Această antologie foarte interesantă, care include opere scurte ale mai multor personalităţi ale genului fantasy, va fi lansată de editura Millenium Press în prezenţa tăticului literaturii New Weird, generosul şi solarul Jeff Vandermeer, care şi-a adunat toţi “puii” într-un singur volum- un must-have pentru amatorii genului. Şi nu numai.
Am tradus şi eu una din povestirile acestui volum, un experiment foarte interesant de scriere: şapte scriitori care nu aveau nimic în comun cu genul New Weird, au fost puşi să scrie o povestire (în genul menţionat, desigur). Unul s-o înceapă, următorul s-o continue, şi tot aşa. Rezultatul e spectaculos, tocmai pentru că îi lipseşte acel cheag narativ care ameninţă să dea în previzibil.
Tata Vandermeer, nevasta lui, Mama Vandermeer & Co. vor fi prezenţi la lansarea volumului, precum urmează:
-26 august, ora 19.00 – librăria Priora din Satu-Mare
-27 august, ora 19.00 – librăria Cărtureşti din Timişoara.
Cei care sunteţi din zonă – şi cei care aveţi drum pe-acolo – vă recomand cu căldură această lansare de carte. Îl veţi iubi din prima pe Jeff Vandermeer – e un “darling” şi un incredibil creator de atmosferă, iar colecţia puilor lui e un proiect de suflet. Eu una m-aş duce învârtindu-mă, dacă nu aş fi în focurile repetiţiilor pentru Gala Tânărului Actor de la Mangalia.
Mai multe şi mai serioase detalii, pe blogul Ursului cel din Colţul Hărţii (editorul Millenium Press, that is) – adică, aici.
sarumina de reclama si imi pare tare rau ca nu m-am tinut de promisiune si nu l-am adus pe badea jeff la bucuresti. nu s-a putut, de data asta. ti-oi explica eu de ce. lansare insa tot i-om face si la bucuresti, la un moment dat. si-om tine si petrecerea promisa.
stai liniştit. am înţeles şi fără explicaţii suplimentare.
eu nu i-aş zice reclamă (sună mercantil, şi jur că nu am luat bani pe ea 🙂 😛 ) aş spune pur şi simplu că vorbesc despre un lucru frumos pe care îl fac nişte prieteni de-ai mei.
inca o data, merci.
încă o dată, cu tot dragul. 🙂
Intai trebuie sa ma obisnuiesc cu acest tip de literatura si apoi o sa vorbesc despre subiect
din puţinele mele tangenţe de cititor pot spune aşa:
– e o literatură de atmosferă – cuvintele sunt folosite cu mare artă, pentru a crea şi menţine un univers, o lume ireală, pe care tu, cititor, o simţi ireală, dar te laşi furat de ea.
-e o literatură non-psihologică, adică nu se străduieşte să caracterizeze prea mult personajele, şi să le dea substanţă. dacă scriitorul e talentat, substanţa se naşte singură, dacă nu, personajele rămân simple scheme.
-e o literatură de peripeţii şi suspans, cu multe aventuri, răsturnări de situaţie etc. – o variantă modernă a romanelor cu capă şi spadă.
calitatea de bază a acestui gen, din punctul meu de vedere, e atmosfera f. intensă şi captivantă.
(Ai fost la coaforul Neagoe ?)
Îţi dau eu exemplu de chestie “weird” foc, şi-ncă reală, nu fictivă :
O formă de artă autentică, care constă în tunderea pub…elei şi în gustarea pi…
Pe-asta să i-o arătaţi lui Jeff, dacă ajunge pe-aicea, să ştie şi el ce-i aia “weird” !
vad ca ai o mica obsesie. iti propun sa ti-o rezolvi, si sa revii dupa. (in alta ordine de idei, am inteles ca stii sa torni tampenii cu nemiluita – intrebarea urmatoare era: ai si ceva cat de cat coerent de spus, sau te bag la spam?)
baga-l la spam fara pareri de rau… e-un troll.
Păi da, Horică, dar vezi tu… şi dadatroll era un troll, până când l-am dezvăţat să-i vorbească de rău pe Gramoşi pe blogul meu, cel puţin. Şi acum ne iubim în taină, de ştie toată blogosfera. 🙂
Eu tind întâi să evaluez omul – şi să cred prosteşte în capacitatea lui de a-şi reveni – şi de-abia dacă văd că nu şi nu, îl spaMUIEsc de nu se vede.
nu dai un pasaj reprezentativ? sau o cronică?
offtopic dar apropos de carti: citii batausu (care mi-a venit si mie in acelasi timp cand i-a venit si cutzei). mijto carte ca sa zic asa, m-am apucat de ea si n-am lasat-o pana n-am terminat-o in aceeasi seara.
@lorena: nu sunt niciun critic literar si vorbeste doar amatoarea de literatura din mine, dar apreciez stilul/stilurile si mai ales talentul tau in ale scrisului.
apel catre smochina: crezi ca putem povesti cumva, in ceva mod, despre cunostintele tale si ale mele pentru a contura ceva in sensul aducerii lorenei incoace?
ontopic: noa chiar m-ati facut curioasa despre stilul asta descris mai sus.
valer: bună idee (deşi între noi fie vorba, dacă dădeai clic pe b
ârlogul ursului, găseai un fragment acolo.) 🙂fireworks: mă bucur că ţi-a plăcut. şi mi se pare genial cum strecori o brumă de ontopic, aşa… să fie 😀 😀 😀
scardanelli
scârbanelii
spamenelli. aşa au toate logică pe lumea asta
hai, să nu stricăm bunătate de topic, dialogând despre un personaj neinteresant. hai s-o luăm mai prieteneşte. vă place SF?
ok. doar că m-a enervat foarte tare şi (din nou) nu m-am putut abţine.
sunt fan Asimov, s-a transmis din tată-n fiică 🙂
despre literatura new weird nu ştiu prea multe (o să mă documentez in w-end,când am timp), însă am citit pe blogul lui luciat că “nopţile” lui marian coman fac parte din această categorie, iar eu am citit cartea. şi mi-a plăcut destul de mult.
Daaaaa!Ne place foarte mult sf-eul? Da’ mata nu mai scrii la nici-o carte? )*
matinight: da, marian coman scrie super – eu am citit testamentul de ciocolată.
voicunike: eu nu pe tine te întrebam, ştiu că tu eşti fan disperat SF. încercam să popularizez cartea printre cititorii mei obişnuiţi, amatori de realism. (că aşa m-am nimerit eu, singurul scriitor realist, în mijlocul unei găşti de sefişti.)
pun pariu că o să fii acolo, la satu mare.
o să scriu şi eu – dar stai întâi să termin de tradus scrierile altora.
apoi lorena draga n-as vrea sa fiu pe aratura prea tare din aia e frumos sa bagam si ontopic:)
si acum chiar ontopic mie mi place sf-ul chiar daca poate ce am citit eu se reduce la dune si putin asimov. cred ca mai mult imi place horror fiction 🙂
cred că un comentator ca voicumike – care ştie tot ce mişcă pe piaţa SF, se amuză copios de acest dialog al nostru. 🙂 şi ursul, idem.
am recitit de curand dune; si m-a tinut in priza vreo 2 saptamani pana am terminat toata seria… apoi inca o saptamana sa-l termin si pe Bryan Herbert… si apoi seria Pandora! iar toate astea dupa ce la 13 ani m-am oprit la jumatatea Mantuitorului Dunei si am decretat ca nu-mi place! si era sa-mi iau paruiala de la tata 🙂
@fireworks: vad ca te tii de treaba! ceea ce este foarte bine 🙂
Lorena ce ne poti spune de tabara de la Atlantykron/ Am aflat de ea de la o fosta ziarista din Mures, Adriana Macsut
iti dai seama ca isi rad in barba si-si zic “ia uite, novicii astia, s-au gasit sa discute despre literatura SF”:):)
aurelian: ooooo… văd că eşti tătic. Dune e editată tot de Millenium Press, ca şi această antologie. (Aceasta fiind a patra antologie lansată de ei.) Într-un cuvânt, oamenii ăştia iubesc SF-ul cu adevărat şi fac tot posibilul să îl promoveze.
cutza40: pot să îţi spun un lucru important: că există! şi desigur, e un punct de întîlnire pentru who’s who in science fiction. Eu, în calitatea mea de who’s nobody in science fiction, n-am fost niciodată.
fireworks: păi las’ să râdă. pentru un novice – şi recunosc că sunt – cred că am definit destul de corect new weird-ul, cu câteva riplaiuri mai sus.
în rest, ca în orice gen literar, există autori foarte talentaţi şi autori mai puţin talentaţi, autori cu un condei halucinant şi autori acceptabili.
@aurelian: ma tin, dara ca ma tin si la modul general si acuma:)
Aaaaaa, şi era să uit: weird-ul ăsta se mai diferenţiază de SF prin modul în care fantasticul se întrepătrunde cu realitatea. Din câte am citit eu, mi se pare că are două forme de penetrare.
a) romanul începe într-o notă cât se poate de realistă, de concretă şi de palpabilă şi deodată, vâââj, o ia pe ulei.
b) de la bun început, nimereşti într-o ambiguitate totală din care nu înţelegi nimic. “Ce pula lui Hector???” bombăni în sinea ta. Şi reiei. Şi degeaba. Apoi, încet-încet, ţi se elucidează convenţiile naraţiunii şi te prinzi cine, cum şi în ce fel. “Aaaa, deci nu sunt prost…” – şi răsufli uşurat.
horică, voicu, anyone, correct me if i’m wrong!
pana te corecteaza sau nu, nenii mai sus enumerati io iar o iau pe offtopic ca mi-ai adus aminte cu expresia asta ca intotdeauna m-am intrebat ce avea asa deosebit pula lu’hector de am ramas cu ea in “gura” (a se citi vocabular) :):)
şapte capete?
flacari pe nari si unde taiai crestea altul in loc…
gata ma duc sa mi fumez ultima tigara pe ziua de azi…
va urez de pe acum noapte pufoasa!
noapte nocturnă vă doresc! 😛
aaaa nuuu… pur si simplu fac un experiment: recitesc toate cartile pe care le-am citit in copilarie si pe care le-am indexat, la vremea respectiva, la categoria “tata, cartile astea nu-mi plac”. Si totusi, dupa aproape 20 de ani de experienta de viata, raftul respectiv a ramas aproape gol :). Deci da, imi place SF… si nu, nu sunt tatic in SF!
Nu cred ca-mi place SF-ul. Nu stiu. Am citit odata o carte Insula Delfinilor si nu mi-a placut(nu mai stiu cine a scris-o). Nu mi-a placut si mi s-a spus ca e SF. Am incercat(primele 10 pagini) odata sa citesc un volum din Dune si nici ala nu mi-a placut(adica paginile alea). Kurt Vannegut poate fi considerat SF?
@fireworks: cum ar putea sa ajunga adresa mea de mail la tine sau a ta la mine?
ceea ce-a scris vonnegut poate fi considerat, intr-un fel, new weird. new weird e un curent fusion. ia cite ceva din fiecare gen (ce-i mai bun), pune laolalta si iese… antologia asta. eu zic ca merita. si, daca o vreti cu autografele editorilor americani, jeff si ann vandermeer, e de-ajuns sa-mi dati un semn la adresa horiaursu [at] gmail [dot] com. sint convins ca va descurcati s-o reconstituiti.
Da’ nu-i weird deloc. Io am p-acasa insecte din astea cu capu’ circular. Si bunica-mea avea capu’ topor daca-mi aduc bine minte. De Edward cu mainile lui foarfeci nu se mai indoieste nimeni ca o existat in realitate. Iara expresia cap patrat -isi are originile in real, nu in fantastic.
@smochina: ori ne cumparam un porumbel calator ori o rugam pe buna noastra gazda sa ne ne ajute cu treaba asta:)
aurelian: glumeam, nu te impacienta.
o smochină, fireworks: adresele voastre de mail, pe care eu le văd, sunt cele reale?
eugen: şi realul nu poate fi wierd?
@lorena: da, e adresa buna
nu ma impacientez 🙂 dar ma “pacientez” imediat caci ma duc sa-mi scot bruma de inteligenta, respectiv maseaua de minte 🙁
nu-i musai ca cititorii tăi să fie realişti :))
eu, de exemplu, am ajuns la blog-ul (şi la cărţile tale) de pe site-ul tritonicului unde mă uitam după “Chalion” şi “Steaua Pandorei”
am urmat link-ul, dar voiam un comentariu mai consistent şi mai personalizat, ceva în genul cronicilor de film, cu care de obicei ne faci curioşi, chiar dacă n-am fi zis iniţial că filmul e genul nostru
şi chiar că aş avea nevoie de o cronică ţapănă ca să mă convingă; am impresia (nu certitudinea) că new weird-ul e o reacţie alergică la fantasy-ul “clasic” rezultând un fantasy supărător de modern cu implanturi urbane şi sadice; ca şi cum Brett Easton Ellis ar fi încercat să-l rescrie pe Tolkien
ori mie îmi place fantasy-ul vechi, liniştit, moralizator …
de asta insistam să scrii, dacă ai timp, o cronică mai în profunzime; n-am nimic împotrivă să-mi diversific meniul de SF 🙂
la întrebarea ta dacă ne place SF-ul, păi SF-ul e un gen aşa de vast …; nu poţi spune nici despre un autor că-ţi place integral, “Nicăieri” a lui Gaiman mi s-a părut chiar o carte faină, dar n-am gustat deloc foarte lăudatele “Semne bune” şi “Zei americani”
în stilul “weird”, nu “new weird” cred că am avut şi noi un reprezentant – Vladimir Colin; am dat de el în cărţile părinţilor mei, azi nu se mai găseşte pe piaţă; unele din scrierile lui erau tare faine şi năucitor de stranii
fireworks: ok, aşteptăm şi confirmarea smochinei.
aurelian: agh! curaj maxim şi suferinţe minime îţi urez.
valer: ştii care-i problema cu o cronică din aceea? Cere timp de elaborare. Iar eu sunt încă busy. 🙁
păi dacă nu te-ai născut în familia lui Ţiriac / Voiculescu / Vântu – astea erau preferinţele mele genealogice 🙂
Confirm off-topic adresa de mail.
“eugen: şi realul nu poate fi wierd?” Cum nu? Eu prima oara cand am vazut-o pe Pamela Anderson la tembelizor in momentul in care i-a intrat peptu in peisaj am egzclamat “that’s weird !”
Dragii mei asa cum a zis cineva sf-eul este un spatiu destul de vast in literatura dar in principiu ,ca sa nu taraganez, are de toate dragoste,actiune,imaginatie,stiinta,mister,filozofie,umanism etc iar daca te-ai apucat sa citesti o carte care este mai slabuta gen Insula delfinilor nu anatemiza tot sf-eul,si apropo este scrisa de Arthur C.Clarke.
Cit despre New Weird este rezultatul ingemanarii dintre realitate-fantastic-sf si ultimele tendinte literare actuale,este un cocteil exploziv care merita savurat pina la ultima picatura.
Despre Dune nu pot spune decit doua cuvinte Number One.
Multumesc Lorena ca ai mai cistigat citiva fani pentru sf.8)
off topic: lorena connecting people:)..s-a facut legatura, multumim!
on topic: Mie imi place K. Vannegut… Mi se pare weird in sensul bun asa ca as putea sa mai dau o sansa SF-ului.
off topic: confirm legatura, avem legatura, “multumim” si eu. 🙂
In linkul dat de tine vad ca pomeneste de Clive Barker- am jucat Clive Barker’s Undying, unul dintre cele mai faine jocuri pe PC ce o aparut vreodata (autorul a colaborat cu creatorii jocului la crearea lui)
m’a fascinat coperta si am aflat cine’i autorul acelui “mecanism”
si iti multumesc ca l’am descoperit si l’am si rugat sa’mi dea dreptul sa’i pun online si alte lucrari la mine pe site.
foarte, foarte fain!
oe, ai deja la nume un link cu “la tine pe site”, şi te consider un blogger prea valoros pentru manevre de genul ăsta – “comentariu la tine cu link la mine.”
nu asta a fost intentia, imi cer scuze.
faza e ca eu pun aproape zilnic cate un nou artist si domnul Mike ar fi coborat mult in jos… mai ales c’am observat ca la tine pe blog se comenteaza si articole mai vechi.
mai bine as fi pus direct link’ul domnului cu laboratorul. http://www.insectlabstudio.com/
daca nu e bine nici asa, sterge’l si pe asta. 🙂 e ok.
o zi faina si multumesc pentru aprecieri!