie operate. Dar după ce se vindecă rana, şi băieţeii şi fetiţele redevin veseli/e, jucăuşi/e, şi nu apar probleme de sănătate de nici un fel, care să justifice isteria voastră de masculi loviţi în sfintele clopote.
Animalele necastrate, pe de altă parte, dacă nu au o viaţă sexuală corespunzătoare, pot face cancer. Sau alte boli. Chiar azi, o amică şi-a operat bichonelul necastrat – de milă – dar nescos la “aer”. Starea animăluţului e încă incertă. Dacă îl castra la timp, acum l-ar fi avut sănătos.
Bun. Acum o să îmi veniţi cu teoria “de ce nu îl laşi în parc, unde sunt atâtea căţele / pisicuţe?” După cum toţi ştim, aceste căţele / pisicuţe sunt cea mai râvnită ţintă a luptelor între masculi. Şi poate motanul meu pufos, aristocrat, care doarme sub plapumă seara, sau un bichon buclat şi alb să facă faţă unor jigodii învăţate cu viaţa de stradă? Sau vor fi rupţi în dinţi de cum apar? Las onor’ publicul să dea răspunsul evident.
Bun. Şi dacă îl las să însămânţeze o pisicuţă vagaboandă, ce se întâmplă cu încă şase pui fără stăpân, pradă pericolelor străzii? Dacă pisica-femelă ne vine acasă gestantă, trebuie să ne batem capul să găsim stăpâni pentru tot atâţia pui? Şi dacă puii pe care îi naşte nu sunt atât de frumoşi, încât să cucerească atenţia eventualilor doritori? De câte ori aud: “Vreau pisică, dar să fie frumoasă!” Nu era mai simplu să controlăm lucrurile castrând animăluţul din timp?
Şi dacă şi voi v-aţi ţinut animalele în apartament, ca mine, şi le-aţi învăţat să doarmă pe perne, să se joace cu şoricei de jucărie şi, după ce obosesc, să toarcă leneş în fotolii pufoase… cum să îi lăsaţi pradă străzilor, traficului infernal, haitelor de câini înfometaţi, focarelor de infecţie, cretinilor care prind şi chinuie animale – dacă mai ştiţi filmul ăla de acum vreo trei ani, când trei dobitoci din Bacău au prins o pisică şi au lovit-o, au izbit-o cu picioarele şi au dat cu ea de pământ până a murit? Apoi au pus filmul pe youtube, mândri de “jmekeria” lor? Câţi nu sunt ca ei? Acum vreo doi ani, yours truly a intervenit printre patru ţigănei care chinuiau o mâţă şi se distrau de ţipetele ei. Le-am luat pisica – ea a rupt-o la fugă – şi întâi le-am făcut o criză de isterie, apoi le-am dat de un suc şi le-am explicat prieteneşte că sufletele animalelor pe care le ucid vin sub formă de strigoi să îi urmărească în coşmaruri, şi să le sugă sângele. În fine, am fost puţin cabotină la faza aia. 
😈
Ideea e: cum să îmi las motanul neantrenat cu aceste pericole să hoinărească liber în lumea asta nebună în care trăim? În fond, când îl văd că se freacă, la trei ani după castrare, de rufele care miros a Lenor – deduc că sensibilitatea lui sexuală e localizată în penis, nicidecum în testicule. Şi încă o simte. Dar o simte fără să-şi pună viaţa în primejdie, fără să facă vreo formă de cancer, şi fără să dea naştere unor pui sortiţi unui destin nesigur. Şi cu asta cred că am epuizat subiectul.
PS: Pisica neagră a unei prietene a fătat recent cinci pui. Organizăm casting: căutăm potenţial proprietar de pisoi.
Sunt deacord(mai ales cand vine vorba de animalutze fara stapani). M-am saturat sa vad de doua ori pe an, cotroboind prin gunoaie, noi serii de pisici slabe cu pui la fel de slabi.
Uneori am senzatia ca cei care cred in castrare=maltratare sunt de cele mai multe ori aceeasi cu cei care trec pe langa un caine scheletic si muribund in fata unui mall si nu au nici o reactie de parca nici nu e acolo.
Motanul parintilor mei are 8 ani si pare foarte fericit si asa castrat. Si el a fost vazut intretinand diferite activitati cu matzele din vecini lucru care la inceput a socat. Se comporta ca orice motan. A ramas la fel de “mascul alfa” al zonei. Nu s-a schimbat nimic inafar’ de faptul ca nu ne-am mai trezit cu strada plina de matze care dadeau spre birmaneze(el fiind singurul birmanez din zona).
A! Si nu mai marcheaza mobila, peretii si gardurile(cel putin nu prin varianta puturoasa).
Al meu e prea mic acum.
Am auzit ca cei castrati traiesc mai mult. Aviz celor cu doua perechi…
De acord cu tine
ok, pipăl. acum mă aştept să vină vulpe vânător cu o părere contrară, doar aşa, “să fie alta decât a interlocutorului”, sau nenea claudiu, care şi-a permis să abereze cum că nu îmi iubesc pisica, dar care are o listă de întrebări la care nu a dat răspuns. şi să reluăm ultimul răspuns pe care i l-am dat:
cred că ne e dator cu răspunsuri la lista de mai sus.
Si eu vreau sa castrez o catea si o catelusa .
Cateaua a facut multe serii de pui , si in sfarsit mi-a facut un caine care sper sa traiasca si sa fie sanatos , iar catelusa nu vreau sa faca pui , pentru ca nu am nevoie .
Cred ca daca ar fi castrati mai multi motani si mai multe mate , ca de altfel toate anumalele fara stapan , cu timpul s-ar rezolva si problema animalelor fara stapan .
cu căţeaua nu cred să ai probleme, cu căţeluşa e bine să întrebi un veterinar bun dacă a atins vârsta potrivită. Şi să faci lucrul ăsta într-o perioadă în care are cine să fie alături de ele, acasă, pentru că vor avea nevoie de atenţie şi grijă în primele zile.
şi evident, dacă animalele ar fi castrate după ce nasc numărul de pui cărora le poţi asigura un cămin, străzile noastre ar fi mult mai liniştite.
şi să ştii că am scris această postare pentru că şi eu am avut mari îndoieli înainte de a-l castra. acum, la trei ani după ce am făcut-o, pot garanta că decizia a fost cea corectă.
Eu chiar am dorit sa-mi fete cateaua un caine si am un caine negru superb .
A facut doar unu ,parca a stiut ea ca nu ne trebuie decat un caine .
Este un caine foarte destept .
Un singur lucru as vrea sa subliniez: dacă se face că nu vede haitele de câini de oriunde îți întorci privirea, poate lumea își aduce aminte că la orice drum făcut cu mașina, în orice direcție și pe orice distanță, între două localități, se pot vedea cel puțin unul-doi câini împrăștiați cu toți creierii pe asfalt. De obicei proaspăt uciși, ca să-ți “însenineze” ziua.
Câinii aceia apar tot din “dragostea” dintre doi câini, nu? Că doar n-or fi zămisliți în eprubetă…
Vulpe vanator nu mai vine, nu il mai asteptati. GATA ! PUNCT !
romania inedit: să-ţi trăiască.
cell61: uite, de asta uitasem!
vulpe vânător: oh, vai, ce ieşire de dramoletă. cu majuscule şi semne de exclamaţie, nu aşa.
părerea mea e că puteai alege varianta infinit mai elegantă de a nu mai apărea, pur şi simplu, sau de a recunoaşte bărbăteşte: “nenică, am şi eu câteva obiceiuri uşor iritante, aşa e.” dar dacă o dăm în istericale ieftine, nu pot decât să îţi urez: călătorie sprâncenată.
cred ca reactia barbatilor la castrare poate fi ca atunci cand vezi la TV un om lovit in coae si simti asa un fior pe sira spinarii 🙂 (cel putin mie mi se intampla). In rest alte motive logice nu exista, mai ales pentru castrarea animalelor fara stapan. Din pacate au fost si femei care si-au aparat animalele aciuite pe la blocuri: “Vai mama sa nu il castreze pe Misulica ca il streseaza si nu poate dormi noaptea”. Da stiu ca nu este tocmai o placere pentru animale castrarea dar este facuta tocmai pentru sanatatea lor. Eu am avut o pisica (da, imi plac pisicile) si din pacate puiutul ei a murit in burtica (era cam iresponsabila si tot sarea dupa sifonier si cred ca aceasta a fost cauza) si a trebuit sa o operez. Si s-a chinuit foarte mult. Daca o castram evitam aceasta problema, nu?
Sunt multe lucruri de discutat dar daca incercam sa aducem pareri obiective si logice poate ajungem la un consens. Daca insa ne “fura” discutia si apelam la tot felul de tampenii nu ajungem nicaeri si Lorena draga cred ca mai deschizi alte topicuri 🙂
Eu cred ca imi voi castra cainele de la tzara. Cora are 5 ani, nu stiu daca nu e prea tarziu.
Si pe mine ma cam bate gandul s-o castrez pe Sheilutza mea, ca se cazm chinuie, saracuta, de fiecare data cand intra in calduri, dar mi-e cam frica de anestezie. Ce ma sfatuiesti?
era vorba despre dragoste si despre relatia TA cu acel motan nu despre situatia animalelor de pe strazile din Romania (am sa ajung si acolo). spuneam ca ar fi fost dragoste daca il lasai sa moara cu demnitate (moartea fiind un proces inevitabil care ne paste pe toti) in libertate si nu transformat de catre tine intr-un bonsai: mai taiem un coi, o unghie, din dragoste fata de el, iar el pisandu-se la toate colturile fiindca instinctul animalic nu-i spune ca e creat pentru o viata de apartament. “salvarea de la o moarte sigura” nu implica scoaterea mortii din ecuatie ci in multe cazuri prelungirea agoniei ca in cazul unui motan mutilat (MUTILÁ, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluţi, a desfigura).
tii la el si-l ingrijesti cum crezi TU ca e mai bine (din punctul meu de vedere ti-am aratat ce e gresit), nu am avut niciun dubiu in privinta asta.
observ ca majoritatea au o problema cu cantitatea vietii, eu tin mai mult la calitate. haitele, bataile, traficul, oamenii, te ingrijoreaza pentru un animal perfect adaptabil? de ce sa nu te ingrijoreze faptul ca fluoridele (utilizate la combaterea rozatoarelor, prezente in pastele de dinti, sunt printre cele mai nocive elemente din viata noastra fiind si factori cancerigeni) pot intra in contact cu pisica prin apa pe care o bea; ca obiceiurile noastre diverse ii pot expune unor chimicale daunatoare; infectiile si bolile pe care noi le adunam de peste tot le pot afecta deasemenea sanatatea, etc., este o lista foarte lunga. cancerul, daca tot e mentionat aici, nu are o definitie exacta deci scutiti-ma de argumente penibile. la tara la bunici stateau cainii legati in lant cate 10-15 ani si nu mai avea niciunul cancer din cauza ca nu avea o activitate sexuala “NORMALA” (ca asta e tendinta voastra sa “normalizati” totul si sa ignorati lucruri esentiale.. au mai incercat si altii cu mine si tot asa au ajuns sa se zburleasca degeaba).
La subiect!
situatia animalelor se poate rezolva daca fiecare ar constientiza ca atat timp cat ar pastra o curatenie exemplara si nu ar mai hrani voit animale care se aciueaza pe langa blocuri, s-ar produce un echilibru in acest biosistem “de oras”, prin simple legi naturale. solutia cea mai simpla pentru “omul modern”este cea pe care o sprijini tu si musiu prezident. alegerile fiecaruia ii apartin, valoarea si conditia umana difera de la individ la individ. nu incerc sa te indoctrinez sau sa-ti bag cine stie ce in cap ci pur si simplu ti-am expus un punct de vedere pe care l-ai tratat cum l-ai tratat.
daca eram la I-Debate, temperamentul tau te facea sa-ti rupi hainele de pe tine si uite asa aveam si eu o satisfactie, sa te vad in fundu gol. va alimentati numai cu scandaluri provocate?? am timp liber.. momentan.
george83: nu este vorba de consens, ci de o discuţie cu argumente. pe puncte, dacă e cazul. în urma castrării, animalele suferă două zile (masculii) şi cam o săptămână (femelele). în rest, nu e nimic incomod în asta.
în schimb, să nu îmi mai vină nimeni cu argumentul clasic al bărbatului român: “credeam că eşti o tipă finuţă”, care în traducere liberă înseamnă “îmi dau seama că sunt incapabil de coerenţă, dar dacă ai fi o finuţă, mi-ai face temenele oricum.”
cutza: cel mai bine e să o duci la vet şi să întrebi.
domnul vulpe! Respectele mele!
si ca sa nu uit: un barbat nu gandeste cu ce are in pantaloni!(ineptie copilareasca)
un barbat e constient ca e un intreg
As prefera sa stiu animalele fara stapan oricum, numai pe strazi nu. Este infiorator ce se intampla. Pe strazi, in cabinetele veterinare, in adaposturi. Din cate am mai vazut la televizor, ‘afara’ (ca doar noi suntem ‘inauntru’), daca un animal nu are stapan si nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi adoptat (varsta adecvata, stare de sanatate buna, et caetera) este eutanasiat. Este trist si pacat, dar se prefera solutia asta, in loc sa fie aruncat din nou in strada, in necunoscut si neprevazut.
In orasul asta nu asa merge treaba. Vecina mea a aruncat o catelusa de rasa, catelul obisnuit de apartament (asta am aflat mai tarziu cand am observat ca dormea numai in pat), in strada. Nu a vrut-o inapoi. La veterinar am aflat ca avea in jur de 14 ani, niciun dinte in gura si o infectie urata pe piele. Ce faci cu un astfel de animal, cand veterinarul nu accepta sa il eutanasieze, pentru ca, citez, ‘nu e etic si nu e pe moarte’? Nu este, intr-adevar, dar: il tii in casa? Nu iti permiti, in doua camere, alaturi de trei pisici. Il duci la un adapost? E ca si cum l-ai lasa in strada. Il lasi in strada? E un caine care a trait 14 ani in casa, nu stie nici sa traverseze singur. Si de gasit un stapan nou, nici vorba. Am mai luat pisicute mici de pe strada, le-am pus pe site-urile de adoptie si oamenii au sunat repede. Pe criteriul de varsta; erau toate foarte mici. Ca imi tremura inima de fiecare data cand le dadeam, neavand nicio garantie pentru viitorul lor, asta e alta poveste. Ideea este ca pentru Lola, catelul, nu exista nicio solutie.
Probabil m-am lungit si m-am indepartat, dar ma infurie ideea lasatului animalelor sa fete 5 pui si sa primeasca picioare in burta, numai sa traiasca.
raluca hippie: s-o castrezi şi s-o fereşti de viitorul cancer de col uterin.
claudiu: bun! arată-ți tu dragostea față de animale “abandonându-le să moară în demnitate de foame”, pentru că moartea e oricum inevitabilă 😆 😆 eu mi-o arăt hrănindu-l, îngrijindu-l și jucându-mă cu el.
corect! fiecare cu valoarea lui umană. iar remarca asta penibilă și suburbană cu “satisfacția de a mă vedea la fundul gol” arată tuturor cititorilor acestui blog cu ce cap judeci.
iar echilibrul “simplelor legi naturale” ar fi: animalele mici și slabe ar muri de foame, cele mari și periculoase ar sfâșia oamenii să se sature. ar fi alte și alte “morți în demnitate”. bravos!!!
ioana: pe toți ne enervează chestia asta, numai domnului claudiu i se pare “o moarte demnă”. 😀 și tot el se vaită că spunem inepții când îi arătăm cu ce cap gândește. 😆
@claudiu – hai ca ma bag si eu in polemica asta ca mi se pare interesanta. Am 2 comentarii:
1. tu ai/avut un animal de companie/casa/domestic etc?
2. in situatia cu tovarasul presidente si cainii din bucharest: atunci era o situatie de forta majora, ei erau deja peste limita naturala si fara o interventie (recunosc si eu ca nu este chiar umanitara intr-un fel) decisiva si in forta exista riscul sa nu mai putem trai. Aici as avea exemplul haitelor de cate 20 de caini din zona Drumul Taberei (eu fiind martor ocular la 3 “intalniri”)
Si eu mi-as castra colegul de apartament, poate asa ar inceta sa mai aduca acasa toate fostele mele prietene.
multumesc pentru atentie. puteam sa fiu scutit de “cretinatati” “aberatii” si alte chestii doar pentru simplul fapt ca am avut o parere, eu nu te-am desconsiderat in nicio clipa. de aia mi-am si permis sa fac remarca din final.promit sa nu mai deranjez.. decat daca scrii un post si despre barbati si organul gandirii 🙂
dacă în loc de castrare pentru masculi s-ar presăra un anticoncepţional în porţia zilnică a căţelei/pisicii cred că n-ar mai fi nici o supărare :)))
iar mila lipsită de responsabilitate mă îngrozeşte; la haitele care bântuie Bucureştiul s-a ajuns deoarece câţiva miloşi au zis “nu mai am chef să-l ţin, dar mi-i prea milă să-l omor, mai bine îl las pe stradă”; alţi miloşi au băunat “ce rău fac? lăsaţi-i să trăiască”, alţi miloşi le-au aruncat resturi, iar alţi miloşi şi-au lăsat câinele de rasă la maidaneze să cunoască şi el plăcerile vieţii … şi aşa s-a ajuns la zecile de mii de câini vagabonzi bucureşteni – tot mai flămânzi şi mai periculoşi
îl admiri pe Băsescu cum că a luat măsuri radicale cu sterilizarea; pe naiba, singura măsură ar fi eutanasierea cu un preaviz de două săptămâni; sunt anunţaţi frumos toţi oamenii că dacă iubesc câinii trebuie să-i ţină în casă / curte, să-i deparaziteze, să le facă vaccinurile şi mai ales să răspundă pentru ei; sterilizarea e apă de ploaie – nu prea-mi pasă dacă sunt atacat de un animal cu biluţe/ovare sau fără
a,da – şi să dea pedepse foarte dure pentru abandon
am cunoscut nişte milostivi din ăştia; ce-i mai ciudat e că nu erau nici babe cretine, nici cocălari, ci profesori; aveau casă cu curte, ţineau doi dalmaţieni – cam mirosea la ei, dar nu excesiv
la nu ştiu ce eveniment la care ne-am întâlnit au povestit entuziaşti cum au scăpat o căţea gestantă de la hingheri
fac o paranteză – gestul era remarcabil fiindcă, spre deosebire de Bucureşti, aici primăria îşi face cât de cât treaba, dacă auzi lătrat pe stradă nu-i nevoie să te retragi prudent, e mult mai probabil să vină de după un gard
revin: respectivii tot încercau să plaseze puii fără prea mare succes – nimeni nu avea spaţiu, nici măcar chef de un câine; concluzia lor a fost “mai încercăm luna asta şi dacă nu le găsim stăpâni îi facem maidanezi”; presupun că respectivii se considerau tare altruşti
din fericire există o primărie care binevoieşte să strângă câinii de pe stradă, aşa că tembelii din specia susmenţionată nu-s chiar atât de nocivi …
george83: exactly my point.
ion: lol!
claudiu: drăguţă, puteai fi scutit de “cretinătăţi” şi “aberaţii” dacă ne scuteai de afirmaţii care să merite aceste caracterizări.
valer: a cărei “căţele/pisici” când pe masculul nostru îl excită chestii pe care nici nu le-ai crede în stare de aşa ceva? iar motanul meu nu punea gura pe mâncarea presărată cu aşa ceva nici mort.
e f. greu să îţi dai cu părerea despre creşterea animalelor dacă nu posezi unul.
Lorena, departe de a te critica. E o atitudine de cincizeci de ori mai responsabilă să-ţi sterilizezi animalul de companie decât să-l laşi să se bucure de viaţă şi să lepezi puii pe stradă.
Păcat numai că nu există decât varianta chirurgicală şi ireversibilă. Sensibilităţi masculine 🙂 …
foarte tare…adiq??? dar(stranse ea okii usor parca intr-un efort de a explica mai bine copchilului)…ah da….dar zic ca ceva paragrafe n-ar strica (aproape simti cum baiatul incerca sa-si mascheze rasufletul de usurare)…hahaha…:)))… poi de-aia am scris comentariul??? parca era vb de dragoste la prima vedere….huh??? (care dupa cum se vede,datorita interesului general ti-a fortat “mana” in articolul de azi)… ei…daq-i foarte tare e foarte ok…
cat despre articolul de azi – nimeni nu observa ca noi oamenii ne “castram” zi de zi (si reduc semnificatia acestui concept in apropierea acceptiunii generale) obligandu-ne neobligati de nimeni sa facem sex protejat… pentru toti cei care sunt impotriva castrarii: mi-i imaginez pe toti acesti aparatori ai micilor fiinte lasandu-le dreptul sa aleaga intre abstinetza voluntara si cea fortata… nu va ganditi o secunda ca va duceti zi de zi si va umpleti cosurile cu carne “PRODUSA”… acelea sunt niste “PRODUSE” oameni buni… animale crescute, ingrasate special ca voi sa va umpleti burtile dupa care sa faceti remarci pline de intelepciune cu privire la un fapt sfaraind de banalitate in raport cu ceea ce ati facut “matali” la ultimul pranz… inainte de a deschide okii deschide mai intai frigiderul…
@Ion – daca are omu’ lipici, lasa-l in pace! Esti cam ofticos! 😀
@Lorena – nu-ti mai face fata draga sange rau degeaba. Unii oameni traiesc in sfere inalte si pana nu stau o noapte intreaga cu motanul urland pe casa si cu casa putind a “marcare de teritoriu” nu intelege de ce trebuiesc castrati! Asa ca mai bine te relaxezi, bei o bere si vezi u film! 😉
In Tg Mures, sunt luati cainii fara stapan si daca acesta nu vine dupa ei, sunt tinuti un timp in adapost, apoi eutanasiati. E corecta ideea cu anticonceptionalul.Ce ciuda imi e pe persoane din astea care se satura de un animal si-l dau cand e bolnav si nu se mi pot mandri cu el(ca ei asta fac). Vecina mea are cainele batran si orb, nu l-ar abandona pt nimic in lume. Cat traieste, acel caine va fi langa ea.Ehhh Oameni si oameni
Interesant punctul de vedere al lui Claudiu care la problema inmultirii cainilor gaseste solutia de a-i lasa sa moara luptandu-se pentru hrana.
Am o mica poveste pentru el si pentru alti sustinatori ai alternativei castrarii:
Un coleg de-al meu isi construia o casa, undeva in Bucuresti. Constructorul s-a gandit sa aduca in incinta santierului 4 rottweileri. Trei masculi si o femela.
Dar omul ii cam neglija,le dadea sa manance din ani in Pasti. Cam seamana cu solutia propusa de Claudiu pana acum, nu?
Si la un moment dat, femela a ramas gestanta. Nu se stie cu cine, n-are importanta, oricum.
A fatat vreo 5 sau 6 pui. Nu se stie foarte exact. De ce nu se stie? Celui care ghiceste ii dau 10 puncte…
Pentru ca au fost mancati cu totii, de foame.
True story.
Intr-adevar, solutia e umana si urmareste cu adevarat respectarea demnitatii cainilor. De unde stim noi ce-si doreste un caine, dupa cum bine suntem intrebati?
cell6: Acuma, poate nu de foame au fost mancati puii, stiu despre catzelele de talie mare mai ales ca-si mananca puii cand se imbolnavesc imediat dupa nastere.Dar ai dreptate, ca trebuie avut grija de caine, nu doar sa-l iei in curte si gata!
Este normal sa fie adoptati puii , pentru ca se adapteaza mai usor .
Sunt multi iubitori de animale care le lasa sa moara de foame !
@cutza40: Este foarte posibil sa fi fost si din cauza imbolnavirii unora, cine stie?
Dar toti erau bolnavi? N-a scapat niciunul sanatos? Mira-m-as!
Plus ca de la colegul meu stiu sigur ca aia nu erau hraniti cu saptamanile, pentru ca la un moment dat constructorul disparea de pe santier si nu venea saptamani la rand…Iar rottweilerii au nevoie de mancare, nu gluma…
Lorena, mersic de sfat; poate facem asta la vara, cand o sa avem mai mult timp sa avem grij de ea 🙂 ( si sa ne interesam si de un cabinet de incredere)
@cell – eu am inteles ca i-a mancat catzeaua-mama.
@cell – si poate m-am exprimat confuz: nu puii or fi fost bolnavi, ci mama lor
@cutza40
Oh, scuze 🙂
Cine mai știe?…Deși nu știu să fi avut ceva cățeaua…
N-aş fi crezut într-o mie de ani că postul anterior va lua o asemenea turnură, dar mă rog…
Oamenii cred că totul e bine dacă ei nu văd nimic. Nici nu trebuie să mergi până la ieşirea din Buc pt a vedea animăluţe moarte cărora încă li se scurge sângele din cap. Dar pe noi nu interesează – noi nu trebuie să ofuscăm masculu’ de bucale, nu?
Şi toată tevatura asta cu dusul animalului domestic la liniştit la maidaneze seamănă foarte bine cu prostituţia umană, nu crezi? Parcă femela maidaneză e un gunoi, iar orice se întâmplă cu ea sau eventualii pui nu e treaba noastră atât timp cât pisicul/căţelul s-a liniştit vremelnic, iar noi nu trebuie să-l maltratăm.
Iar varianta cu omorâtul animalului în loc de castrare mi se pare fenomenală. Adicătelea e mai bine să-i ardem câinelui/pisicii un glonte în cap decât să-l castrăm? Şi să nu veniţi să-mi spuneţi că nu-i aşa. Acu vreo 2-3 ani aşa făceau unii în nu ştiu care oraş, în loc să-i euthanasieze. Oamenii aveau alte treburi cu respectivii bani.
În loc de atâta iubire făţişă şi superficială, mai bine o iubire dovedită în practică şi cu mintea la consecinţe. Dar alea adevărate, nu fantasmagorii ce ţin de orgoliul erotic omenesc.
valer: dar nici nu ai de ce să mă critici. în fond, cred că mi-am expus destul de limpede punctul de vedere, l-ai văzut şi pe al lui: să lăsăm animalele să moară demn şi legile naturii să secere pe cine vor ele. În acelaşi comentariu în care îmi explica faptul că e interesat de “calitatea vieţii animalului”, nu de “cantitate”
şi aici m-am tăvălit pe jos de râs.
apoi mi-a explicat că pasta mea de dinţi poate intoxica motanul. de parcă m-aş clăti din bolul motanului după ce mă spăl pe dinţi. 😆 😆 cu alte cuvinte, când adversarul îşi dă singur în cap, tu nu ai cum să mă critici tot pe mine.
deus_pax: dacă vrei, pot scrie o postare şi despre sexul protejat. dar e un subiect mult prea bătut în piuă.
sau despre modul în care sunt crescute animalele de sacrificiu. aia e altă temă, nu am cum să tratez zece teme într-un singur articol. cred, însă, că banner-ul PETA de pe blogul neu îmi arată destul de limpede părerea despre orice formă REALĂ de maltratare a animalelor.
şi mersi de paragrafe. după cum am spus, am ochii obosiţi de scris şi traduceri, şi nu mai îndur tortura de a citi commenturi interminabile, scrise otova.
artistu: rezon! dar în clipa în care am scris postarea, m-am gândit la toţi cei care îşi ţin animalele necastrate din neştiinţă. Poate citesc acest text şi înţeleg că pe animal nu îl paşte nici un pericol. Nici măcar potenţa nu îi e afectată, doar fertilitatea.
cutza, cell: alţi adepţi ai “morţii demne” şi ai “calităţii vieţii animalelor.” 👿
raluca: foarte bine!
missesparker: îţi mulţumesc pentru acest comentariu. e exact ce vroiam eu să spun, dar ceva mai la obiect.
Sa stii ca nu sunt adepta a ideilor lui Claudiu mentionate mai sus. Eu doar ii explicam lui cell despre eventualele boli ale catzelelor dupa nastere. Stii cum, in problema animalelor exista o multime de idei, nu stii dupa care sa te iei. Nici cu animale vagaboande nu e bine, dar nici sa vezi cum altii-si bat joc de ele. In strainatate, ai vazut si tu pe Animal Planet, exista politie veterinara, spitale si oamenilor nu le e rusine sa mearga la veterinar cu animalutul lor. Aici inca e conceptia asta la tzara”sa nu auda lumea ca tratez caini, eu tratez aici oi, boi si vaci””Cainele sa latre, sa stea legat, vaca sa pape ce vrea, cainele poate rezista saracu” – asta ma enerveaza. Acum am alt caine la tzara si vecinele se mira cum de are mama grija de el si de ce.L-a dus la veterinar etc si astea stau si se uita ca la fenomenul naturii.Eu nu minimalizez importantza vacii sau a pasarilor de curte, dar daca ai si un animalut care totusi e de paza acolo, ai grija si de el, nu?
stai, acum revăd răspunsul pe care vi l-am dat şi îmi dau seama că se poate înţelege că vă adresez vouă afirmaţia cu “alţi adepţi etc.”
“Alţi adepţi etc” se referea la discuţia voastră despre stăpânii de animale care le lasă pe acestea să moară de foame.
Si eu m-am gandit, apoi am reformulat, bine ca te-ai prins tu
precum se vede, practic ceea ce predic. dacă fac o tâmpenie – involuntară au ba – recunosc.
Iti dau direct link-ul … mi-e lene sa scriu :))
ba nu îmi dai direct nici un link. te duci, te odihneşti, şi când îţi trece lenea, scrii.
Ma rog … mi s-a sters link-ul :))
Dau cateva randuri:
Ce problema am avut eu aseara… Ieri mi-a zis tata ca cica pisica a miorlait toata ziua. Nu miau, ci miorl. “Miorl miorl miorl”.
Nu i-am dat atentie. A miorlait toata seara … nu stiam ce avea. Pe la ora 3, ma duc sa o verific, sa vad ce are.
O vad ca isi taraie picioarele din spate … Am intrat in panica. Am crezut ca a sarit de undeva si si-a rupt picioarele. Deja ma gandeam cum o sa stea ea cu piciorusele in ghips si nu stiu ce. M-am dus speriat la tata si l-am trezit din somn la 3 dimineata, ca sa se uite la pisica.
Vine tata speriat acolo…
Eu: – Tata tata … are picioarele rupte ……..
Tata: – Nu … are nevoie de motan
Clar…
Eu credeam ca ea are picioarele rupte, dar ei ii ardea de motani …
A miorlait toata seara. Cand intr-un final a adormit, ma gandeam … ma … daca ma violeaza asta la noapte? Parca mi-o imagineam cu un vibrator in … labuta.
Inca imi miorlaie prin casa … si nu pot sa o castrez ca e prea mica 🙂
Eu ţi-am şters linkul, pentru că nu îmi place senzaţia de spamuială. Dacă omul comentează, vreau să simt faptul că el vrea să comunice cu mine, nu să fure trafic. Chiar dacă el, în fond, vrea să fure trafic. Dar măcar să mă mintă frumos. 🙂
Ref. la pisicuţă: ştiu cum e, crede-mă. 😉 Dar creşte ea mare şi o castraţi voi.
Imi cer scuze daca am dat impresia asta.
Ma duc sa ma lupt cu pisica. Spor la scris.
Eu am o catelusa de 15 ani. O batranica care niciodata nu s-a manifestat in vreun fel cand itra in calduri. Daca nu ar fi avut sangerara aia periodica ai fi zis ca e castrata. Insa prin ianuarie am remarcat ca sangerarea aia nu se mai oprea si cinele devenea din ce in ce mai slabit si mai apatic. Dormea toata ziua, bea foarte multa apa si nici in pat nu se mai putea sui. Dupa o luna de tratament si injectii ineficace, am ajuns la concluzia ca trebuie neaparat castrata. Medicul veterinar ne-a spus ca e cel mai batran animal pe care l-a operat vreodata si ca nu exista garantii ca se mai trezeste din anestezie sau ca o sa treaca cu bine de perioada de convalescenta. Fiind un caine atat de batran puteau aparea o gramada de compicatii. Aam avut noroc ca luand o decizie dificila la momentul potrivit, i-am salvat viata catelului. Se fac 3 luni de cand a fost operata, este tare vioaie si sanatoasa. Castrarea nu se face doar pentru a evita aparitia unor puiuti nedoriti, ci si pentru a-i asigura anumalutului o viata buna si sanatoasa.
oops! m-am trădat după stil. eram vasile, spammerul handicapat. tot n-am înţeles să te las dracului în pace. creierul meu mic şi uscat nu poate prelucra această informaţie simplă. 😀
Parerile sunt impartite.
Dupa cum a fost prezentata castrarea câinilor si pisicilor maidaneze in acest post s-ar parea ca e o adevarata binecuvântare pentru bietele animale , ce mai le ia orice durere cu mâna si traiesc fericite pîna la adânci batrineti.Poate o fi un fel de panaceu această mult laudata castrare , sigur nu rezolvă si incalzirea globală ?
Pt Lorena: Vad ca dupa tine castrarea rezolva absolut toate problemele cateilor si motanilor , viata lor devine un adevarat paradis.Binenteles ca pe ei nu-i intreaba nimeni daca sint de acord.Intre atitudinea ta si a celor care fac experimente pe animale , ucid vulpi ca sa-si faca haine din blana lor sau a vinatorilor de balene sau rechini nu e nici o diferenta practica. Adica ca sa justifici un gest arbitrar invoci diverse argumente cum ca nu e dureros , ca e folositor pentru animalute cat si pentru cei din jur intr-un cuvânt incerci sa demonstrezi ca nu e vorba de maltratare ci de un gest nobil.Asa fac si cei care folosesc animalele pentru experimente sau faceau vinatorii de balene.Spuneau ca ceea ce fac ei este util pentru omenire si chiar pentru mediul inconjurator. Dar realitatea care era? Uleiul de balena era foarte practic pentru iluminat iar aripioarele de rechin fac o supa excelenta.Asta e de fapt adevarul si cu castrarea e ceva foarte practic si comod , rezolva probleme cum sint pisatul si parul in exces in perioadele de inmultire.Si ca se ne menajam comoditatea il facem si apoi venim cu argumente gen avantajele care le-ar presupune pentru bietele animale si cat de bine se simt ele dupa etc.