M-am îndrăgostit de Lady Gaga

Ok, titlul de mai sus e o exagerare. Realitatea e că o simpatizam pe Lady Gaga încă de când cânta total non-ironic “Let’s have some fun, this beat is sick / I wanna take a ride on your disco stick.” Îmi plăcea că e nebună, extravagantă, că nu există rahat găsit pe jos din care să nu-şi confecţioneze un costum, dacă era cazul, îmi plăcea că poate cânta şi dance, şi blues, şi rock, şi probabil şi muzică populară peruviană în limba şi orchestraţia originală, că se investeşte 200% în tot ce face şi că, în clipul comun cu Beyonce, deşi B. e de cam 10 ori mai frumoasă fizic, Gaga e de cam 10 ori mai vibrantă şi mai expresivă. Da, ştiu, ţin cu urâta. Întotdeauna ţin cu urâta, cu şchiopul, cu ăla slab, cu ăla mic, cu ăla umilit. Şi în filmul “A Star is Born”, Gaga e câte puţin din toate astea.

 

 A început să-mi placă să citez impresia “la cald”, la ieşirea din sala de cinema, şi comparaţia cu concluziile mai elaborate la care ajung după ce-l las să gesteze în mintea mea câteva ore. 

A Star Is Born, pe care l-am văzut la Hollywood Multiplex, este debutul regizoral al actorului Bradley Cooper. E totodată un remake al unui film care a avut premiera în 1937, a fost refăcut o dată în 1954, o dată în 1976, o dată de către Bollywood în 2013, şi de multe nenumărate filme şi spectacole similare, pentru că tema artistului celebru, care descoperă o necunoscută talentată, dar ignorată, o hrăneşte la sânul lui cald, îi oferă şansa gloriei, apoi în culmea succesului, femeia se detaşează de cel care a descoperit-o şi el se frânge sub povara succesului ei, care nu are voie sub nici o formă să fie mai mare decât al lui, e cea mai abuzată şi dezabuzată temă din lume.

OK, locul doi după “un băiat iubea o fată şi familiile nu erau de acord”.

Şi totuşi, oricât de stoarsă de toate variaţiunile ar fi o temă, secretul e cum o spui, şi cum o joci. Iar “A Star Is Born”  e spus şi jucat impecabil, şi asta în primul  rând datorită URIAŞULUI talent muzical şi actoricesc deopotrivă, care e Lady Gaga.

Nu există secundă în care Lady Gaga să fie pe ecran şi să nu exploreze situaţia în 34687643256780 de nuanţe care nici măcar nu erau în scenariu. E atât de vulnerabilă, de onestă, de feminină (şi nu în sensul ĂLA al cuvântului, ci în sensul de luminoasă, caldă şi tandră), e atât de frumoasă în imperfecţiunile ei expuse în prim planuri lungi, nemachiate, cu toţi porii şi toate riduleţele la vedere, e atât de umană, până la urmă, încât pleci rupt de dragoste după ea.

Şi îmi dau seama că meritul e ŞI al regizorului Bradley Cooper, care îşi propune să aibă un debut de 9 puncte din 10 pe IMDB şi tomatometru de 90% pe Rotten Tomatoes, prin urmare, a investit în Gaga tot ce avea, creativ vorbind, şi unde n-avea, a împrumutat din vecini.

Şi aceeaşi actorie cizelată, la nuanţă, e observabilă la toţi eroii filmului (din distribuţie mai fac parte Andrew Dice Clay, Sam Thompson, standup comedianul Dave Chappelle şi o gaşcă de drag queens), mai puţin la Bradley Cooper însuşi. Care nu şi-a planificat sieşi decât scene mari, intense, clocotitoare, şi rezultatul e mai obositor decât ai crede. E ca un film Dracula unde Dracula e văzut doar sugând sânge în toate cadrele. Sunt bune şi scenele mai domoale, măcar rup din monotonie.

Nu mă înţelegeţi greşit: nu am zis că Bradley Cooper e slab. Cel puţin primele scene cu eroina timorată şi neîncrezătoare a lui Gaga (Ally) sunt de o frumuseţe şi o autenticitate cum n-am văzut de mult într-un film de dragoste. Lookul şi manierismele de rockstar generic sunt acolo. Partea care, cumva, nu se transmite, e disperarea luptei cu condiţia de alcoolic. Chiar şi pe aceasta o joacă Lady Gaga mult mai bine decât el. Mai degrabă ţi se face milă ţie, spectator, de reacţiile ei mute, îngrijorare, teamă, neîncredere, furie, suferinţă, decât de problemele lui. E ca şi cum, ocupat s-o regizeze pe ea, Cooper a uitat să se regizeze şi pe sine.

De unde deducem că, cel puţin în anumite cazuri, multitaskingul nu e o virtute. Sau, ca să facem o paralelă siropoasă, exact cum, în film, rockerul Jackson Maine îşi sacrifică stardom-ul de dragul lui Ally, Bradley Cooper şi-a sacrificat poziţia de vedetă de cinema A-lister de dragul lui Lady Gaga.

Titlul filmului este “A Star Was Born.” Dar poate fi la fel de bine “A Star Has Fallen”. Nimic nu e mai fragil şi mai volatil pe lume decât condiţia de “stea”, trecerea oamenilor de la iubire pasională la dispreţ făţiş vine brusc şi fără preludiu, şi fiecare se mântuieşte cum poate.

Dar eu, subliniez, m-am îndrăgostit de Lady Gaga. Pentru că Meryl Streep a ajuns deja la o anumită vârstă, şi generaţia asta de actriţe perfecte ducea lipsă de “urâta expresivă” care să-ţi facă sufletul ţăndări.

“A Star is Born” poate fi văzut aici. 

***

 

 
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. m says:

    E mai ușor, apropo de titlu. E și mai bunoaca totuși decât streisand si are voce mai buna.

  1. October 28, 2018

    […] de azi s-a oploşit pe sub cronica mea despre “S-a născut o stea”, să se laude cu cât e de […]

  2. March 8, 2019

    […] scris deja aici de ce o iubesc pe Lady Gaga. Muzical, Gaga a parcurs toate genurile, de la pop comercial la dance şi de la musical la heavy […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger