Încet-încet, vine sezonul de plajă, înot, dans şi vestimentaţie sumară. Dacă îţi doreşti să-l întâmpini cu un corp impresionant, ai şansa să lucrezi cu tine pentru acest scop şi să şi câştigi un premiu de 1.000 de euro.
În decembrie, v-am oferit povestea aplicaţiei de eHealth şi control al greutăţii www.ikanos.ro. Ce mi-a provocat interesul faţă de Ikanos? Metoda lor foarte sustenabilă, prietenoasă şi accesibilă de gestionat toate activităţile care te duc spre un corp mai sănătos, mai tonifiat şi mai energic; abordarea informată, realizată cu ajutorul unor consultanţi specializaţi în nutriţie, fitness şi psihologie; şi, mai presus de toate, challenge-ul lor de zece săptămâni, în care urmezi paşii şi cele cinci reguli Ikanos, iar cea mai impresionantă transformare va fi premiată, cum am zis mai sus, cu 1.000 de euro. Şi da, premiul e real, după cum veţi constata mai jos.
Pentru challenge-ul pe care Ikanos l-a lansat în decembrie, am stat de vorbă cu Natalia Cotruş, fondatoarea şi mastermind-ul programului şi al aplicaţiei. Interviu pe care îl veţi găsi aici. Acum, pe 17 aprilie, începe un nou challenge de zece săptămâni, care se încheie pe 25 iunie. Taman la timp pentru vacanţă. Unde poţi să-ţi expui triumfal corpul de nota zece şi, dacă ai cu adevărat ambiţie, şi premiul cel mare de 1.000 de euro.
Dat fiind că m-am implicat personal în challenge-ul trecut, am decis acum să vă aduc în faţă trei poveşti reale, ale unor oameni care au participat la ediţia din decembrie a challenge-ului Ikanos. Trei oameni obişnuiţi, cu vieţi normale, cu familii, joburi, şcoli, greutăţi ca ale fiecăruia dintre noi, dar care au decis că vor o schimbare în bine. Sunt oameni de vârste diferite, pe de o parte pentru că şi eu, şi Ikanos, credem că niciodată nu e prea târziu să fii fericit în propria piele. Şi dacă veţi găsi motivaţie să le urmaţi exemplul, veţi avea motive să vă felicitaţi mai încolo.
ANDREEA (35 de ani)
Andreea e marea câştigătoare a ediţiei precedente, deci a încasat personal o mie de euro. E de găsit printre picături, pentru că are un bebeluş de opt luni care o solicită în permanenţă. Stă în Cugir, judeţul Alba şi, în prezent, e acasă, în concediu de creştere a copilului. Şi cum anticipez câteva comentarii stupide de la oameni care n-au avut parte de un bebeluş, da, primul an de maternitate e un full time job, pentru că puiul de om necesită îngrijire permanentă, de dimineaţa până seara şi, uneori, noaptea. În afara fetiţei de opt luni, are şi un băieţel mai mare, şi până în pandemie, a avut o mică firmă împreună cu soţul. Acum, amândoi sunt angajaţi la o firmă din oraş.
Care a fost relaţia ta cu mișcarea în trecut? Ţi-a plăcut sportul?
Andreea: În copilărie și adolescență nu mi-a plăcut. În urmă cu câțiva ani, am început să merg la sală, am făcut CrossFit și chiar mi-a plăcut. Dar din 2020, când au închis sălile, nu am mai reluat sportul. Asta până în ianuarie, când am început challenge-ul Ikanos.
Cum ai descoperit programul Ikanos?
Andreea: Am aflat despre Ikanos în decembrie, din interviul pe care l-ai realizat cu Natalia, deci, mulțumesc!
Cu drag. Ce te-a atras la oferta lor?
Andreea: După ce am citit ce presupune și ce îți oferă programul, mi-am zis că e ceva de care pot să mă țin. Și premiul oferit de Ikanos e atractiv, clar!
Premiu pe care l-ai şi câştigat, şi te felicit pentru asta. Ce ai făcut pentru a-ţi asigura câștigul?
Andreea: Îți mulțumesc! M-am asigurat zilnic că urmez toți pașii din challenge: nutriția, sportul, pașii, hidratarea și cititul.
Tu ai un bebe de 8 luni, deci ai născut recent. Cum ţi-a afectat sarcina organismul?
Andreea: Am avut norocul să am o sarcină ușoară și am fost activă până la final. Dar am rămas cu nişte kilograme în plus.
Cât a fost de greu să integrezi programul Ikanos în viaţa extrem de ocupată a unei proaspete mămici?
Andreea: La început, a fost dificil până am reușit să creez o rutina. Am adaptat dieta și pentru restul familiei ca să evit tentațiile și pentru că nu aveam timp să gătesc separat. Cei 10.000 de pași zilnici i-am făcut cu căruciorul la plimbare, indiferent de vreme, iar sportul seara, când apucam. La sfârșitul zilei îmi completam pașii în aplicație şi mai povesteam pe grupul de susținere, care a fost minunat!
Soţul ce reacţie a avut?
Andreea: Soțul a fost reticent la început, dar m-a susținut și asta a contat foarte mult.
Ai intrat în concurs setată pe premiul cel mare?
Andreea: Nu. Pentru că nu eram convinsă că voi reuși să slăbesc. Toate dietele pe care le-am încercat le-am abandonat în scurt timp. Dar Ikanos mi-a oferit pe lângă nutriție și susținerea necesară.
Asta urma să te întreb eu acum. Există o diferenţă între Ikanos şi restul programelor?
Andreea: Este o diferență foarte mare, pentru că pune accent, pe lângă sănătatea fizică, și pe sănătatea emoțională. Zilnic, în cele 70 de zile, primești o mini-lecţie care te ajută să decodifici în final de ce mănânci emoțional sau pe bază de stres, cum să îți ții în frâu poftele și te învață pașii spre un stil de viață echilibrat. În plus, primești răspuns avizat la orice întrebare, ceea ce e un mare ajutor.
Cu ce vei rămâne de pe urma acestei experienţe – dincolo de premiu, care cred că e o bucurie?
Andreea: În urma acestei experiențe rămân cu tot ce am învățat să pun în practică, asta e cel mai important! Știu că dacă aplic în continuare principiile Ikanos, o să rămân pe drumul cel bun. În plus, s-a terminat un challenge, începe altul după Paște. Voi fi acolo să susțin și alte persoane.
Sau să mai câştigi premiul o dată, hahaha.
Andreea: 🙂 Lăsăm şi pe alţii.
***
ROXANA (45 de ani)
Roxana locuieşte la Buzău, e antreprenor, studentă şi voluntar pentru o organizaţie care ajută copiii din centrele de plasament. Practic, munceşte de dimineaţa până seara. Pentru că e inimoasă, implicată şi ambiţioasă. Dar o viaţă atât de agitată presupune mâncat haotic, pe fugă, lipsa timpului pentru sport şi foarte mult stres. De aceea, a ajuns în câţiva ani de afacere proprie să aibă măsura L la haine.
Înţeleg că tu ai făcut sport cu regularitate de-a lungul vieţii tale şi eşti antrenată fizic, nu ai avut o pauză lungă în care te-ai neglijat.
Roxana: Da, exact! Am făcut sport toata viata, chiar handbal de performanţă în timpul şcolii. Pe parcursul vieţii, mi-am păstrat obiceiurile sportive şi le-am adaptat vârstei şi programului de lucru. Nu am făcut performanţă, dar am avut o atitudine sportivă.
Apoi, ca antreprenor, ai neglijat mișcarea. Acest fapt a avut şi alte simptome, pe lângă creșterea în greutate?
Roxana: În timpul în care am deschis firma şi încercam să o pun pe roate, am devenit şi studentă. La kinetoterapie, în Bucureşti. Eu fiind din Buzău. Cinci zile pe săptămână eram antreprenor şi două zile eram studentă, în Bucureşti. În fiecare săptămână făceam naveta: mă trezeam la 4 dimineaţa, plecam la 5 să prind trenul de 6, să ajung la 9 în facultate. Stăteam toată ziua la şcoală, seara dormeam la nişte prieteni, a doua zi acelaşi program de şcoală şi pe la 5 sau 6 plecam spre gară. De regulă, ajungeam acasă pe la 11 noaptea.
Asta a însemnat automat mâncat multă patiserie, făinoase, pâine etc. Am avut în scurt timp probleme cu digestia (balonare, gaze, digestie lentă). Nu beam niciodată suficientă apă, aşa că am început să am probleme cu retenţia de apă, corpul îşi făcea rezerve. Pe lângă astea, aveam probleme cu insomniile, uneori mă trezeam îngrozită că scap trenul.
Dar creşterea în greutate a devenit o problemă abia când mi-am dat seama ce presiune pun pe articulaţii. Când am rămas înţepenită de spate într-o zi şi cu dureri de genunchi în alta.
De ce ai ales Ikanos?
Roxana: Pentru că am văzut o recomandare la tine pe pagină. M-a atras promisiunea că e mai mult decât un program de slăbit. Că oferă ceva mai mult decât un plan alimentar.
Cum a fost experienţa ta cu ei?
Roxana: Ikanos a făcut exact ce a promis: mi-a dat informaţia şi pârghiile să o aplic. În primele două săptămâni, având experienţele programelor anterioare încercate, am fost sceptică şi nu am aplicat chiar tot ce am primit. Dar când am văzut că programul merge, că am scăzut în greutate chiar şi aplicând numai o parte din program, am început să am încredere. M-am străduit să urmez pas cu pas toate indicaţiile primite şi, în săptămâna a cincea din program, adică la jumătatea lui, slăbisem deja 7 kg! Ceea ce, pentru mine, a fost WOW.
Cum reuşeşti să integrezi programul într-un stil de viaţă uber ocupat ca al tău?
Roxana: E adevărat, asta presupune un pic de voinţă. Dar tocmai ăsta este secretul: pe lângă efectul pozitiv pe care l-am obţinut slăbind, îmi place mult şi acest efect de exercitare şi antrenare a voinţei: ca să ating obiectivul de paşi, trebuie să fac un efort. Şi îl fac, în fiecare zi. Pentru că am înţeles, datorită lecţiilor zilnice, că efortul ăsta îl fac pentru mine. E adevărat, nu mereu reuşesc să îmi ating toate obiectivele. Dar asta nu mai este o problemă de când am înţeles că renunţarea nu e o soluţie. Consecvenţa este!
Care sunt punctele tari ale programului şi care sunt punctele lui slabe – dacă are?
Roxana: Punctele tari, de departe, sunt lecţiile zilnice. Cinci minute de magie le-aş numi. Sunt consistente şi oferă informaţie valoroasă. Apoi, planurile alimentare alcătuite personalizat, în urma mini-interviului de înscriere. Pe mine asta m-a ajutat foarte tare să-mi doresc să merg mai departe în program: faptul că nu mă înfometam, ba chiar aveam senzaţia uneori că mănânc mai mult decât înainte! Puncte slabe…aici n-aş şti ce să punctez. Eu am avut rezultate uimitoare cu acest program şi sunt încântată de ce m-a ajutat să obţin. Poate, simplitatea meselor propuse. Cred că, în unele zile, mi-aş fi dorit ceva mai elaborat la masă, mai pe masterchef style.
Cum planifici să menţii rezultatele pe termen lung?
Roxana: Păi, am transformat programul de zece săptămâni într-un stil de viaţă: calculez mesele în funcţie de dimensiunile mele, fac sport zilnic, fac mişcare zilnic. Şi am aruncat toate hainele măsură mare!
În vacanţă, ţi-a fost greu să te ţii de program?
Roxana: Mi-a fost puţin greu la început! Căci trebuia să explic fiecăruia în parte de ce fac aşa. Apoi, n-a mai fost o problemă. Chiar mi-am dat seama, la sfârşitul vacanţei, că am fost în ţara gelateriei şi nu m-am atins de îngheţată. Nu că n-aş fi putut, pur şi simplu nu mi-a fost poftă!
Felicitări! Așa, vibe-ul tău general care e în urma programului? Pe lângă kilogramele în minus, cum te simţi?
Roxana: Mă simt foarte bine! Îţi dai seama, primesc complimente de la oameni care mă văd zilnic, cât şi de la cei care nu m-au văzut de ceva timp! Ca să nu mai zic că mi-am luat, într-un impuls de moment, nişte blugi măsura S. În care nu credeam că o să mai intru vreodată. Şi acum îi port! Şi la sală nu mai obosesc în primele zece minute. Şi în drumeţii nu mai gâfâi prima! Şi am o energie…
***
PAUL (50 de ani)
Era cazul să includ şi un domn în sondaj, pentru că şi bărbaţii merită încurajare. Aşadar, iată-l pe Paul, posesorul unei firme de IT din Şimleul Silvaniei, pasionat de fotografie în timpul liber. Înainte, Paul a fost un sedentar convins. Acum, însă, a participat la primul lui semimaraton, la Cluj, şi se pregăteşte cu ardoare de primul maraton.
Care e relaţia dvs. cu sportul? (notă: Spre deosebire de fete, Paul nu e cititor al meu, de aceea, nu mi-am permis să-l tutuiesc.)
Paul: Nu sunt un sportiv. Mai degrabă antitalent la sport. 🙂 După liceu şi până la 40 de ani, zero. Fumător – trei pachete de ţigări pe zi. La 40 de ani m-am lăsat de fumat şi am pus 10 kg. pe mine.
Acum 5 ani am redescoperit bicicleta. Am parcurs un total de peste 30.000 km, prin toată ţara. Anul trecut am traversat – împreună cu soția – Pirineii, de la Mediterană la Atlantic, am şi o tură de peste 300 km… Tot pe atunci am început să călătoresc – fiind pasionat de fotografie – prin mai multe locuri din lume, în special la munte – kilogramele mele în plus, adăugate aparaturii foto, le resimțeam destul de tare.
Pasiunea pentru fotografie când a început?
Paul: Prin 2010. Am fost de trei ori în Himalaya (Everest Base Camp, circuitul Anapurnei, Lang Tang), in Peru (Aplamayo) etc.
Practic, aţi redescoperit mișcarea cu ajutorul unui hobby activ, care vă îndemna să mergeți mult pe jos.
Paul: Cred că fotografia a fost un pretext pentru călătorii, pentru aventură. După care l-am descoperit pe Radu Păltineanu, care călătorea din Alaska spre Ţara de Foc cu bicicleta şi am început să visez că fac şi eu excursii, la fel ca el. Iar mai nou, am văzut că sunt oameni care, în loc să facă shopping în diverse orașe – aleargă la un maraton sau un semimaraton. E mult mai fain decât să stai pe canapea şi să te uiți pe YouTube cum fac alții ceea ce poți face şi tu.
Preocuparea pentru corp şi pentru slăbit a venit după ce v-aţi lăsat de fumat, din câte am înţeles. În ce mod vă incomodau kilogramele în plus?
Paul: Căram pe munte 15-20 de kg. de aparatură foto, plus cele 15 kg în plus ale mele. Au început să mă doară picioarele, spatele, cred că mai aveam puțin până la o hernie de disc sau ceva. Cel mai rău era la coborâre. Iar după “pandemia vieții”, am început să respir greu chiar dacă urcam un singur etaj. Cu bicicleta era mai greu. Așa că am luat decizia că trebuie să slăbesc şi așa am ajuns la alergare. Şi la programul Ikanos.
Cum aţi descoperit programul Ikanos?
Paul: El m-a descoperit pe mine, așa cum se întâmplă mai nou. Probabil că am căutat prea mult pe Google despre cum să slăbești sănătos, şi Facebook s-a prins de asta, şi-mi dădea reclama la Ikanos de 10 ori pe zi. Până la urmă, am dat click. 🙂
Ce v-a atras?
Paul: De fapt, tot ce e în programul ăsta mai încercasem, dar pe rând, niciodată in același timp. Plus că a introdus noțiunea de comunitate. Nu aş spune că e o dietă. E un stil de viață. Sa mănânci regulat mâncare sănătoasă, să faci sport cel puțin 30 de minute pe zi, să faci 10.000 de pași, să bei suficientă apă, să citești zilnic câteva pagini, să ai câteva clipe de conștientizare zilnică (cum mă simt astăzi, ce am făcut etc.), să faci parte dintr-un grup care are același scop (să trăiască sănătos şi să piardă câteva kilograme în plus). Iar pentru mine, sport a însemnat alergare – tocmai ce începusem să reînvăţ să alerg. Şi ca să am un “target”, m-am înscris la un semimaraton care are loc duminică. Deși toate astea par imposibile (Everest Basecamp, maraton), este foarte simplu. Faci un pas, apoi încă unul.
Cât a fost de dificil să vă reapucaţi de antrenamente după 40 de ani? Ce simptome fizice sau emoţionale aţi avut?
Paul: Fericire – ăsta e cel mai grav simptom. Nu am încercat să fac multe deodată, şi de asta nu mi s-a părut greu, cred.
Mă aşteptam să-mi spuneți despre oboseală, febră musculară, puncte de platou în slăbit.
Paul: Au mai fost dureri în articulații şi tendoane, dar nimic grav. Platou în slăbit – acuma sunt pe un platou (toată luna Martie am fost), deoarece m-am antrenat mai intens. Dar e normal. Chiar dacă am acelaşi număr de kilograme, raportul muşchi/grăsime se schimbă. Eu zic că sunt pe drumul cel bun.
Ce anume a schimbat în viaţa de zi cu zi faptul că acum faceţi sport cu regularitate?
Paul: Sunt mai plin de energie. Nu mai am dureri de cap inexplicabile. Sunt mai fericit. Sunt mai atent ce mănânc. Sunt mai slab. Am prieteni noi. Stau mai puțin la TV sau pe social media. Iar spre toamnă, sper să alerg la un maraton. 🙂
***
Indiferent de vârstă, de gen, de condiţie fizică, oamenii îşi schimbă corpul, spiritul şi viaţa cu Ikanos. Peste câteva luni, îmi vei povesti şi tu ceva asemănător. Înscrierile în challenge-ul Ikanos se fac aici.
Sh*t They Say