Nu, nu mă bag în alegerile din SUA

În general, oamenii vor ca eu să scriu despre tot ce vor ei să citească. Cine crezi că va câştiga? Ce va fi? Cum va fi? De ce nu-i îndemni pe fanii tăi trăitori în America să voteze într-o direcţie sau alta?

Păi, iată de ce nu.

Fanii mei trăitori în America locuiesc concret acolo şi au mai multe date referitoare la subiect. Nu am eu, din Republica Bananieră Dacopată România, să-i învăţ pe ei cum să trăiască în propria lor realitate de zi cu zi.

Ar fi ca atunci când vine Rahat Căcăţeanu din Măciucenii de Jos, care a avut şi el blog o lună, şi a postat patru articole în 30 de zile, şi a adunat 24 de cititori cu toate, să mă înveţe pe mine cum să-mi gestionez blogul meu cu trafic de sute de mii.

Numai prostul trăieşte cu impresia că părerea ageamiului e la fel de relevantă cu cea a omului informat şi cu experienţă.

Realitatea este că nu avem  date complete nici despre ce presupune alegerea unui candidat, nici despre a celuilalt, şi în momentul ăsta, SUA trece prin propriile probleme acute despre care un trăitor în afara graniţelor nu ştie nimic. Drept care, nu e cazul să-i spui tu emigrantului Vasile Ionescu, care munceşte zi de zi şi plăteşte impozite acolo de  10 ani, cu cine să voteze.

Şi nu e ca şi  cum comunitatea de români are cum să influenţeze rezultatul.

Până la urmă, ambele tabere au făcut câte o greşeală mare, care să-i muşte de c*r. Conservatorii, prin oprimarea sistematică a drepturilor femeii. Democraţii, prin încurajarea excesivă a protestelor rasiale şi a hashtagurilor de tip defund the police care i-au făcut pe foarte mulţi să se teamă pentru siguranţa lor. Pentru că da, poţi fi antirasism şi pro egalitate de şanse şi fără să dai liber la spart vitrine.

Eu să fi fost conservatoare, nu aş fi candidat cu măscăriciul portocaliu pentru încă 4 ani nici să mă pici cu ceară. Şi-a dat incompetenţa în stambă destul patru ani. Eu să fi fost democrată, aş fi ales pe cineva mult mai tânăr, mult mai articulat şi cu carismă politică. Un nou Obama, fresh, inteligent şi popular.

Drept care, chiar nu am de ce să mă bag. Iese răul perceput drept cel mai mic. Aproape ca la români.