O drag queen la vocea României

În sfârşit, s-a întâmplat şi la noi. Un artist în travesti a mers la un concurs muzical televizat. Ricardo Gabor pe numele lui, Ruby Diamante pe numele personajului.

Sigur, a încercat şi sora voastră să facă semi-travesti la un concurs de umor televizat, dar dacă găinile alea lipsite de talent şi viziune au deturnat momentul spre o discuţie sterilă şi fără rost despre videochat, s-a discutat prea puţin despre materialul care, oricum, a fost ciopârţit să nu aibă urmă de sens.

Pro TV însă a arătat mai multă incluziune şi deschidere, şi a lăsat momentul să se desfăşoare în coerenţa lui, ceea ce se numeşte scurt profesionalism.

După cum se aude, Ricardo, sau mai corect Ruby, de vreme ce era în personaj, are o voce frumoasă, un timbru aparte, şi simte spiritul latin până-n ultima fibră. Sigur, interpretarea nu e perfectă, dar există explicaţii.

Genul ăsta de concurs vine cu ore în şir de aşteptat în culise undeva pe un platou de filmare de la marginea Bucureştiului, înconjurat de competitori care sunt rivalii tăi direcţi şi se uită câş la tine, şi cu o anxietate care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. Iar anxietatea asta extremă afectează în primul rând respiraţia, şi implicit, modul în care sună vocea. De aceea, vocea multora sună incomparabil mai bine în episoadele următoare. Nu, nu face Irina Rimes cine ştie ce vrajă asupra lor. E doar relaxarea, faptul că se simt apreciaţi şi echipa emisiunii le arată mai mult respect şi familiaritate.

Cu sau fără travesti, vocea lui Ruby a sunat ok. Şi a meritat atenţia juraţilor.

Faptul că Ruby nu a venit doar ca vocalist talentat, ci şi ca artist de “drag”, mi se pare o dublă performanţă. Pentru că NU e uşor. Travestiul e o altă artă care, de asemenea, cere muncă, studiu şi creativitate. Şi nu doar că presupune multă muncă, pentru a-ţi educa corpul să proiecteze iluzia celuilalt sex, dar mai vine şi cu hectolitri de hate online.

Se vede şi în ghena infinită din comentariile de la clipul de pe YouTube.

Zici că, prin faptul că te costumezi în celălalt sex, le iei unora boii de la bicicletă.

Aş dori o explicaţie raţională pentru modul în care încep nişte oligofreni să facă spume la bot, la modul episod psihotic dezlănţuit, când văd un artist de travesti. De două ori am ieşit “in drag” pe stradă, de două ori mi-am luat bullying de la gigei random. Ce aveau toţi aceşti gigei random în comun? Toţi erau proşti de puţea pământul sub ei. Şi chiar trebuie să fii foarte, foarte prost să începi să arunci cu nume de boli psihice doar pentru că un om face artă întruchipând un anumit personaj, iar acest personaj se nimereşte să fie de sex opus.

Am ajuns în punctul în care mă amuză aberaţiile cu Sodoma şi Govora aproape la fel de mult ca acelea cu “denaturaţii şi decadenţii”, dar poate cel mai tare mă amuză când ţipă câte un gigel că se simte discriminat ca persoană straight când un artist LGBT sau drag queen / king apare pe micul ecran.

Pe ăştia ador să-i întreb: În ce mod eşti tu discriminat, mă?

Singura formă de bullying online sau offline pe care am primit-o vreodată a fost de la bărbaţi straight cărora nu le datoram raport, sau atenţie, sau… mă rog, absolut nimic în general, dar care considerau că, într-un mod sau altul, ar trebui să-mi influenţeze prezenţa publică şi mă lătrau cu spume pentru că sunt “rea” (not taking their bulls**t), “nebună” (not taking their bulls**t) şi imorală (prin exprimarea liberă, neinfluenţată de their bulls**t). Iar după ce am trecut de 30, toţi p*leţii ăştia au început să îmi facă şi age shaming, aberând despre menopauză, de parcă le ceruse cineva bani de tampoane.

Da, periodic mă mai insultă şi câte o femeie, dar de fiecare dată, o face pentru a-i intra în voie unui rahat de mascul prost şi ticălos, care nu se simte bine dacă nu hărţuieşte pe cineva care nu i-a făcut nimic, pentru simplul fapt că nu se aliniază la standardele lui de masculinitate şi feminitate.

În condiţiile în care ăştia îşi petrec o bună parte din zi hărţuindu-i pe alţii, în timp ce aceşti alţii se luptă zi de zi pentru dreptul de a exista şi de a face artă, să abereze tot ei că sunt discriminaţi e singura glumă bună.

Singurul care i-a discriminat pe ăştia a fost Dumnezeu. Care i-a făcut proşti şi jigodii.

Mă bucur din suflet că Ricardo/Ruby e acum printre concurenţii de la Vocea României, mă bucur că, prin prezenţa lui, duce the art of drag în mainstream şi în ţara noastră şi, pentru prima oară în nţşpe ediţii, voi vota.

Câinii latră, ursul, sau în acest caz ursoaica, MERGE.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.