Nerecomandat delicatilor

Prietenia mea cea mai veche si cea mai stransa, cu multi ani de istorie si inca si mai multi ani de viitor, a fost pusa la incercare de toate felurile de crize si dramolete imaginabile. Totusi, caramizile de afectiune, incredere si superbitate a persoanelor noastre au ramas bine prinse intre ele, in ciuda cruntelor intemperii. Ce cred eu ca le tine impreuna este un melange cleios de experiente si amintiri pe care le impartim numai noi doi. Momente unice, bune de povestit nepotilor care ne vor asculta indulgent cu urechea care nu-i ocupata sa asculte tripdubclubhop la iShit-urile viitorului.

Dar pentru ca nu vreau sa fac copii – asadar nici nepoti – si viata inca nu m-a futut destul incat sa renunt la speranta ca voi reusi sa scap babyfree, va povestesc voua cateva din momentele care ne fac sa ne simtim pe veci apropiati si un pic scarbiti de noi insine.

 

Din albumul Experiente de Aur(ul prostului):

 

1. Mergem pe strada, si el imi povesteste animat ceva ce nu mai tin minte pentru ca probabil ma gandeam la altceva. La un moment dat pe undeva intre desfasurarea actiunii si punctul culminant al naratiunii, ii pusca dintre buze un strop de scuipat oratoric. Si, desi scuipatul este un fapt cat de poate de obiectiv, de data asta el zacea in ochiul privitorului.

Eu: M-ai scuipat in ochi!!! Vorbeste si tu uscat, dracului.

El: In loc sa te bucuri de onoarea de a avea scuipatul meu in ochi…

Eu: As prefera sa am caca in ochi decat scuipatul tau.

Dumnezeu s-a sesizat atunci si a profitat de momentul optim pentru a ne demonstra ca exista. Pentru ca in secunda urmatoare, o musculita a facut kamikaze in ochiul meu proaspat traumatizat. M-am frecat insistent pentru a scoate terorista inaripata. M-a invadat un miros pestilential. Carevasazica, musculita tocmai isi luase pranzul.

Printre crampe de sila, ras si epifanii spirituale, am fugit la cel mai apropiat robinet public, unde am reusit sa spal cam 3/4 din rusine. Restul s-a dus acasa, cand am plans in pozitie fetala in cada fierbinte.

 

2. Eram in vacanta, in toiul verii. Dimineata m-a grabit sa mergem la hoinarit si nu mi-a lasat cele 2-3 ore necesare sa-mi localizez unele lucruri neaparat trebuincioase, de exemplu ciorapii. Asadar, am decis impreuna sa ne bazam pe delicatetea naturala a fiintei mele neputuroase, si-am pornit optimista direct in tenesi.

Dupa o zi de plimbare pe canicula, inevitabilul m-a surprins. Picioarele mele emanau niste arome greu de descris, ceva intre branza veche si moarte. L-am admonestat ca m-a incurajat sa ating acest nou prag al scarboseniei, si a vrut sa se convinga cu propriul nas, nevenindu-i sa creada ca faptura mea poate degaja ceva atat de rau precum sustineam.

Rusinea cu mine mi-a dat aripi. Curiozitatea morbida i-a dat motor cu reactie. A urmat o fugareala disperata, ca in thrillere, pe scari, prin camarute, pe holuri intortocheate si intunecate. N-am avut nicio sansa. Curiozitatea si gambele lui atletice au avut ultimul cuvant. M-a prins, m-a tintuit la pamant si mi-a mirosit picioarele cu forta. Inca ma simt violata, iar el inca nu poate sa-si puna branza pe sandvis.

 

3. Prietenul meu cel mai bun are undeva, bine ascunsa dar nu si de ochii mei vigilenti, o gaura in fata. Un por XXL, in care se sedimenteaza in timp tot felul de lucruri minunate. Iar avantajul de a locui la 2000 km distanta si de a ne vedea o data la cateva luni este, in primul rand, ca stoarcerea porului (de catre mine, da! iar daca ati stors vreodata un cos si ma judecati, duceti-va dracului de ipocriti) este de fiecare data fructuoasa.

Intr-un astfel de moment de revedere, am initiat ritualul stoarcerii. Nu stiu ce s-a intamplat intre timp, dar… something went horribly wrong. Eu contemplam cu o fascinatie scarbita izvorul nesecat de materie albicioasa pe care i-l dezantuisem pe fata, cautand un servetel ca sa rezolv problema elegant. El s-a hotarat sa ma trolleze si a intins rahatul respectiv cu mana, dupa care a pus mana pe mine. Hohotele oripilate de scarbosenia lui care o depasea chiar si pe a mea au fost brusc curmate de ceva. Ceva care ar fi facut-o sa vomite rahatul de la pranz chiar si pe regretata musculita antementionata. Am ramas amandoi suspendati in afara timpului.

El: frate, ce miroase?

Realitatea ne-a izbit nimicitor. Chestia aia putea. Putea intr-un fel pe care nici Pascal Bruckner nu il poate descrie in cuvinte. Era o putoare care iti aduce simturile la un nou prag. Care iti redefineste notiunea de miros si te face sa apreciezi cu regret fiecare floare pe langa care ai trecut vreodata ignorandu-i darul subtil al parfumului. Era cel mai hidos miros din istoria mirosurilor. Care ne-a propulsat cu un avant suprauman in directia baii, unde ne-am spalat cu furtunul si peria de sarma, incercand sa ne suspendam gag reflexul.

 

Aceste amintiri olfactive sunt numai cateva din brobonelele proemintente ale cleiului care ne tine apropiati. Viitorul ne rezerva inca multe altele. Mi-e frica.

In 99% din cazuri suntem oameni simtiti si curati, carora nu le put ochii, picioarele sau porii, va jur. Dar si cel mai bine intretinut corp uman este uneori un izvor de surprize puturoase, pe care cei mai multi dintre noi le iau cu ei in mormant. Eu le doresc tuturor sa aiba un prieten atat de bun fata de care sa poata da jos, din cand in cand, masca de fapturi diafane care se caca curcubee.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Keyser Söze says:

    Charming as always, LL!

  2. Lorena Lupu says:

    eu charming? de ce?

  3. Lorena Lupu says:

    credeam că ai capacitatea intelectuală de a o defini şi cu cuvintele tale, nu să te foloseşti de manuale.

    dar reiau întrebarea: de ce?

  4. Keyser Söze says:

    Am. Dar fac bagaje. Ce anume nu ai inteles ?

  5. Lorena Lupu says:

    de ce sunt eu charming as always. chiar trebuie să repet întrebarea de trei ori, până pătrunde? până acum îmi creaseşi iluzia de inteligenţă. n-o dărâma într-o singură zi.

  6. Keyser Söze says:

    E o replica nemuritoare dintr-un film evergreen. Pana acum imi creasesi iluzia ca ai fi cinefila. De ce sa o daramam chiar in aceasta zi memorabila ?

  7. Lorena Lupu says:

    şi tot nu mi-ai răspuns la întrebare. procedeul numit parafrază ţi-e străin, am înţeles deja.

    PS: te avertizez că eclipsa ta temporară (sper) de creier devine din ce în ce mai iritantă şi te îndrepţi cu paşi vioi spre un “marş în morţii mă-tii de idiot!”.

  8. Keyser Söze says:

    Geez. Who got your knickers in a twist ? Stiu ce e parafraza, desi provin dintr-un domeniu numit IT. Reciteste-ti propriul post. Am zis charming dupa ce l-am citit, crezand ca recunosti replica. Ironic. Vrei sa-ti explic de ce esti tu charming de felul tau ?
    Si ca sa ma indrept cu pasi si mai vioi spre mortii mamei mele, uite si de unde provine:

    Secunda ~44.
    Lighten up. Sau e reflex sa sari la jugulara ?

  9. Lorena Lupu says:

    Bun. şi cu ce-s io de vină dacă tu eşti dislexic şi nu ştii să citeşti ce scrie sus la rubrica “autor”?

    Şi, da, e reflex să sar la jugulara proştilor care fac pe deştepţii. Dacă aş putea, aş înfiinţa un Auschwitz special pentru ei. Şi aş face experimente pe ei ca doctorul Mengele. Până şi-ar cere scuze omenirii pentru toate momentele în care au făcut pe deştepţii în mod nejustificat şi s-ar sinucide în semn de regret.

  10. Keyser Söze says:

    Un font mai mic cu care sa scrie “aritsch” intre ora si categorie nu s-a gasit ? Get you claws back in, pussycat. Honest mistake. Chiar m-am mirat cum o faptura asa de diafana ca tie poate pati asa ceva, cand se stie ca minunatu-ti trup secreta numai nectar ce-l rivalizeaza cu succes pe cel ce curge pe muntele Olimp. Now ban my ip, immortal goddes. Dar nu uita sa scrii pe FB cand vii la TM, sa te vad pe scena si sa-ti cer autograf dupa.

  11. Lorena Lupu says:

    Nu, nu s-a găsit. Dacă se găsea, îl foloseam pe ăla.

    Şi chiar şi aşa, mie mi se pare un text foarte bine scris. De-aia i-am şi dat “like”.

  12. Keyser Söze says:

    Cum am dat si eu share pe wall-ul meu de FB la articolul tau despre 1 dec, si asta cu 2h inainte sa ma iei in 11 metri. Ma bucur ca acesta nu e scris de tine si nu sunt pataniile tale, altfel incepeai sa te dezechilibrezi usor de pe piedestalul de marmura inalt de 10m pe care te-am pus. Exagerez, evident. Are maxim 5m si e piatra ordinara de cariera. Criza, deh.

  13. Lorena Lupu says:

    Mersi, dar nu mă interesează piedestalurile de nici un fel. Mă rog, poate dacă sunt construite din cutii de bere pline.

  14. Keyser Söze says:

    Ciudat, pareai genul care bea vin. Si daca nu confund persoana, la concertul GNR unde erai insotita de un tip mai inalt (daca erai tu), aveai in mana un paharel de jager. Vezi ca berea dauneaza grav siluetei.

  15. Lorena Lupu says:

    Nu cred în “genuri” şi beau exact ce vreau, când vreau.

    Iar la Guns nu am băut nimic, să nu îmi pierd locul câştigat cu munca pumnilor şi coatelor mele, în faţa scenei. Deci, nu eram eu.

  16. Keyser Söze says:

    Fata scenei? Good for you, the fake Lorena era la 20m de partea dreapta a scenei unde se tot itea Ashba. M-as fi lamurit daca erai tu sau nu, dar eram cu ex-gf si na, am vrut sa keep my stalking on the down low 🙂 Take care and a chill pill. Pa.

  17. Lorena Lupu says:

    da, ştiu, am o mutră comună. şatenă cu ochi căprui închis, ca 80% dintre români.

  18. Keyser Söze says:

    Tragic. Banuiesc ca e tragic, ca brunet cu ochii verzi nu ma regasesc in the common people, like Jarvis Cocker says. Noroc ca esti talentata, acida si usor simpatica. Mare noroc.

  19. Lorena Lupu says:

    Nu e nimic tragic. Nu sunt cadâna întreţinută a nimănui, să-i datorez un look mai atrăgător decât cel dat de mama natură.

    iar eu mă întreţin pe mine şi aşa comună cum sunt.

  20. bogdan says:

    Păi am citit și eu povestirea și omul, chiar numai dacă și-a dorit să fie ironic, a nimerit-o cu epitetul, cu”charming”. Ai povestit cu o prospețime adolescentină și asta da, a fost încîntător.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: