Nu mai fac pe nimeni retard, niciodată

Azi am avut de făcut un reportaj. De vizitat un anume loc. Și, poate pentru că am exagerat cu aplicarea termenului “retard” pe blog, Dumnezeu nu m-a bătut cu parul și mi-a dat de însoțitori un uriaș gup de copii handicapați. Handicapați reali, suferinzi de autism, sindrom Down, retard, etc.

Făcându-i pe ăia mai proști dintre voi retarzi, am greșit enorm. Față de ei. Enorm. Acolo am văzut niște ființe curajoase, în luptă cu o viață care i-a nedreptățit by default. Voi, vă știți care, sunteți gunoaie umane nemernice și proaste pentru că vreți să fiți.

Și un episod: un băiat retard de vreo 13-14 ani (și mă refer la boală) o tot scuipa pe maică-sa. S-a uitat la mine și mi-a tras și mie un mic scuipat. Eu încă nu mă prinsesem că-s handicapați cu acte-n regulă, credeam că-s doar cocalari și am țipat la el:

-De ce faci asta, crezi că ești comic?

Și în clipa aia, retardul m-a privit lung, întrebător. Apoi i-am citit în ochi înțelegerea că a greșit, părerea de rău și mi-a zâmbit împăciuitor. O chestie de care ăi mai proști și mai nemernici dintre voi nu-s în stare.

***

Și mama mi-a șoptit:

-Doamnă, nu avea intenții rele, așa-s ei, copii cu nevoi speciale.

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. Bă, ce îi drept, și mie mi-o dat un mic scuipat în înghețată un țăgan retardat, da nevoia lui specială era la numa la dulciu meu.

  2. Iulianj says:

    Asa cum ziceam si pe Facebook, cred ca e valabil si pentru apelativul “taran”, “bou”, “porc”…

  3. bogdan says:

    Eram pe Ştefan cel Mare, aproape de Crăciun. Am văzut o soră tânără, care se chinuia să ducă un brad greu. Nu aveam serviciu în perioada aceea, îmi căutam de lucru, aveam atunci ceva timp liber, iar sora era charming. O cheamă Alina. M-am oferit să o ajut şi a acceptat. Am fost cu ea pe o stradă perpendiculară pe Ştefan cel Mare, aproape de Lizeanu, într-o casă unde erau ţinuţi copii mici cu probleme speciale, părăsiţi de părinţi. Sora mi-a propus să mă uit la ei. Turul acela a fost cea mai groaznică chestie din viaţa mea. Deşi am făcut o armată dură, la trupe de elită, sunt destul de călit, ce am văzut acolo, puii aceia de om cu probleme, a fost ceva peste capacitatea mea de îndurare. Oricum, nu am vomitat sau ceva de genul acesta, faţa mea a fost impasibilă. Sora a zis că puţini reuşesc să facă un tur complet al pătuţurilor. Am lăsat nişte bani. Am promis că voi reveni, să mai las și nişte bani, am dat însă de serviciu, de bani, viaţa mea cu micile ei plăceri s-a reluat, şi am uitat. Până acum.

  4. culmea says:

    cred că te-am văzut azi prin herăstrău, fugăreai o veveriță.

  5. Si daca-l vezi vreodata pe careva pe care-l injuri cu patos pe-aici (sau aiurea) luandu-si o posta cu strigaturi de la zece pularai negri? Mai faci urari din astea? Haha.

  6. mantzy says:

    Esti o retardă.

  7. Mitel says:

    Ma bucur ca ai compasiune. Sper sa fie autentica. Dar nu mai folosi si tu clisee de genu “fiinte curajoase”. Sunt handicapati. Au bibilica defecta. Asta nu-i face curajosi. Aia cu autism grav nici maca nu-si dau seama de ei.

  8. goodman says:

    (scuze ptr. off-topic)

    @Cristina

    uite, eu pot sa posteeeeez!

  9. culmea says:

    aiurea. puteai sa-mi faci mie poza, in locul ei. eu n-as fi fugit.

  10. morbo says:

    dumnezeu sa-i binecuvanteze, suflete curate 🙁

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading