Ghidul de supravieţuire al excentricului în societate

Se spune că fiecare om ajunge la un anumit nivel de popularitate când o categorie de populaţie se recunoaşte şi se poate regăsi în el. Poşta redacţiei e un indiciu relativ clar din acest punct de vedere pentru mine. Se pare că eu sunt capul de afiş pentru excentrici, neînţeleşi, bizari şi imaginaţii slobode, ceea ce, sincer, MI SE PARE O ONOARE.

Voi sunteți pietrele prețioase ale umanității, petele de culoare vibrantă, și e magnific să vă reprezint pe voi, of all people.

Numai că viața de excentric nu e deloc simplă. Sunt o grămadă de capete pătrate care simt nevoia să te informeze cât de ciudat ești, să lanseze zvonuri dubioase și în mare parte neadevărate despre tine și să te agaseze în mod repetat cu remarci tâmpite, parțial din nevoia de a te reduce la nivelul lor și parțial din lipsă de ceva mai bun de făcut.

De aceea, my weird babies, iată câteva tips and tricks prin care poți și tu să respiri.

A) Nu căuta să te integrezi. 

În Sfântu Gheorghe, județul Covasna, unde lumea suferea de o îngustime a minții de-a dreptul scary, să fii ciudat era rău. Să fii fată ciudată era de două ori mai rău, pentru că rolul predestinat de nevastă al femeii în secuime e un dat incontestabil.

Și, pentru că am avut parte de o strictețe militărească în creștere – în general, mamele singure au această panică, că dacă te scapă o secundă din ochi, rămâi ca prin farmec însărcinată cu tripleți – o bună parte din adolescență și chiar pe la 20 de ani, am făcut eforturi supraomenești “să fiu normală”, “să fiu feminină” şi “să mă integrez”. Mi-am lăsat părul lung, am început să port rochii non-ironice şi am încercat să am un prieten.

Evident, când te negi pe tine ca să te adaptezi la normele altora, rezultatul e de o stânjeneală şi de un fake dureros. E ca şi cum un jucător de sumo s-ar fi chinuit foarte tare, zi de zi, să pară o gheişă. Da, merge pentru o poză de Instagram, chiar şi pentru un one (wo)man show, dar cât să te falsifici?

E cooperativa munca în zadar, nu va da nici un rezultat, dar te va face să te simţi infinit de frustrat şi de nefericit şi cu tine, şi cu cei din jurul tău.

B) Get Your Freak On. 

E titlul unei piese de Missy Elliott. Care credeţi că Lizzo a inventat superstarul plus size care îşi scutură sexy şuncile, meet pe regina rapului din anii 90 şi 2000, Missy Elliott.  Cu plăcere.

 

Dacă personalitatea şi felul tău de a fi sunt ieşite din comun, nu mai căuta să te strecori şobolăneşte pe lângă perete, ci treci mândru prin mijlocul mulţimii şi lasă-i să facă potecă pentru tine. Asumă-ţi că eşti altceva, şi că acest altceva nu e ediţie de masă, 100.000 de exemplare identice, ci piesă unicat.

Transformă ceea ce e diferit în blazonul tău.

“U wierd”.

“No, mama, I’m queen of weird, first of her name”.

C) Respinge predicile nivelatorii. 

Exemplu: “Vai, Lorena, ce limbaj licenţios şi măscărăgios”. Nope, e un STIL, şi dacă eşti prea limitat să recunoşti un SIGNATURE STYLE, ia hai jet pe alte meleaguri.

La un moment dat, am cunoscut un băiat suficient de soft şi de fin încât să mă atragă. Începusem să flirtez cu el, se născuse chimia când… pe nepusă masă, a intrat pe pagina mea şi a început să ragă la mine, public, sub ochii cititorilor, că agresivitatea şi modul meu asertiv nu sunt feminine. N-ai văzut un switch mai rapid de la “Aş” la “N-aş nici moartă, mai degrabă m-aş ridica scheletic ca un wight şi aş face whoooo-whooo”.

You like a freak the way they are, or freak the freak off.

Morala poveştii: ca weirdo, NU vrei niciodată un partener care să ţi-o dea de exemplu pe Marghioala de la opt, şi ce cuminte se îmbracă ea în deux-pièces gri şobolan şi cum nu iese niciodată în evidenţă. Cine o vrea pe Marghioala, s-o ia direct pe Marghioala.

Vrei partenerul care să iubească cu pasiune exact nivelul tău de weird şi să găsească plăcere infinită în asta. E singurul mod în care poţi fi fericit(ă).

D) Fă din felul tău excentric de a fi amprenta ta profesională 

Sigur, nu spun prin asta să fii neserios, să nu se poată baza lumea pe tine sau să te sustragi de la efort. Nope, nope, nope. Un weirdo trebuie să livreze întotdeauna excelenţă, altfel rişti bârfe de tipul “după ce că e ciudat, mai e şi prost”.

Spun că logo-ul, delivery-ul, produsul final îţi pot reflecta întotdeauna nota personală, şi că, dacă într-o primă fază, lumea o să zică “ce plm e chestia asta”, de la un punct încolo o să le placă la nebunie. Celor cu un dram de creier şi un dram de imaginaţie. Restul sunt biomasă şi trebuie trataţi ca atare.

Şi această ultimă idee ne duce la…

E) Nu vâna aprobarea câte unei minţi înguste. 

Dacă aş avea un eurocent de fiecare personalitate vibrantă, intensă, sclipitoare, care căuta să-şi frângă aripile şi să se închidă de bună voie în cutie, să placă câte unui Plain John sau unei Plain Jane cu pretenţii de autoritate, aş avea acum avion privat.

Un lucru pe care un weirdo nu trebuie să-l vâneze niciodată, NICIODATĂ, e aprobarea bigoţilor. Poţi evalua o minte îngustă din trei replici şi nu ai nevoie de mai mult. Şi din secunda aia, îl treci instant pe  bigot la capitolul “figuraţie simplă” în filmul vieţii tale, şi limitezi la minimum interacţiunea.

Capcana vânătorii de aprobare a cea mai scurtă cale spre depresie, mai ales că aprobarea vine rar spre noi, excentricii.

F) Mulţumeşte-i în fiecare zi lui Dumnezeu că ţi-a dat ceva special. 

Sau lui Allah. Sau lui Manitu. Sau lui Freddie Mercury. Fiecare la ce se închină.

Chiar ai vrea să fii produs în serie?

Dacă da, ghinion. E ca şi cum o poşetă Hermès ar suferi foarte tare că nu e o poşetă de 50 de lei din Obor.

***

***

Susţine arta cuvintelor.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Florin says:

    Pentru ființa Lorena Cristina Lupu:

    Rugăciune pentru Ea

    O, Doamne, o, Doamne!
    Să nu îmbătrânească, să întinerească
    Fă-o, Doamne…
    Să nu-i crească pe chip buruienile Timpului
    Să nu-i ajungă în suflet cicatricile Grijilor
    Să nu bea din apa Tristeții
    Fă-o, Doamne…

    Pentru Ea, Doamne, îți voi plăti
    Impozitul vieții pe sufletul meu.
    Dar las-o să fie ca tine, nemuritoare mereu,
    Ca o cireașă pe ram, ca o floare în vară.
    Ea, Doamne, e tot ce am,
    Fără Ea sunt un grăunte de nimic
    În mijlocul lumii…

    …Iar dacă poți, Doamne, dă-i gândul cel bun –
    Să se gândească uneori la mine –
    Nu prea des – o dată la o vecie și jumătate.

  2. Lorena Lupu says:

    Mulţumesc mult.

  3. Florin says:

    Mulțumesc și eu pentru că mi-ai mulțumit… Sănătate!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger