Motive penibile de a rămâne virgină

Virginitatea nu e un lucru rău. Dimpotrivă: e o ipostază safe, n-ai de luat anticoncepţionale, nu te temi de eventuale BTS, nu te trezeşti în case în care habar n-ai cum ai ajuns şi nu ai parte de experienţe umilitoare cu ţărănoi care cred că-s mai puţin larve dacă povestesc universului chestii intime. Una peste alta, virginitatea e cool. Singurul ei defect este starea de spirit a purtătorului.

“Moaaamă, restul lumii face sex şi eu nu. E ca şi cum toată lumea ar fi invitată la o petrecere, numai eu nu!” Wake up and smell the coffee, kiddo. Adevărul e că sexul e la îndemână. Cât timp eşti tânăr, cu carnea fragedă, vei găsi oricând pe cineva dispus să te fută. Nu pierzi absolut nimic, nu merită să te torturezi cu impresia că îţi lipseşte ceva fabulos.

Ceva fabulos e sexul cu câte cineva cu care eşti realmente compatibil. Şi atunci, e ca mâncatul la un restaurant rafinat. Mâncarea (aici sexul) e doar pretextul pentru o experienţă mult mai complexă. Şi motivul corect pentru a rămâne virgin este: “N-am dat de cineva care să mă facă să simt această compatibilitate, n-am de ce să mă încurc cu toate gioarsele”.

Motivele greşite pentru a ţine cu dinţii de virginitate ar fi:

a) “O păstrez pentru viitorul meu soţ”. Greşit. Punând-o aşa, te pui pe tine în ipostaza de obiect-ofrandă pe altarul pulii cuiva. Lasă mentalităţile astea de Evul Mediu, tu nu eşti ofrandă, eşti un om. Faci sau nu faci lucruri pentru că merită sau nu merită DIN PUNCTUL TĂU DE VEDERE. Dacă eşti fată, părinţii care te-au educat să fii obiect-ofrandă, să “te păstrezi” de parcă ai fi un kil de legume congelate ar trebui împuşcaţi.

Şi nu e ca şi cum o să apară magic un Făt-Frumos care să te scoată din ghearele zmeilor, iar tu să te prinzi: ahaaa, ăsta e Făt-Frumos. Baza unei eventuale relaţii e tot intimitatea. Dacă tu alungi eventuale momente care ar putea fi frumoase, că nu au destulă tensiune dramatică şi nu seamănă cu Basmele Românilor (colecţia Petre Ispirescu), nu înseamnă că “te păstrezi”, înseamnă că îţi fuţi viaţa plain & simple. În fond, viaţa e suma momentelor frumoase din ea.

b) “Sunt virgină, deci pură şi superioară”

Old school. Eşti virgină, deci eşti un om care a ales să nu facă un anumit lucru. Aşa cum eu am ales să nu fac echitaţie din motive de frică de picatul de pe cal. E o prostie să-ţi faci titlu de glorie din asta.

c) Şi opusul: “Sunt virgină, deci ca şi ciumată”

Why? Sunt mii de oameni care n-au făcut bungee jumping şi trăiesc bine mersi. Ideea că sexul e o mare brânză, iar tu o ratezi, e stupidă. Dacă ai fixaţia asta, cel mai simplu lucru e să te îmbraci sexy într-o seară, să te duci la agăţat, să te fuţi şi să te calmezi că, în tot acest timp, nu pierduseşi nimic.

d) “Sunt virgină până la marea dragoste!”

Asta va crea o listă de aşteptări complet nerealiste faţă de bietul amărât care se va pomeni pe cap cu blestemul de a fi “marea dragoste”. El va trebui să citească gânduri, stări, frânturi de stări, toane, tonuri, semitonuri, ba chiar partituri, dacă se poate. Va trebui musai să-şi ia glob de cristal, pentru că tu o vei avea în cap numai pe aia cu “După ce m-am păstrat atâţia ani, merit şi eu…” Iar omul: “Şi care plm e vina mea, nu e ca şi cum te-aş fi ţinut eu la mănăstire. De ce să plătesc un fel de mâncare pe care nu l-am comandat?”