Legea care interzicea pseudomedicina a picat – şi iată de ce mi se pare un lucru bun

Săptămâna trecută, internetul a plâns în cor, pentru că Senatul a respins un proiect de lege iniţiat de USR, destinat să interzică promovarea antivacciniştilor, a homeopatiei, a noii medicine germanice şi a rotaţiei ciacrelor la tv.

Aproape că am scos şi eu o batistă să storc un muc din nas. Ei bine, nu chiar. Mai exact, chiar nu, deloc. Şi iată de ce.

Vrei să faci o chestie super populară? Dă-i interdicţie. 

Nu s-a băut alcool în State cu mai multă sete ca în perioada Prohibiţiei. Nu s-au plătit bani pe droguri proaste nicăieri ca în ţările în care vânzarea de droguri e interzisă.
Vrei ca o chestie vag plictisitoare, de care oricum oamenii cu minimum doi neuroni funcţionali râd de se pişă pe ei, să devină brusc interesantă?
Dă index pe ea.
Instant, îi transformi pe toţi pseudomedicii şi pe toţi nebunii cu tichie în eroi martiri.

Şi o dată cu interdicţia, le cultivi şi aspectul haiducie.

Ar fi fost Toma Alimoş la fel de sexy, dacă ar fi fost un ţăran banal, care să trudească epuizant pe câmp, să plătească birurile la boier, şi dacă i s-ar fi pus botniţă la recoltatul de struguri, cum păţeau ioneii obişnuiţi?
Hell, no.
Dar pentru că era haiduc, şi pentru că lua de la bogaţi să dea săracilor, şi pentru că dormea în peşteră cu ursul, Toma era badass feroce şi copula măriuci timide de le săreau fotele.

Idem şi cu Olivia Steer. Dă-i ban la tv, şi subit o să devină figură legendară. Mama noastră a tuturor, care îşi învaţă haita de pălmaşi să vindece poliomielita cu ceai de muşeţel şi tuberculoza cu descântece vechi de pe vremea lui Menumorut.
Că medicamentele, se ştie, sunt lucrătură diavolească.
Ceea ce ne duce la…

Accentuarea sentimentului de persecuţie.

Cei mai insistenţi lătrăi, ăia care fac mii de conturi fake să mai înjure, sunt exact ăia pe care i-am banat / blocat. Ăia pe care i-am lăsat să bată câmpii până au obosit sunt de mult în treaba lor.
De ce?
Pentru că ăia pe care i-am banat / blocat s-au simţit persecutaţi şi e ceva în natura umană care să se opună persecuţiei.
Chit că ei ştiau foarte bine că latră a ură, precum şi Olivia ştie, cred, în sinea ei, că bate câmpii cu maximă graţie.
Dar nu contează.
Indiferent ce aş face eu, tu nu mă persecuta!

De unde, desigur, răsar şi teoriile conspiraţiei

Cu cât omul e mai ignorant şi mai prost, cu atât intelectul lui e mai puţin pregătit să accepte o informaţie de genul: X spunea prostii, iar noi i-am tăiat accesul pentru binele tău.
Şi cu atât mintea lui odihnită va căuta explicaţii elucubrante de tip: televiziunile, plătite de giganţii farmaceutici, vor să-ţi interzică fiertura de zda ţigăncii, care, se ştie, vindecă magic adulterul, divorţul şi dependenţa de seriale pe Netflix.
Ahha, deci e lucrătură de la Antibiotice Iaşi.
Lasă, că ştim noi.

Şi cu cât tu cauţi să suprimi un lucru prin impunere, cu atât te vei asigura că înfloreşte underground.

Când sunt la vedere, măcar îi citim, vedem ce le fată mintea şi-i combatem cu argumente. Periculoşi sunt doar cei care nu acţionează la vedere.

Ca să nu spun că interdicţia unei teme creează un precedent periculos.

Care e fundamentul de bază al libertăţii de opinie?
Că toată lumea poate spune şi scrie ce-i fată mintea.
Cu consecinţa asumată că, dacă mintea îi fată puişori de gâscă, lumea o să reacţioneze. Şi dacă spui că există tratament pentru cancer, format din ceapă, usturoi şi spermă de cal, orice om inteligent îţi va râde în nas.

Idioţeniile nu se combat prin interdicţie, ci prin argumentaţie. Argumentaţie pe care nici măcar nu i-o aduci lui Steer, care e direct interesată să câştige din prostia semenilor ei. Le aduci terţilor care urmăresc.

Unealta de bază a democraţiei a fost întotdeauna dialogul, nu impunerea.

Şi ca să nu uităm argumentul cel mai interesant pentru televiziuni:

Antivaxerii şi ăia care vând poţiuni magice pentru vindecarea a şapte boli au bani. Pentru că oferă produse de rahat din ingrediente simple şi ieftine, la preţuri de leacuri miracol.
Şi spre deosebire de Lorena, care e un singur om, şi-şi permite luxul să refuze publicitate de la impostori – o televiziune care are de plătit lunar sute de salarii şi de întreţinut echipament scump al naibii nu îşi mai permite să zică “nu” la câteva sute de euro, sau chiar mai mult.
Şi atunci, lasă-i pe pseudosavanţi să marcheze banul şi să apară la TV. Nu e ca şi cum o să-i iei în serios vreodată.

Până la urmă, democraţia, oricât de enervantă e ea uneori, e în continuare singurul răspuns.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.