E un trend care a început de cam zece ani. În lipsă de idei creative, noi și inspirate – și de disponibilitatea de a asuma riscul pe care îl presupune ceva nou și să dârdâi în izmene dacă tiktokarzii de azi vor aprecia sau nu – Disney a început să dea jos praful de pe marile filme clasice și să le refacă, sau să le creeze spin-off-uri, sequeluri și prequeluri în ideea că numitele personaje sunt deja celebre, au bază de fani, și nu e ca și cum trebuie să popularizezi un nou personaj de la zero. Mai ales că, pentru a crea un nou personaj, ai nevoie de scenariști cu talent.
Un subtrend extrem de amuzant: Disney ia antieroinele celebre din filmele clasice și face filme în care le reabilitează uman.
Ce e amuzant în asta?
Pentru că, dintotdeauna, Cetatea Viselor a slujit unei ideologii. Ideologie care era, desigur, dictată de marii finanțatori.
Pe atunci, încă se încerca activ să se țină femeia la cratiță, de aceea în multe filme Disney în care antagonistul e femeie, de obicei, se contrapune nevestica bună, cuminte, drăguță, care stă acasă și face conștiincios ciorbă, și femeia cu forțe proprii, cu planuri de sine stătătoare, care face ce vrea pl ei.
Cum e maştera cea rea din Albă ca Zăpada, care şi-a omorât soţul pentru că văduvia era unicul mod prin care o femeie avea acces la putere, resurse şi independenţă, Maleficent, vrăjitoarea care vrea și ea să fie invitată la o petrecere, laolaltă cu restul zânelor, sau Cruella care, spre deosebire de nevestica cuminte a eroului, pe care fac pariu că n-o ții minte, avea banii și mașina ei, fuma, și aloca un deosebit interes modei. În anii 50, înainte de revoluția hippie, educația domnișoarelor încă mergea pe linia “numai scorpiile vor banii şi maşina lor, numai scorpiile fumează, numai scorpiile stau ambiţie, acum mergi în bucătărie la mă-ta să te înveţe să faci ciorbă de perişoare, că altfel, cine te mai ia şi pe tine”.
Numai că, evident, personajele feminine negative, creionate să le dezveţe pe domnişoare de ambiţii personale, au devenit memorabile şi iconice, şi, cum altfel, temă de noi şi noi filme.
Faptul că, în post 2000, Disney simte nevoia să le spele reputaţia şi să le dea o întreagă poveste de background, să ne facă să empatizăm şi să vedem cum au ajuns harpiile pe care le adoram şi înainte mi se pare o dulce răzbunare.
O să merg la cinema să văd Cruella cel nou, sau dacă va fi disponibil prin streaming pe undeva, o să plătesc să-l văd?
Cert.
Mai ales că, judecând după primele fotografii, estetica este absolut răpitoare.
Şi faptul că, în 1960, Disney a creat acel look cu părul în două culori, care a născut un fashion trend de sine stătător?
Foarte tare!
Tot ce sper e să nu am parte de un scenariu corect politic, care să mă plictisească până la lacrimi.
Foto: Disney
Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
“Pe atunci, încă se încerca activ să se țină femeia la cratiță, de aceea în multe filme Disney în care antagonistul e femeie, de obicei, se contrapune nevestica bună, cuminte, drăguță, care stă acasă și face conștiincios ciorbă, și femeia cu forțe proprii, cu planuri de sine stătătoare, care face ce vrea pl ei.” Păi ce opțiuni de gen aveau pentru antagoniști? dintre femeie și bărbat, sunt mult mai mulți bărbați villains, ce facem? ne plângem și noi bărbații că vor să spele creierele fetițelor?