E o duminică ploioasă de septembrie, prin urmare, mă duc la piaţă. Nu pentru a-mi cumpăra de mâncare – se ştie doar că femeile fatale, aşa ca mine, nu mănâncă. În schimb, mă duc să îmi cumpăr mere, piersici, struguri, zmeură, banane, măsline negre şi măsline verzi – să recuperez cam tot ce îmi spune doctorul că pierd zi de zi datorită excesului de cafea şi energizante.
Prefer piaţa pentru că, dacă la Mega Image îs bananele naşpa, nu ai opţiune alternativă; pe când, în piaţă, dacă bişniţarul Ion are mere mici şi pricăjite, te duci la bişniţăreasa Maria, care le are mari şi rotunde. MegaImage versus piaţă: căznicie versus bordel!
Buooon, şi cum căscam eu gura la prunele unuia, încercând să îmi dau seama dacă-s destul de constipată încât să justific investiţia, se apropie de taraba ăluia un pirpiriu oacheş şi necunoscător într-ale săpunului:
-Ia dă şi mie să încerc io din pepenele ăla.
Tipu’ cu prune îi dă să încerce – pirpiriul muşcă, plimbă bucata de pepene prin gură, ca un degustător profesionist, să ajungă şi la papilele laterale, ba chiar şi la alea de la baza limbii, apoi clatină din cap:
-Nu! E trecut!
Şi pleacă.
Ajung la taraba altuia, îmi iau nişte piersici, când din spatele meu se aude aceeaşi voce:
-Ia dă şi mie să încerc pepenele ăla!
Cred că e previzibil faptul că şi pepenii omului cu piersici erau necorespunzători.
Ce pula calului, mormăi eu în gând, şi-l urmăresc din priviri pe pirpiriu, cum face exact aceeaşi fază la încă o tarabă, suficient de îndepărtată încât să nu se prindă vânzătorii. Şi simt excesul de tiroxină cum mi se transformă în spume. Când gigelu’ se apropie de a patra tarabă intervin:
-Nu-l serviţi pe domnul! Nu vine decât să vă strice un pepene degeaba.
-Dă-te, fă, în morţii mă-tii, panaramo, începe pirpiriul să urle. Ce pizda ta n-ai treabă?
-Gata, fără circ la mine la tarabă, se apucă şi ţăranul să urle la pirpiriu. De ce pui oamenii să-ţi taie pepenii dacă nu îi cumperi!
Şi balamuc. Şi eu tac, mă uit la ei, mă uit la lumea care se autosesizează şi înţelege că nu-l servească pe ciumec, şi simt o profundă satisfacţie. Nu de alta, dar parcă e prea multă muncă cu un pepene, sau un ardei, sau un orice, ca să vină un jegos nefăcător de nimic să îl strice aşa degeaba.
Până la urmă, pirpiriul pleacă, mai agită nişte pumni în direcţia mea – eu îi zâmbesc. Iar ţăranul ia un ciorchine de struguri negri, îi pune într-o punguţă şi zice:
-Mulţumesc frumos! Uite din partea casei.
Acum stau pe canapea, cu un bol de struguri negri în poală, ronţăi alene câte un bob, în timp ce lângă mine, motanul încovrigat îşi face o felaţie.
Intre merele Mariei si merele lui Ion si eu tot pe ale Mariei le-as alege. Pentru ca sunt mai mari, evident.
Cul experienta de duminica dimineata, cul indeed 🙂
Văd că ai fost şi tu la piaţă cu mine, deja ai opţiuni de cunoscător. 😀
Acu’ însă am o dilemă: să îmi fac încă o cafea au ba. Dacă mi-o fac, fac iar tahicardie. Dacă nu, sunt leşinată de somn. Ce îmi recomanzi?
pfuai… păi io mă hidratez, de câţiva ani buni, exclusiv cu pepsi. mie ce mi-ar zice doctoru’? cred că e mult mai rău decât în cazul tău. de-aia nici nu mă duc să-l vizitez. 🙂
problema e că la mine semnalizează. De aceea ştiu atâţia termeni de specialitate.
crecă şi la mine semnalizează. că stelele verzi îs mai rare pe străzi şi io totuşi le văd din când în când. plus înţepături pe la ficat.
doamne, parc-aş fi o pensionară în pragul ramolirii…
Un somn bun si la ora 17 un ceai englezesc,
Asa, dom’le, disciplina! Eu acum beau cafea , iar pe Iubi l-am trimis la bucatarit.Ca io am bucatarit ieri.Si manc mere
incearca un ceai negru, lorena !:)
coramică: în loc să gătiţi împreună, ca un cuplu…
remus: nu ţine. eu sunt o fire radicală: coffee or nothing.
Mai si gatim impreuna, dar azi s-a potrivit asa. Depinde cum ne apuca
eu mănânc struguri tămîioşi şi mă uit la familia kardashian.
Coffee or nothing 🙂 same here 🙂 Dar, când inima mea semnalizează şi totuşi mi-e foarte somn şi nu se poate fără cafea, aplic un mic trus: mănânc, înainte de a o bea, ceva brânză. Mi-a zis-o un medic demult şi funcţionează, atenuează cumva efectul naşpa al cafelei, dar te lasă cu benefica păcălire a somnului 🙂
seamana cu snoavele copilariei. textul…
@rasarit – ti-am vizitat blogul, nota 10
Bravo, f bine ai facut.
Ia-ti un spray paralizant si tine-l in geanta.
Macar asa sa ne vizitam unii altora blogurile! In fine, sa nu deviem si sa extindem spre messenger un spatiu literar!
Îmi place cum povesteşti. E, totuşi, ceva actoricesc în stilul tău literar. Ceva pe care l-aş situa între stilul artistului păpuşar şi cel al artistului pantomim.
m-ai spart. 😀
şi pe mine 🙂
In ce piese joci in stagiunea asta?
Bey, deci ai cohones.
Tu esti Lorena. Meriti o sticla de vin rosu bauta-n doi/doua. 🙂
E ceva ce tinde spre ireal. Mi-e greu sa cred ca ai intervenit intr-o banalitate precum cea cu pepenii. Este o intamplare trasa de par, fortata pana-n maduva oaselor. Imi aminteste de timpul in care cautam cu disperare ceva despre care sa scriu. Cand nu gaseam, ma refugiam la fel ca tine acum in tot soiul de povesti inutile. Mi-am aruncat multe scrieri la cos. Partea cea mai buna a textului e sfarsitul. Mi-a placut mult paralela cu motanul.
ce e pantomimă la un nespălat şi nişte struguri?
O observatie pentru “rasarit”: povestea nu e deloc inutila, dimpotriva; de exemplu: “Nu de alta, dar parcă e prea multă muncă cu un pepene, sau un ardei, sau un orice, ca să vină un jegos nefăcător de nimic să îl strice aşa degeaba.”…
In orice caz, mie mi-a placut.
păi, na, vlad: de când i-a lăudat coramică blogul, lui răsărit i-au crescut testiculele până la perimetru dublu şi s-a trezit peste noapte critic. de unde începuse cu “snoavele copilăriei”, a fost de ajuns o corămică să-i scoată figurile la vedere. studiu de caracter, ce vrei?
Mda… credeam ca esti in stare de mai mult. Nu sa te arunci cu capul inainte. Pierzi. Nu ma intereseaza cine mi-a laudat blogul, n-am nevoie de laudele nimanui. M-ar interesa indeosebi cei care mi-l critica. Dar daca asta este un mod de a reactina, draga Lorena, ce te-ai fi facut daca ti-as fi spus ca textul e minunat, ca nu mai exista altul ca el, ca este fermecator si divin…. Vrei sa te mint? Textul e hent. Nu misca nimic. E banal si n-avea nici un rost sa-l expui aici!
Ai texte mult mai bune, d-aia am ajuns pe aici. Poate ca ar trebui sa plec. Aici sunt primiti, ca in parlament, numai cei care au stranse legaturi cu partidul! Victorie!!!
Ei, e bine si cu criticii, altfel ar fi totul mult prea simplu.
In ce piese joci stagiunea asta?
răsărit: 1. din câte de vede mai sus, ţi-a dat Vlad mură-n gură ce vrea să zică textul. de ce pula calului mai sari în sus ca o pizdă isterică?
2. dacă erau bine primiţi doar ăia cu strânse legături cu partidul, tu încasai o muie de la comentariul cu inutilitatea. nu ai încasat-o. dar încasezi acum o muie pentru afirmaţii deplasate şi bătut câmpii. iar dacă te întinzi la alte afirmaţii deplasate şi istericale de cocalar prost, iei un ban cât tine de mare.
vlad: în clipa în care om are două joburi: vizibile în sidebar, tu îl mai întrebi în ce joacă?
şi încă o chestie: e bine cu criticii calificaţi. nu cu prostălăii care habar nu au ce critică.
:)) realizez ca romancele se pricep de minune la dat muie. un lucru extraordinar, pentru ca in domeniul asta taman barbatii lor sunt cei care nu exceleaza. ce vrea sa zica textul ramane tot ceva de doua paralele, indiferent de marimea unui penis de cal sau de istericalele pizdei din mine. sincer sa fiu, am impresia ca vlad te minte si tu ca o duduie topita dupa laude, ai intrat in calduri. acum banazeaza-ma – e o lectie pe care trebuie sa o dai celor care abia asteapta sa-ti ridici coada din cand in cand. dar daca vei scrie in aceeasi linie, faptul ca te-am avut in clipele astea nu-mi va mai fi de nici un folos. succesuri..
OZONE – Vitamine si multiminerale undeva intre 14 si 16 RON si Fier biologic de la Pronatura. Efecte foarte bune. Iti vor reface echilibrul fizic. Consuma mai multe lactate si las-o mai usor cu cafeaua. Daca faci tahicardii mai mult ca sigur ca ai si o lipsa cronica de calciu. Sanatate si virtute, s-avem ce bea si ce consuma!
răsărit: băieţel mic şi prost, ia explică tu onor publicului: când unul izbuteşte să descifreze ideea principală a unui text, unde morţii mă-tii ăleia proaste şi penibile e minciuna?
nu a folosit nici un adjectiv laudativ, A DESCIFRAT IDEEA PRINCIPALĂ. Ceea ce tu nu eşti în stare să faci. Nu e vorba de călduri, japiţă penibilă, ci de idei, sensuri, discernământ (în cazul unora) sau lipsă de (în cazul tău).
Prin urmare, eşti prea prost să conteze părerea ta.
apocris: mersi.
eu nu inteleg de ce tragi cu dintii sa promovezi un banc, o snoava. tipul asta, vlad, a descifrat o idee de cacat intr-un text diareic. ba mai mult, a inaintat ” povestea nu e deloc inutila, dimpotriva” – cum pula mea sa fie povestea asta utila? prea multa munca cu un pepene si ardei…
ia spune, Lorena, cate litere ai stricat tu aici degeaba in contextul in care cacanaria asta de text ti-a iesit dintre buze?
maria avea pepeni mari?
auzi, intrebare, ca poate sunt io mai prost au ba.
Blogurili tre obligatoriu sa fie despre viata reala? (chit ca da sau nu, nu conteaza).
Adica stai, citesti ceva, te amuza, dar porma zici: “pula mea, nui real. suge!”
răsărit: tu chiar eşti crâncen de cretin. nu “promovez” nimic, vită, îţi explic ţie nişte chestii elementare, pe care nu ai nici discernământul, nici bunul simţ de a le percepe.
“text diareic”? mă tem că nu ai calificarea critică de a decide.
“idee de căcat”? ai să mori tu! dar măcar există. ieri seara, când făceam mişto cu ostap de blogul tău şi de gusturile coreimici, nu am găsit nici măcar una.
“prea multă muncă cu pepeni şi ardei” – haida de! ai ajuns tu, un pulifrici no-name, să îmi impui temele! împuşcă-te şi mori într-o baltă de sânge.
şi câte litere stric eu în general nu e problema ta. eu măcar le stric cu rost şi cât de cât validat. Tu eşti doar un loser impertinent şi atât. şi acum, marş la coteţ. ai ban.
animaloo: blogurile trebuie să fie despre ce vrei tu. “nu-i real” e acuza trollilor proşti care nu au criterii obiective de apreciere.
ioi. deci nu-s chiar asa de prost 😀
Am citit vreo 10 randuri si mi-a placut :)…ca mai apoi sa-mi dai in cap cu o expresie nici mai rea nici mai buna decat cea pe care a folosit-o (in gand) domnu’ Ion cand clientul nu a vrut sa-i cumpere marfa.
Acum intre noi fie vorba …tu cine erai martorul sau clientul pofticios ?
Limbajul e acelasi 🙂
Las-o mai usor cu expresile …chiar cele mormaite .
prietene, martorul era clientul pofticios. e undeva în literatură vreo regulă unde martorul nu poate fi implicat în acţiune?
iar limbajul este fix acela pe care vreau eu să-l aleg. atâta vreme cât îl proslăviţi pe bukowski, să nu dea dracu’ să-mi faceţi mie observaţii legate de limbaj, că mai banez vreo doi obraznici.
Chestia e simpla cumva – “pirpiriu” (ala row in scriere) gaseste o metoda simpla de a hali moka din piata (moralmente fraudulos – din punct de vedere machiavelic – survival instinct). Un tantitz (auctorele lu’ articolu) se sesizeaza (si mai zice cineva ca nu avem simtz civic), iar piata face ce face piatza – mult zgomot , ala row ramine pin’ la capat ala row – adica e rejectat de societate si capituleaza (foarte rara situatie) . Io personal din greierele si furnica tin cu greierele , fire de artist ….
Stai, stai, ca m-am trezit si eu. Recomand ceai negru. Nusht cat ajuta, dar eu asta recomand cand simti ca iese cafeaua pe urechi de multa ce a fost.
cleomf, vezi ca a mai recomandat cineva, te joci in fundu gol in fata banului sculat… citim frumos, zambim scurt si ne gandim de trei ori inainte sa ne abtinem. 😛
nu, radule, chestii decente are voie să spună. nu banez decât idioţi care debitează idioţenii cu impresia că ei au căcat marmura roz.
=))
+Apoi, sa nu discutam despre gusturi si culori, asa se spune. Bine ca recunoasteti ca tu si cu Ostap faceti misto de gusturile mele. Ce are daca mie imi place cum scrie omul ala? Nu e frumos ca s-a luat de tine, dar eu nu te-am jignit si nu cred ca trebuie sa faci misto. Ce ai cu el, e cu el, deci…
coramică, uite un singur citat rizibil:
“Baby, gandul ca n-am sa te mai vad niciodata mi-a facut spiritul sa urle ca un lup. Nu stiu cum sa-mi imaginez ca-n iarna asta nu vei fi aici sa bem un vin fierbinte si sa privim fulgii. O sa fulguie din nou cu fluturi mari insa la fereastra voi sta singur fara sa-ti simt sanii mangaindu-mi pieptul prin bumbacul rece.”
Numai de “spiritul care urlă ca un lup” am râs o jumătate de oră. Asta, draga mea profă de română, se numeşte grafomanie. Încercarea nereuşită de a construi efecte pompoase. Pe băiatul ăsta nu îl ajută nici emoţiile, nici imaginaţia, nici stilul: nu poate decât să umfle cu pompa preapuţinul cu care l-a dotat natura.
Şi, da, când e de râs, râdem de tine. Ca de fiecare.
Bine, eu acum si asa sunt atat de trista, incat si daca razi, si daca ma bati, imi e totuna. Trec printr-o stare cretina, nu chiar urlu ca un lup, dar pe acolo. Scuze! Poate de-aia nu mi-a picat bine ce ai scris, nu ma baga in seama
Îmi pare rău că eşti tristă. Dar “spiritul care urlă ca un lup” e vesel în continuare. păcat că e un efect involuntar.
Una peste alta, ar fi foarte tare daca fiecare am avea vreo reactie vis-a-vis de gesturi ca ale degustatorului de pepeni.
Off topic: Lorena, data viitoare cand scrii intamplari de la piata, sau din autobuz, sa o faci cat mai poetic posibil, trebuie neaparat ca intamplarile banale sa fie descrise asa, curgator si lin, nu le mai povesti asa cum s-au intamplat, eventual fa nuvele, nu dezamagi pe nimeni, fii “cameleoanca” :))