Duble standarde

În zilele astea, e aprig spiritul dreptății pe social media. Toată lumea e luptător pe cal alb, toată lumea are de vituperat, și în general criteriul e Fapta e nasoală, dar numai când o comite altul.

a) Godină vs. dr Vasi

S-a umflat de exemplu tărâța în organul care se crede hazliu și îi convinge și pe alți triști de asta, Marian Godină. Și a început să împroaște cu venin la adresa lui Vasi Rădulescu, un domn medic care compila articole medicale de prin reviste și siteuri străine și ținea blog personal cu ele. Informație utilă și interesantă de altfel, că nu degeaba avea zeci de mii de urmăritori.

Da, desigur, plagiatul e un lucru urât și nedemn. Dr. Vasi ar fi trebuit să dea surse, să-și plătească colaboratorii, dacă tot îi scoate la careu, și să-i promoveze, nu să mimeze că întregul site e munca lui.

Dar iaca și Godină, acum câțiva ani, când furtul de content nu îi puțea chiar atât de tare.

Au sărit niște dobitoci să zbiere că dacă e memă, nu e furt de content. Haida de. Zici că m-am născut alaltăieri și că mă poți prosti ca pe un copil de trei ani. Circumstanța agravantă e că organul nu folosea doar o imagine și o replică fără urmă de drepturi, dar își mai și promova nu știu ce plm cărțulie penibilă, pe care tocmai o lansa. Deci, în termeni de specialitate, o mai și folosea în scop comercial, iar asta ar fi presupus permisiune separată.

Norocul lui Godină în acest caz e că eu vândusem toate drepturile pe acest spot studioului, iar ei au decis să treacă peste. Dar asta nu face furtul de content mai puțin furt. Schimbă doar păgubitul.

Cert e că, dacă dr. Rădulescu își cere scuze over and over de ne-am plictisit citindu-le, Godină nu a dat până acum vreun semn că ar fi luat la cunoștință faptul că a săvârșit vreun furt, sau vreo cerere de scuze, sau orice. Merge pe burtă, tipic românesc. Și asta mă face să regret că am vândut toate drepturile. Mi-ar fi plăcut să văd dacă tovarășul organ ar fi ignorat cu aceeași nepăsare o citație, sau judecătorul în instanță. Dar hei, mai am câteva luni până la prescripție. Poate îmi cumpăr înapoi drepturile, strict pentru plăcerea de a-l plimba pe tovarășu organ pe la onorata curte, și pentru a vedea dacă își trimite și acolo trepădușii să abereze cum, dacă are formă de memă, nu e utilizare abuzivă a unei imagini comerciale. Vreau și eu legea din România care definește mema, vă rog. Cum, nu există. Nasoool. Atunci, vă invit să țipați la mămicile voastre.

Apoi, ne uităm la toți ultraindignații de furtul de content al dr. Rădulescu. Cei care rag la el de zile în șir. Când le arăți că și Godină te furase pe tine, și chiar în scop comercial:

Asta e problema voastră! Asta vă privește!

N-am înțeles. Sau ne indignează TOT furtul de content, sau ne asumăm că lătrăm ca niște potăi la ordin. Până una-alta, tovarășu organ e hoțul care strigă hoțul.

b) Tudor Sișu vs. Ileana Negrea

Ileana Negrea e tânăra poetă premiată pentru debut care a scris un poem explicit, ce includea și versul de mare angajament P***a mea e o mașinărie războinică.

Și sincer, chiar este.

Dacă ai ghinionul să te naști cu una, ai de înfruntat n situații degradante, umilitoare și personaje dezgustătoare, cu care un purtător al celuilalt organ genital nu are de a face niciodată. Sau nu în același mod.

Cine s-a trezit să se dea scandalizat, of all people?

Tudor Sișu.

Rapper. Infractor, narcoman, pușcăriaș. Unul care îți cânta despre tupeul lui de borfaș, despre cum dă el la mu**e și despre t**fe din care face ce vrea.

Să se fi agitat vreun muzician dintr-o orchestră, unul care îi vorbește cu dumneavoastră până și soției, mai înțelegeam. Dar exact gherțoiul ăsta penal de cartier, gunoiul ăsta scăpat din tomberoanele de Sălăjan s-a trezit că are înalta instanță morală să se ofuscheze dacă o femeie-artist face referire la p proprie?

Atenție, la cea proprie, nu la ale altora luate cu japca, ca indignatul.

Aici e și o problemă de mentalitate românească. Dacă ești bărbat și folosești termeni vulgari, ești băiat de băiat, ești șmecher de meserie, spaima la dușmani. Dacă ești femeie și folosești termeni vulgari, subit își găsesc crucile și anafurile inclusiv oameni care folosesc p și f pe post de virgulă în propoziții. Noroc că fetele de azi nu se mai lasă impresionate și trec peste dublul standard ca acceleratul prin Chitila.

Tot internetul vs. Prințesa Urbană

O fată a decis într-o bună zi că nu-i mai place în țară și că vrea afară. OK, s-a exprimat un pic melodramatic, că a încercat să ridice țara din nimicnicie și n-a mers, de zici că era Mesia pogorât a doua oară, dar na. Genul ăsta de comentarii excesiv de patetice, gen Nu ne mai facem bine și Dar ce e greșit cu noi ca nație le citești la orice știre de rău, de minimum zece ori.

Prințesa Urbană nu făcea decât să o dea pe surplus de dramă într-o țară în care surplusul de dramă e un modus vivendi.

Pffffffffffffffffaaaai, nene, cum s-a cerut afară patriotismul rănit din toți dacii verzi. Cum au porcăit-o, de zici că făcuse rond pe la mămicuțele lor și le phutuse pe fiecare în parte.

Gluma?

Unii indignați erau ei înșiși trăitori în străinătate, iar alții ar fi întins-o ei înșiși afară la prima oportunitate mai de doamne ajută.

Concluzia în toate aceste situații e aceeași.

Nu faceți ce face popa, faceți ce zice popa. Sau, mai simplu, întrebați-l pe popă: Să mori tu, mă? exact tu te-ai găsit aberând?

Între timp, de câte ori Godină se mai dă indignat de ceva, mai dezgropăm imaginea care îi denotă caracterul adevărat. Și lașitatea cu care o face pe niznaiul. Ți-ai ales să furi de unde nu trebuie, tovarășu organ. Și dacă ai furat ceva muncit de mine, sigur ai mai furat și din alte părți, iar aceste alte părți o să mă contacteze și o să-mi livreze probe. Iar eu o să te expun iar. Și iar. Și iar. Și iar. Pentru că nu-mi plac hoții care strigă hoții, tovarășu organ.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.