Despre internet şi copii

Ieri a fost ziua internaţională a bărbatului, pentru care am făcut un clipuleţ pe restul reţelelor sociale şi un live pe TikTok. Scurtă paranteză de umflat în pene: Nu pot să cred cât am ezitat să-mi fac TikTok şi cât de bine îmi merge de fapt acolo. Am crescut la 4.500 de followeri, am live-uri excelente, dinamice, conversaţii amuzante şi o comunitate de tineri foarte prietenoasă. Amuzant cum pe Facebook, demografica mea sunt femei de 35+, iar pe Tiktok, puştani în jur de 20 – 25, dar am remarcat deja că modul de a scrie şi cel de a vorbi public sunt arme diferite şi te prezintă în mod diferit. Ajută şi faptul că, pe TikTok, generaţia asta tânără înţelege altfel conceptul de creator de content şi nu vine nimeni în mesajele tale private să te tufă la icre aiurea cu nevoi de acuplare care nu au de ce să te privească, de vreme ce nu ţi-ai propus ever să fii nevasta universală care le face o labă milostivă şi caritabilă tuturor nef… pământului.

Închis paranteza.

Ieri, stam la poveşti cu vreo 40 de băieţi şi le uram eu cele bune, şi le explicam să respecte femeile, când, deodată, intră în live o tipă. Şi începe să mă certe. Că eu am o prezenţă publică “provocatoare”, şi că ea e mamă, şi nu vrea să mă vadă copiii ei sau ai altora.

Acum, eu ca artist şi ca creator de content, nu am absolut nici o obligaţie să mă transform în gaşca zurli, să fiu răspunsul pentru copiii altuia. Nu e treaba mea să fiu bona gratuită a internetului. Nu e obligaţia mea să mă cenzurez eu şi să creez ciuntit şi crispat, cu gândul la copiii Maricicăi.

Copiii Maricicăi sunt responsabilitatea Maricicăi, nu a mea.

Ce pot eu să fac pentru copiii Maricicăi este:

-să nu îi contactez în nici un fel şi să evit comunicarea.

-să îi rog să nu acceseze contentul meu care presupune expresivitate provocatoare şi limbaj licenţios

-să le spun că munca mea nu e adecvată pentru ei şi să îi rog să revină după majorat, dacă mai găsesc ceva interesant în ceea ce fac eu în acel punct al vieţii lor.

Bonus, dacă văd o situaţie de bullying, pot să intervin şi să-i scot din ghearele hărţuitorului, şi să le spun să se ducă la un părinte sau un profesor pentru ajutor.

Dar aici, obligaţia mea faţă de copilul Maricicăi ia sfârşit.

Maricica i-a cumpărat copilului smartphone, tabletă, laptop, şi restul minunilor tehnologiei. Ea are posibilitatea, ba chiar obligaţia, să verifice unde intră junior, să seteze control parental peste contentul câh, dirty, şi să-l înveţe că toate astea sunt INADECVATE pentru ei.

Nu mai obliga societatea să fie dădaca copilului tău. Nu e treaba străinilor să se nege pe ei înşişi, de teamă că intră şi copilul tău acolo.

Da, eu sunt un artist rebel, androgin, cu o preferinţă pentru anarhie artistică. Vestea bună e că, dacă pui parental control pe tot ce e “lorena lupu”, copilul tău nu va mai intra aici. Sau în altă parte.

Nu-mi mai cere mie să renunţ la a fi eu şi asumă-ţi responsabilitatea de protector al copilului, care pică exclusiv în curtea ta. Şi pe telefon, şi pe tabletă, şi pe laptop, ai toate instrumentele pentru asta.

Oricum, internetul a contribuit mult la comunicarea liberă. Imaginaţi-vă, chiar şi în anii 2000, cum ar fi fost să se ducă Getuţa din Apahida la Jenna Jameson:

-Doamna Jenna, nu mai devoraţi cocoşelul cu atâta poftă, că, uite, se uită Mirciulică la dumneavoastră cu o băluţă în colţul gurii şi mă tem că iese violator sau ceva.

E treaba TA de părinte să ţii caseta aia de VHS ascunsă. Nu a performerului să se alinieze la lumea ta artificială, unde apa e “apiţă” şi mâncarea “păpică”. Peste zece ani, şi copilul va protesta zgomotos la “apiţă” şi “păpică”. Apoi se va închide la el în cameră cu cheia, să nu-l vezi tu, să dea o viguroasă şi sacadată pe un clip vintage cu doamna Jenna.

***

Povestea ta de amor cu acest blog poate continua oferind autorului o cafea. Aici.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.